Decizia Nr.767 din 10.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 06 ianuarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societăţii „Cheia" - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 816D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societăţii „Cheia" - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate îngrădesc, într-o manieră abuzivă, dreptul administratorului special şi al asociaţilor/acţionarilor unei societăţi în insolvenţă de a se adresa unei instanţe de judecată în situaţia în care creditorii debitorului adoptă hotărâri prin care le lezează în mod grav şi cu rea-credinţă interesele. De asemenea, se apreciază că decizia creditorilor de a desemna un administrator judiciar şi de a-i stabili un onorariu considerat păgubitor pentru societate, în raport cu alte remuneraţii, trebuie să poată fi contestată inclusiv de deţinătorii părţilor de interes (administratori, acţionari, asociaţi).6. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia insolvenţei, arată că opţiunea legiuitorului de a restrânge sfera persoanelor care au vocaţie de a contesta nu intră în coliziune cu dreptul persoanelor care justifică un interes de a participa la administrarea procedurii de insolvenţă.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, şi de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar."11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate nu au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, însă soluţia legislativă s-a regăsit şi în prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, şi asupra căreia Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, respingând excepţia de neconstituţionalitate.13. Astfel, prin Decizia nr. 390 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai2007, Curtea a constatat că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prevedea dreptul judecătorului-sindic de a desfiinţa hotărârea nelegală a adunării creditorilor la cererea creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii respective şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit justificat de la adunare. Hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor. În aceste condiţii, acţionarii debitorului nu au nicio justificare pentru a cere desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor. De altfel, acţionarii respectivi nu sunt participanţi în nume propriu în procedura insolvenţei, participant fiind debitorul persoană juridică, direct ori reprezentat de administratorul sau de lichidatorul judiciar.14. Totodată, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, Curtea a arătat că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor.15. Referitor la dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului-sindic desfiinţarea hotărârii pe care aceştia o consideră nelegal adoptată, Curtea a statuat că în condiţiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor, numai aceştia justifică un interes şi, implicit, calitate procesuală activă, în declanşarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul-sindic. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o poziţie privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului special, reprezentant al debitorului, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 27 iunie 2009, sau Decizia nr. 367 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2010).16. Din economia prevederilor criticate din Legea nr. 85/2014 reiese că hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, şi de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.17. Potrivit vechilor reglementări, respectiv art. 14 alin. (7) din Legea nr. 86/2006, hotărârea adunării creditorilor putea fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor. Or, din compararea prevederilor legale criticate cu cele care au fost abrogate şi asupra cărora Curtea Constituţională a exercitat controlul de constituţionalitate, Curtea observă că prin noile prevederi se extinde sfera celor care pot formula cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor, respectiv au fost incluşi şi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.18. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia insolvenţei, cele reţinute în deciziile menţionate se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societăţii „Cheia" - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu