DECIZIE Nr. 7
din 8 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. 3, art. 88 si art. 89 din
Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 4 alin.
(2) si art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si
inlaturarea unor masuri si sanctiuni
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 96 din 18 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. 3, art. 88 şi art. 89 din
Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 4 alin.
(2) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi
înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Gheorghe Smeu în
Dosarul nr. 204/86/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă în ceea
ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. 3, art. 88 şi art. 89 din Codul penal şi
ale art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală, respectiv ca fiind
neîntemeiată cu privire la art. 4 alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 204/86/2005, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 82 alin. 3, art. 88 şi art. 89 din Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul
de procedură penală şi ale art. 4 alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002
privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. Excepţia
a fost ridicată de Gheorghe Smeu cu ocazia soluţionării apelurilor formulate
împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Suceava - Secţia penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 88 din Codul penal
privind computarea reţinerii şi a arestării preventive încalcă principiul
egalităţii în drepturi, întrucât există posibilitatea ca, în cazul concursului
de infracţiuni, condamnatul să nu beneficieze de computare din cauza
prelungirii duratei procesului. Consideră că art. 89 din Codul penal privind
computarea privaţiunii de libertate executate în afara ţării aduce atingere
egalităţii în drepturi în măsura în care nu se interpretează în sensul de a
computa orice privaţiune de libertate executată în afara ţării. Totodată, arată
că art. 82 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia termenul de încercare se
socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea
condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă, încalcă dreptul la un
proces echitabil, propunând ca termenul de încercare să înceapă să curgă din momentul
în care se poate considera ca executată pedeapsa, de exemplu prin computarea
perioadei de privare de libertate
executată în afara ţării. Susţine că art. 371 alin. 1 din Codul de procedură
penală împiedică accesul la justiţie, întrucât în apel nu se poate formula o
cerere de constatare a reabilitării de drept. De asemenea, consideră că
dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 încalcă
egalitatea în drepturi, deoarece prin graţierea unor pedepse şi menţinerea
pedepselor pentru alte infracţiuni se creează o discriminare între persoanele
condamnate la pedepse comparabile ca durată.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile art. 82 alin. 3, art. 88 şi art. 89 din Codul penal, art.
371 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 4 alin. (2) şi art. 7 din
Legea nr. 543/2002 nu încalcă textele din Legea fundamentală invocate de
autorul excepţiei, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând Decizia Curţii
Constituţionale nr. 104/2006.'
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 82 alin. 3, art. 88 şi art. 89 din Codul penal,
art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 4 alin. (2) şi art.
7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor
măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, având
următorul cuprins:
- Art. 82 alin. 3 din Codul penal: „Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin
care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas
definitivă.";
- Art. 88 din Codul penal: „Timpul
reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii
pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau
judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni
concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea
penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a
determinat reţinerea sau arestarea preventivă.
Scăderea reţinerii şi a arestării preventive se face
şi în caz de condamnare la amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a
executării amenzii.";
- Art. 89 din Codul penal: „In
cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 4, 5 sau 6, partea din
pedeapsă, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă executate în afara
teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi
infracţiune de instanţele române.";
- Art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală: „Instanţa
judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la
care se referă declaraţia de apel şi numai în
raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.";
- Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002: „Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru
următoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate
de Codul penal:
1. infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute
în art. 155-173;
2. infracţiunile de omor, prevăzute în art. 174-176;
3. vătămarea corporală gravă, prevăzută în art.
182;
4. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte,
prevăzute în art. 183;
5. lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută
în art. 189;
6. violarea de domiciliu, prevăzută în art. 192
alin. 2;
7. şantajul, prevăzut în art. 194;
8. violul, prevăzut în art. 197;
9. actul sexual cu un minor, prevăzut în art. 198
alin. 2-4;
10. perversiunea sexuală, prevăzută în art. 201
alin. 2-5;
11. incestul, prevăzut în art. 203;
12. furtul de autovehicule, precum şi furtul
calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în
redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi
completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;
13. tâlhăria, prevăzută în art. 211;
14. pirateria, prevăzută în art. 212;
15. înşelăciunea, prevăzută în art. 215 alin. 2-5;
16. delapidarea, prevăzută în art. 2151 alin. 2;
17. ultrajul, prevăzut în art. 239 alin. 2 şi 3;
18. abuzul în
serviciu în formă calificată, prevăzut în art. 2481;
19. luarea de mită, prevăzută în art. 254;
20. darea de mită, prevăzută în art. 255;
21. primirea de foloase necuvenite, prevăzută în
art. 256;
22. traficul de influenţă, prevăzut în art. 257;
23. tortura,
prevăzută în art. 2671;
24. represiunea nedreaptă, prevăzută în art. 268;
25. evadarea, prevăzută în art. 269;
26. înlesnirea evadării, prevăzută în art. 270;
27. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de
serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, prevăzută în art. 274 alin. 2;
28. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în
stare de ebrietate, prevăzute în art. 275 alin. 3;
29. distrugerea şi semnalizarea falsă, prevăzute în
art. 276;
30. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor,
prevăzută în art. 279;
31. nerespectarea regimului materialelor nucleare
sau al altor materii radioactive, prevăzută în art. 2791;
32. falsificarea de monede sau de alte valori,
prevăzută în art. 282;
33. falsificarea de valori străine, prevăzută în
art. 284;
34. deţinerea de instrumente în vederea falsificării
de valori, prevăzută în art. 285;
35. falsul material în înscrisuri oficiale,
prevăzut în art. 288;
36. falsul intelectual, prevăzut în art. 289;
37. falsul în înscrisuri sub semnătură privată,
prevăzut în art. 290;
38. uzul de fals, prevăzut în art. 291;
39. deturnarea de fonduri, prevăzută în art. 3021 alin. 2;
40. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de
deşeuri şi reziduuri, prevăzută în art. 3022 alin. 2;
41. contaminarea venerică şi transmiterea
sindromului imunodeficitar dobândit, prevăzute în art. 309;
42. traficul de stupefiante, prevăzut în art. 312;
43. falsificarea de alimente sau alte produse,
prevăzută în art. 313;
44. punerea în primejdie a unei persoane în
neputinţă de a se îngriji, prevăzută în art. 314;
45. relele tratamente aplicate minorului, prevăzute
în art. 306;
46. încăierarea, prevăzută în art. 322 alin. 3 teza
II;
47. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni,
prevăzută în art. 323;
48. proxenetismul, prevăzut în art. 329;
49. dezertarea, prevăzută în art. 332;
50. zborul neautorizat, prevăzut în art. 340 alin.
2. B. Infracţiuni reglementate de legi speciale:
1. infracţiunile prevăzute în art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranţa naţională a României;
2. infracţiunile prevăzute în art. 109, 110 şi 115
din Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilă;
3. infracţiunile prevăzute în art. 175-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României;
4. infracţiunile prevăzute în art. 276 din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată;
5. infracţiunile prevăzute în art. 85 din Legea
protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată;
6. infracţiunile prevăzute în art. 7-18 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
7. infracţiunile prevăzute în art. 10-16 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale;
8. infracţiunile prevăzute în art. 23 şi 24 din
Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;
9. infracţiunile
prevăzute în art. 2-14
din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri.";
- Art. 7 din Legea nr. 543/2002: „Persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie
o infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune,
şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării
prezentei legi".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Susţinerile autorului
excepţiei vizează, pe de o parte, modul de aplicare a dispoziţiilor art. 88 şi
art. 89 din Codul penal în raport cu situaţia concretă în care se află acesta,
iar pe de altă parte, completarea prevederilor art. 82 alin. 3 din Codul penal
şi ale art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, aceste aspecte nu
intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci
sunt, după caz, de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea
litigiului, respectiv a legiuitorului.
II. Referitor la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 7 din Legea nr.
543/2002, graţierea unor pedepse reprezintă un act de clemenţă, exercitat de
Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii
penale a statului. Fixarea criteriilor de determinare a pedepselor care se
graţiază, a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de
pedeapsă, precum şi stabilirea consecinţelor comiterii unor noi fapte
antisociale de către persoanele care au beneficiat de actul de clemenţă intră în competenţa exclusivă a
legiuitorului. Exceptarea de la acordarea graţierii în funcţie de natura
infracţiunii săvârşite nu reprezintă un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situaţii
identice. Condamnaţii care au
săvârşit infracţiuni diferite ca natură se află, evident, în situaţii diferite,
ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform
opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reţine instituirea unor
privilegii sau a unor discriminări.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82
alin. 3, art. 88 şi art. 89 din Codul penal şi ale art. 371 alin. 1 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Smeu în Dosarul nr.
204/86/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală.
II. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin.
(2) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi
înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de acelaşi autor în
acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică