DECIZIE Nr.
732 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, a dispozitiilor art. 6 din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie, precum si a dispozitiilor art. 248 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
precum şi a dispoziţiilor art. 2481 din Codul penal, excepţie
ridicată de Ioan Hoban în Dosarul nr. 2.112/100/2009 al Tribunalului Mureş -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.112/100/2009, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de
Ioan Hoban în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art. 115
alin. (4) şi (6) referitoare la situaţiile extraordinare care impun adoptarea
unei ordonanţe de urgenţă şi domeniul de reglementare a acestora, deoarece s-a
creat o structură paralelă de parchet, prin scoaterea lui din subordinea
procurorului general.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 2481 din
Codul penal, autorul excepţiei susţine că sunt încălcate prevederile
fundamentale ale art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi (12), art. 73 alin.
(3) lit. h), art. 124 alin. (2), art. 11 şi art. 20, precum şi ale art. 6 şi 7
din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, deoarece, în ceea ce priveşte art. 6 din Legea nr. 78/2000, este adusă
din procedura comună o infracţiune prevăzută de Codul penal într-o procedură
specială, stabilindu-i în mod nejustificat un regim juridic discriminator, în
sensul că nu conţine o pedeapsă proprie, ci face trimitere la norma generală cu
consecinţa directă a afectării drepturilor constituţionale menţionate.
Referitor la critica art. 2481 din Codul
penal, autorul susţine că se condiţionează încadrarea juridică a faptei de un
prejudiciu eventual, care urmează a fi stabilit de instanţa de judecată
ulterior actului de sesizare a instanţei, iar prin aceasta norma de incriminare
nu satisface exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate, fiind nesocotită
şi prezumţia de nevinovăţie.
Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 este întemeiată sub aspectul
înfrângerii prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece
actul normativ criticat afectează regimul instituţiilor fundamentale ale
statului. In ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 din Codul penal, instanţa apreciază
că este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
226 din 13 martie 2006, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 2481,
cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în forma calificată din Codul
penal.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 au mai
fost supuse controlului său, sens în care prin Decizia nr. 297 din 23 martie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai
2010, Curtea a respins ca nefondată o excepţie similară.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.340 din 22 octombrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9
decembrie 2009, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2481 din Codul penal, pentru considerentele acolo
arătate.
In sfârşit, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.007
din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547
din 6 august 2009, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, statuând de
principiu că „reglementarea care formează obiectul excepţiei nu constituie o
incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin autorii acesteia, ci o
legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu
încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De
altfel, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera aplicării legii
ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea
acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la
o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei şi, în
consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice - în mod excepţional
şi nu în materie penală - de a stabili ea însăşi regula după care urmează să
rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat.
Or, dispoziţia legală atacată prevede expres că infracţiunile nominalizate se
pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan
Hoban în Dosarul nr. 2.112/100/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru