DECIZIE Nr.
706 din 25 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 28 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.903.1/30/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii
Constituţionale nr. 41 D/2010.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele
nr. 42D/2010 - nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 şi nr.
135D/2010 - nr. 139D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 3.230/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secţia
civilă, dosarele nr. 3.363/100/2009 şi nr. 3.364/100/2009 ale
Tribunalului Maramureş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.673/40/2009 al
Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 341/87/2009, nr.
4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 şi nr. 2.370/87/2008 ale
Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ fiscal, Dosarul nr. 7.552/30/2008 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în
Dosarul nr. 2.448/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 41D/2010, nr. 42D/2010, nr.
44D/2010, nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 şi nr. 135D/2010
- nr. 139D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 42D/2010, nr. 44D/2010, nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr.
117D/2010, nr. 118D/2010 si nr. 135D/2010-nr. 139D/2010 la Dosarul nr.
41D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 7 si 11 decembrie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 8.903.1/30/2008 şi nr. 2.248/30/2009, Tribunalul Timiş -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii.
Prin Incheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.230/84/2009, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 30 octombrie, pronunţate în
dosarele nr. 3.363/100/2009 şi nr. 3.364/100/2009, Tribunalul Maramureş -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin Incheierea din 23 septembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.673/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 13 aprilie, 26 iunie şi 26
octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr.
3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 şi nr. 2.370/87/2008, Tribunalul Teleorman
- Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal
a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin Decizia nr. 1.564 din 30 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 7.552/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom"
- S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca
obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii a fost interpretat de către instanţele de judecată ca
realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a
Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea
implicită, pentru că dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000
reglementează în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor
de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile
art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii trebuie interpretate prin
prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi
art. 15 din Legea nr. 24/2000. In opinia autorului excepţiei, orice altă
interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,
potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale
eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele
trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de
a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Se susţine că prin
pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de
drept este încălcat art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale.
Opinia instanţelor (Tribunalul Timiş - Secţia
civilă, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă,
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale) este în sensul
respingerii excepţiei ca neîntemeiată, cu motivarea că abrogarea reprezintă
procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen îşi încetează
activitatea prin renunţarea la ele. Abrogarea cunoaşte mai multe forme,
respectiv: expresă, când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se
abrogă în mod expres; tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în
legătură cu acţiunea vechilor norme juridice.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, având următorul cuprins: „(2) Pe data intrării în
vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispoziţii
contrare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi
a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general
privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se
reglementează prin lege organică, respectiv ale art. 79 alin. (1) privind
atribuţiile Consiliului Legislativ, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare
la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate de autorii excepţiei şi în prezenta cauză, şi cu o
motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea
a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
reţinând că, în esenţă, aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintă în
realitate probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de
competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de contencios
constituţional.
De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele necorelări
de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii
nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de
constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul
susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu
intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa
exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări
sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.903.1/30/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.230/84/2009 al
Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.363/100/2009 şi nr.
3.364/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia civilă, în Dosarul nr.
1.673/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr.
341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 şi nr. 2.370/87/2008
ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ fiscal, precum şi în dosarele nr. 7.552/30/2008 şi nr.
2.448/30/2009 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu