DECIZIE Nr.
781 din 1 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 2 alin. 3 si art. 40 alin. 1 din
Codul de procedura penala si ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 si art. 82
alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre
Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale
art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Constantin
Tudorachi în Dosarul nr. 1/81/2007 al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul
Apărării Naţionale, domnul Felix Petcu, consilier juridic cu delegaţie la
dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Apărării Naţionale, care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
nu poate fi reţinută incompatibilitatea textelor de lege criticate cu
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale sau cu vreuna dintre celelalte dispoziţii
din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1/81/2007, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale
art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Tudorachi, inculpatul
care are calitatea de colonel militar în rezervă, într-o cauză penală aflată în
stadiul procesual al recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, lipsesc unele cadre militare de
accesul la o instanţă ce îndeplineşte toate condiţiile de independenţă şi
imparţialitate, iar, pe de altă parte, instituie pentru magistraţii militari un
statut mai favorabil decât cel aplicabil magistraţilor civili. De asemenea, se
critică posibilitatea judecării unor persoane civile de către instanţele
militare.
Curtea Militară de Apel apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comu nicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
reprezentantului Ministerului Apărării Naţionale, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 282 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au
următorul cuprins:
- Art. 282 alin. 3: „Curtea Militară de Apel: [...]
3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile
împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel,
precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.";
- Art. 40 alin. 1: „Când
competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa
rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea
infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale
făptuitorului;
b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă."
De asemenea, obiect al excepţiei îl formează şi
dispoziţiile art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi art. 82 alin. (7) din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, al căror conţinut este următorul:
- Art. 74 alin. (4)-(6): „(4)
Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile
şi obligaţiile ce decurg din această calitate.
(5) Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite
judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale,
în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi alte drepturi
ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi cu reglementările
referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar
activ şi, respectiv, de salariat civil al acestui minister.
(6) Acordarea gradelor militare şi înaintarea în
grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor
aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării Naţionale.";
- Art. 78: „(1) Judecătorii
şi procurorii beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale
Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului
Public sau, în cazul
judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării, în
cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă
în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii.";
- Art. 82 alin. 7: „Judecătorii
şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public.
Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia
militară de serviciu."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16
alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor
internaţionale privitoare la drepturile omului faţă de legile interne în
ipoteza existenţei unor neconcordanţe, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art.
124 alin. (2) şi (3) care statuează că justiţia este unică, imparţială şi egală
pentru toţi şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Autorul excepţiei invocă în argumentarea criticii şi prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că autorul acesteia susţine, în legătură cu dispoziţiile art. 40 alin.
1 din Codul de procedură penală, că acestea permit instanţelor militare să judece
cauze în care sunt părţi persoane care nu au calitatea de militari activi,
contravenind astfel dreptului la un proces echitabil şi „egalităţii părţilor în
faţa jurisdicţiilor". Curtea nu poate reţine critica prin raportare la
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv la art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, precum şi la art.
16 alin. (1) din Legea fundamentală privind egalitatea în faţa legii. Esenţială
este calitatea pe care persoana o avea la momentul săvârşirii infracţiunii, iar
acest lucru este cu atât mai evident pentru ipoteza în care fapta săvârşită a
avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, cum este cazul în
speţă. In plus, prevederile art. 40 din Codul de procedură penală nu instituie
niciun fel de discriminări între persoanele care, aşa cum s-a petrecut în cazul
autorului excepţiei, au fost trecute în rezervă după săvârşirea faptei, ele
aplicându-se în mod egal tuturor învinuiţilor ori inculpaţilor aflaţi în
aceeaşi situaţie juridică. De altfel, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin.
(2) din Constituţie, legiuitorul este liber să reglementeze competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, cu condiţia respectării
celorlalte norme şi principii prevăzute în Legea fundamentală, or, aşa cum s-a arătat mai sus, prevederile art. 40 din
Codul de procedură penală se circumscriu textelor constituţionale amintite.
In susţinerea criticii de neconstituţionalitate se
invocă şi Cauza Maszni împotriva României, 2006, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că
instanţele militare, chiar dacă ar prezenta garanţiile de independenţă şi
imparţialitate necesare asigurării unui proces echitabil, ar putea, în concret,
să pună părţile într-o situaţie de inegalitate. Faţă de această critică însă,
instanţa de contencios constituţional constată că nu este competentă să se
pronunţe asupra modului în care instanţele judecătoreşti îşi duc la
îndeplinire, în mod concret, competenţele stabilite prin lege, astfel că
eventuala nesocotire a atributelor de independenţă şi imparţialitate, în
anumite cauze individuale, nu poate face obiectul controlului exercitat de
Curtea Constituţională.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282 alin. 3 din Codul de procedură
penală, se susţine că sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie, prin aceea că lipsesc cadrele militare inferioare şi pe cele care
nu îndeplinesc activităţi judiciare de accesul la o instanţă ce îndeplineşte
toate condiţiile de imparţialitate şi independenţă, alta decât instanţele
militare. Mai exact, autorul excepţiei este nemulţumit de imposibilitatea de a
se adresa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru exercitarea căii de atac
a recursului. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că, în jurisprudenţa
sa constantă, a statuat că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia
asigurării acestuia la toate structurile judecătoreşti. Explicaţia constă în aceea
că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum şi modalităţi diferite de exercitare a
drepturilor procedurale.
In fine, în susţinerea neconstituţionalităţii
dispoziţiilor criticate din Legea nr. 303/2004 se arată că „prevederile legale
care reglementează cariera militară a judecătorilor şi procurorilor militari,
cât şi avantajele de care aceştia se pot bucura prin prisma carierei militare
sunt în flagrantă contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ce prevăd că
judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", precum şi cu cele
referitoare la egalitatea în faţa legii, aceştia fiind favorizaţi faţă de
judecătorii şi procurorii civili. Curtea constată că această critică nu este întemeiată.
Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea Constituţională a reţinut că
numirea, promovarea şi evoluţia carierei de magistrat a judecătorilor şi
procurorilor militari se fac în aceleaşi condiţii ca şi în cazul magistraţilor
de la celelalte instanţe judecătoreşti şi parchete, iar calitatea de militar
activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale nu conduce la stabilirea unei
relaţii de subordonare pe planul îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca
magistraţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 282 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale
art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Constantin
Tudorachi în Dosarul nr. 1/81/2007 al Curţii Militare de Apel.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu