Decizia Nr.675 din 31.10.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 2.256/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.192D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.766D/2016, nr. 2.020D/2016, nr. 2.180D/2016, nr. 2.436D/2016, nr. 2.638D/2016 şi nr. 3.155D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, respectiv a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţiile au fost ridicate de Compania de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 424/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în Dosarul nr. 792/54/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Ion Staiu în Dosarul nr. 1.608/54/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 4.656/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Floare Socorodan în Dosarul nr. 915/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.721/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă.5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele nr. 2.020D/2016 şi nr. 2.436D/2016, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în calitate de autoare a excepţiei, respectiv de parte, a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei şi în lipsă. De asemenea, în Dosarul nr. 2.180D/2016, partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Olt a transmis un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, iar, în Dosarul nr. 2.638D/2016, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis acte doveditoare a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren indicate în cererea de chemare în judecată.7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.766D/2016, nr. 2.020D/2016, nr. 2.180D/2016, nr. 2.436D/2016, nr. 2.638D/2016 şi nr. 3.155D/2016 la Dosarul nr. 1.192D/2016, care a fost primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 415 din 16 iunie 2016. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, apreciază că soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:9. Prin Încheierea din 11 mai 2016 şi prin Decizia civilă nr. 567A din 23 septembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.256/2/2016 şi nr. 4.656/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în cauze privind soluţionarea unor contestaţii în anulare formulate împotriva unor decizii pronunţate în apel.10. Prin Încheierea din 8 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 424/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Compania de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" - S.A. din Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii pronunţate în apel.11. Prin încheierile din 21 septembrie 2016 şi 10 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 792/54/2016 şi nr. 1.608/54/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Ion Staiu în cauze privind soluţionarea unor contestaţii în anulare formulate împotriva unor decizii pronunţate în apel.12. Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 915/86/2016, Tribunalul Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Floare Socorodan într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii pronunţate în apel.13. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.721/90/2016, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii pronunţate în apel.14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu permit formularea unei contestaţii în anulare împotriva hotărârilor instanţelor de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, şi în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv când instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de apel.15. Or, instanţele de apel pot omite să analizeze o parte sau chiar toate motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, cu care au fost sesizate, întrucât, faţă de o asemenea omisiune, nu mai există nicio cale de atac în dreptul intern. Administrarea justiţiei are loc în mod formal, instanţa pronunţându-se printr-o hotărâre cu privire la calea de atac, însă aceasta poate să nu cuprindă motivele soluţiei ori acestea să fie străine de cele cu care instanţa a fost învestită, cu ignorarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Astfel, este nesocotit şi principiul constituţional potrivit căruia România este un stat de drept în care respectarea legilor este obligatorie, inclusiv pentru judecători. Aceste principii constituţionale sunt incompatibile cu arbitrariul care rezultă din modul discreţionar în care instanţele de apel pot să-şi motiveze soluţiile. Chiar dacă în faza procesuală a apelului părţile pot formula critici întemeiate pe orice motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, acest lucru este lipsit de eficacitate, dacă instanţa de apel poate omite să cerceteze motivele de nelegalitate invocate. Faptul că dispoziţiile legale criticate fac trimitere la motivele de casare nu constituie un veritabil impediment pentru contestarea hotărârilor instanţelor de apel.16. Se mai arată că, în anumite materii, cum ar fi restituirea dreptului de proprietate reglementat prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, sau litigiile de muncă reglementate prin Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile instanţelor de fond sunt supuse numai apelului, nu şi recursului, ceea ce conduce la aplicarea art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă în situaţia în care se formulează contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate în apel. Însă, în acest caz, dispoziţiile legale criticate limitează dreptul de a ataca cu contestaţie în anulare doar pentru trei dintre cele patru situaţii prevăzute în cazul hotărârilor de recurs, creând astfel o discriminare nejustificată, prin împiedicarea accesului liber la justiţie, precum şi prin încălcarea egalităţii în drepturi. În aceste condiţii, trebuie să i se asigure justiţiabilului atât posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie, cât şi de a promova căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în care instanţele de judecată omit a se pronunţa asupra unor motive de apel.17. În ceea ce priveşte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii se apreciază că acesta nu este respectat, în condiţiile în care numai persoana nemulţumită de o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs are posibilitatea de a promova calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare pentru motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Totodată, mai precizează că prin dispoziţiile legale criticate se creează o situaţie de inechitate, în sensul că oferă posibilitatea de a ataca hotărârea pronunţată în recurs numai în situaţia în care, respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent, nu şi în situaţia în care se admite recursul pârâtului şi, rejudecându-se cauza, instanţa omite să cerceteze vreuna dintre apărările sau vreunul dintre capetele de cerere din acţiunea principală.18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1.192D/2016, apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens arată că accesul liber la justiţie nu se confundă cu numărul căilor de atac reglementate de legiuitor la dispoziţia părţii, căreia i-a asigurat accesul la justiţie prin reglementarea căii de atac a apelului. În ceea ce priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii arată că, deşi dispoziţiile legale criticate nu conţin o justificare explicită asupra unei diferenţe de tratament între cel căruia instanţa de apel i-ar omite soluţionarea unui motiv de apel şi cel căruia instanţa de recurs i-ar omite soluţionarea unui motiv de recurs, art. 16 din Constituţie instituie principiul egalităţii în faţa legii pentru cetăţeni, ceea ce nu este cazul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. 19. În Dosarul nr. 2.436D/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată, în sensul că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care înlătură de la aplicare pct. 3 al alin. (2) al acestui articol, sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 16 şi art. 21 din Constituţie. În acest sens arată că, deşi apelul este o cale de atac devolutivă, are două limitări prevăzute de art. 477 şi art. 478 din Cod, instanţa de apel putând analiza netemeinicia sau nelegalitatea sentinţei atacate numai în limita criticilor invocate prin motivele de apel, respectiv în limita a ceea ce a soluţionat prima instanţă. Astfel, instanţa trebuie să se raporteze doar la criticile apelantului şi nu să rejudece cauza dincolo de aceste limite, toate celelalte chestiuni soluţionate prin hotărâre şi neatacate fiind dezlegate de prima instanţă. Prin urmare, neanalizarea unor motive de apel de către instanţa de apel, în limitele devoluţiunii, în situaţia în care decizia nu este supusă recursului, creează părţii un prejudiciu similar celui determinat de necercetarea unui motiv de casare, fără ca partea să poată apela la calea extraordinară a contestaţiei în anulare şi fără a exista o justificare obiectivă pentru această împiedicare.20. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.020D/2016 şi nr. 2.180D/2016, apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor. Prin intermediul apelului, cale de atac devolutivă, se poate invoca orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate, iar exceptarea de la aplicare a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă în cazul contestaţiei în anulare declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel, care nu pot fi atacate cu recurs, reprezintă o consecinţă a caracterului devolutiv al apelului.21. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât motivul contestaţiei în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă.22. Tribunalul Suceava - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în condiţiile în care vizează recursul, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, şi nu apelul, cale ordinară şi devolutivă de atac în care pot fi invocate orice motive de nelegalitate şi netemeinicie.23. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă arată, în esenţă, că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta un motiv de casare este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi a accesului liber la justiţie.24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.25. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.26. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.766D/2016, nr. 2.180D/2016 şi nr. 2.638D/2016, precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior transmis în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, acesta fiind reţinut în Decizia nr. 159 din 24 martie 2016.27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.29. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 din Codul de procedură civilă, art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs". 30. Art. 503 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins:
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză 31. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1), (3) şi (5) privind statul român, valorile supreme ale statului de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează potrivit dispoziţiilor art. 20 şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 124 alin. (3) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, Decizia nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, Decizia nr. 608 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 27 decembrie 2016, sau Decizia nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017). 33. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, paragrafele 13-17 şi paragraful 20, Curtea, referitor la contestaţia în anulare specială, a reţinut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere înseşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. Contestaţia în anulare specială este reglementată la art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen şi instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.34. Curtea a reţinut că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi prevede, astfel, că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reţinut că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare" este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie.35. De asemenea, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.36. Curtea, prin Decizia nr. 608 din 22 septembrie 2016, paragraful 19, a reţinut că normele legale criticate nu afectează garanţiile specifice de care instanţele judecătoreşti se bucură în temeiul textului constituţional al art. 124, care reglementează cu privire la caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei şi reprezintă obligaţia judecătorilor de a asigura un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare. Curtea nu a reţinut nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale criticate, discriminarea semnificând reglementarea unui regim juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii similare.37. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.38. Curtea mai constată că art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.39. Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în dosarele nr. 2.256/2/2016 şi nr. 4.656/2/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Compania de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 424/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Ion Staiu în dosarele nr. 792/54/2016 şi nr. 1.608/54/2016 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Floare Socodoran în Dosarul nr. 915/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă, precum şi de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.721/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă, Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin