DECIZIE Nr.
632 din 26 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si
urmatoarele din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 582 din 24 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi
următoarele din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Neacşu,
Gheorghiţă Neacşu, Camelia Neacşu şi Mihaela Neacşu în Dosarul nr.
866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 866/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Nicolae Neacşu, Gheorghită Neacşu, Camelia Neacşu şi Mihaela
Neacşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de încuviinţare a
asigurării dovezilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate reglementează o
procedură sumară a materiei asigurării dovezilor, caracterizată prin necitarea
părţii împotriva căreia se cere, deşi este o procedură contencioasa. Astfel,
dispoziţiile criticate permit instanţei să soluţioneze cauza fără a-şi exercita
obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor unei singure părţi,
ceea ce este neconstituţional.
Judecătoria Cornetu şi-a
exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale,
acestea ducând la accelerarea judecării cauzelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât scopul procedurii de
asigurare a dovezilor este acela de a oferi părţilor din cadrul procesului
toate garanţiile procesuale pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime
ale acestora, oferind în acelaşi timp instanţei de judecată mijloacele necesare
pentru o corectă soluţionare a cauzei.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a
pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 173/2007.
Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din
Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 236 alin. 4: „In caz
de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără
citarea părţilor.";
- Art. 239 alin. 2: „Preşedintele
poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia
se cere."
Următoarele articole, până la art. 241 din Codul de
procedură civilă, reglementează
instituţia asigurării dovezilor în procesul civil.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind liberul
acces la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art.
126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 135 referitoare la economia
României şi ale art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată
că asupra dispoziţiilor art. 235-241 din Codul de procedură civilă - raportate
la prevederile art. 16, 20 şi 21 din Constituţie - Curtea s-a mai pronunţat
prin Decizia nr. 173/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 18 aprilie 2007, statuând că
procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgenţă, ce
are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în
primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Orice persoană interesată
poate recurge la această procedură, condiţia fundamentală a unui asemenea
demers fiind existenţa unei primejdii în administrarea dovezii sau în
constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se
schimbe până la administrarea dovezilor, fără ca dispoziţiile criticate să
contravină prevederilor art. 16 din Constituţie.
De asemenea, Curtea a reţinut
că liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri
speciale pentru situaţii deosebite şi implică existenţa unor proceduri unice
pentru situaţii deosebite, aşa cum este şi cea a asigurării dovezilor. De
altfel, dovezile administrate prin această procedură pot fi folosite şi de
partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste
condiţii neprivând părţile interesate de dreptul de a le combate prin alte
probe în cursul procesului de fond.
Totodată, ca o garanţie a dreptului la apărare,
legiuitorul a prevăzut, în cazul constatării de urgenţă a unei anumite stări de
fapt, obligativitatea comunicării procesului-verbal celui împotriva căruia s-a
făcut constatarea, dacă acesta nu a fost de faţă la cercetare.
Neintervenind elemente noi, de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia,
cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Având în vedere că nu a fost reţinută restrângerea sau
încălcarea vreunui drept sau al vreunei libertăţi, Curtea constată că
prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate
raportate la prevederile constituţionale ale art. 126 privind instanţele
judecătoreşti şi ale art. 135 privind economia, Curtea nu le poate primi,
deoarece autorul excepţiei nu a indicat în ce mod dispoziţiile criticate din
Codul de procedură civilă ar contraveni acestora.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Neacşu, Gheorghiţă Neacşu,
Camelia Neacşu şi Mihaela Neacşu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean