DECIZIE   Nr. 718 din 29 decembrie 1997

referitoare la constitutionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 396 din 31 decembrie 1997

    Curtea Constitutionala a fost sesizata la data de 22 decembrie 1997 de catre 58 de deputati, respectiv de: Adrian Nastase, Acsinte Gaspar, Miron Tudor Mitrea, Marina Ionescu, Petru Bejinariu, Ion Honcescu, Neculai Grigoras, Gheorghe Vilceanu, Petru Serban Mihailescu, Traian Sabau, Romulus Neagu, Dumitru Popescu, Ion Munteanu, Florian Bercea, Viorica Afrasinei, Gheorghe Romeo Leonard Cazan, Marin Cristea, Hildegard Puwak, Vasile Panteliuc, Alexandru Albu, Nicu Ionita, Martian Dan, Gheorghe Ana, Ion Pirgaru, Ovidiu Sincai, Dumitru Buzatu, Gheorghe Ana, Ion Giurescu, Gabriel Bivolaru, Ionel Marineci, Marian Ianculescu, Daniela Bartos, Carmen Dumitriu, Victor Traian Mihu, Simion Darie, Mihai Hlinschi, Dan Nica, Radu Liviu Bara, Virgil Popa, Alexandru Stanescu, Vasile Stan, Mihai Nicolescu, Alexandru Lapusan, Eugen Nicolicea, Marin Gheorghe, Romulus Ion Moncha, Mihai Ioan Popa, Gheorghe Ionescu, Gheorghe Oana, Ioan Bivolaru, Ecaterina Andronescu, Florian Serac, Vasile Candea, Matei-Agathon Dan, Niculae Napoleon Antonescu, Victor Neagu, Petre Naidin si Viorel Hrebenciuc, asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.
    Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 580A/1997.
    In consideratiile generale ale sesizarii se sustine ca legea sus-mentionata are ca obiect abilitarea Guvernului de a emite ordonante, in peste 100 de cazuri, de la data intrarii ei in vigoare si pana la reluarea lucrarilor Parlamentului in prima sesiune ordinara a anului 1998.
    Autorii sesizarii arata, in continuare, ca institutia delegarii legislative este consacrata in Constitutia Romaniei care, in art. 114 alin. (1), prevede ca Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
    De asemenea, se arata ca solicitarea excesiva a delegarii legislative are ca efect diminuarea rolului forului legislativ si, in final, nesocotirea vointei suverane a electoratului care a acordat votul reprezentantilor sai, deputati si senatori.
    Totodata, se arata ca unele domenii in care urmeaza a se emite ordonante de catre Guvern nu sunt suficient determinate prin raportare la dispozitiile art. 72 alin. (3) din Constitutie.
    Prin sesizare sunt criticate ca fiind neconstitutionale dispozitii ale legii prin care a fost abilitat Guvernul sa emita ordonante in domenii considerate ca facand obiectul unor legi organice.
    Aspectele de neconstitutionalitate sesizate sunt:
    a) dispozitiile art. 1 lit. a) referitoare la abilitarea Guvernului de a reglementa prin ordonanta "statutul personalului vamal", intrucat acest personal facand parte din categoria functionarilor publici, statutul sau nu poate fi reglementat decat prin lege organica, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie;
    b) prevederile art. 1 lit. e) prin care se abiliteaza Guvernul sa emita ordonante pentru a reglementa "unele masuri privind asigurarile sociale, forta de munca si somajul ..., precum si protectia pensionarilor I.O.V.R.", ca si prevederile art. 1 lit. m) prin care se abiliteaza Guvernul pentru a reglementa "masuri de protectie sociala a elevilor si studentilor", deoarece contravin dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. 1) din Constitutie, potrivit carora regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala poate constitui numai obiect al legii organice;
    c) dispozitiile art. 1 lit. t) prin care se abiliteaza Guvernul pentru a modifica si completa, prin ordonanta, Codul de procedura civila si a emite norme pentru a stabili "masuri privind acordarea despagubirilor civile". Ca argument, autorii sesizarii arata ca, dupa adoptarea Constitutiei, modificarea Codului de procedura civila s-a facut prin Legea nr. 59/1993 si prin Legea nr. 65/1993, care au fost adoptate cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, potrivit art. 74 alin. (1) din Constitutie privitor la legile organice.
    Printr-o alta sesizare, inregistrata la 23 decembrie 1997, formulata de un grup de 40 de senatori, respectiv de: Ion Iliescu, Ion Predescu, Octav Cozmanca, Mihaela Rodica Stanoiu, Gheorghe Dumitrascu, Oliviu Gherman, Virgil Popescu, Victor Apostolache, Nicolae Sersea, Doru Laurian Badulescu, Ion Bold, Marcu Burtea, Doru Gaita, Octavian Opris, Virgil Popa, Ioan Avarvarei, Stefan Viorel, Ilie Platica Vidovici, Alexandru Radu Timofte, Gheorghe Avram, Marin Predila, Mihai Petrescu, Ilie Aurel Constantin, Petre Ninosu, Nicolae Vacaroiu, Dan Mircea Popescu, Vasile Ion, Mihai Matetovici, Dumitru Badea, Nicolae Patru, Haralambie Cotarcea, Ion Carciumaru, Florea Preda, Gheorghe Bunduc, Ion Minzina, Tambozi Justin, Fuior Victor, Vasile Dobrescu, Doru Ioan Taracila si Constantin Sava, a fost sesizata Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea unor prevederi cuprinse, de asemenea, in Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.
    Sesizarea formeaza obiectul Dosarului nr. 581A/1997.
    Motivele invocate in sesizare sunt urmatoarele:
    1. la Senat proiectul de lege a fost trimis Comisiei juridice, de numiri, disciplina si validari spre dezbatere in fond si pentru intocmirea raportului, spre a fi supus plenului, fara insa sa fie sesizate comisiile permanente competente in vederea avizarii, astfel "incat Comisia juridica a adoptat raportul de fond, fara avizele imperative prevazute de Regulamentul Senatului, care are baze constitutionale in art. 61 si 72 din Constitutie";
    2. legea este neconstitutionala, pentru ca Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante in domenii ce fac obiectul legii organice si nu s-au precizat cu claritate domeniile in care se pot emite ordonante, contravenind in felul acesta dispozitiilor art. 144 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    Aspectele de neconstitutionalitate sunt urmatoarele:
    a) dispozitiile art. 1 lit. a), prin care se abiliteaza Guvernul sa reglementeze prin ordonanta "aprobarea statutului personalului vamal", deoarece personalul vamal este format din functionari publici al caror statut se stabileste prin lege organica, in conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie;
    b) dispozitiile aceluiasi text legal, referitoare la "asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala" intrucat, conform prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, o asemenea reglementare tine de domeniul legii organice;
    c) prevederile cu privire la ratificarea unor acorduri internationale, pentru ca nu poate sa fie in competenta aceluiasi titular incheierea acordurilor internationale, executarea, ratificarea si controlul executarii lor;
    d) dispozitiile art. 1 lit. b) referitoare la "infiintarea Serviciului National de Extensie si Consultanta, restructurarea persoanelor juridice din domeniul agricol, reorganizarea structurilor sanitar-veterinare, in vederea liberalizarii activitatii sanitar-veterinare", deoarece "toate aceste domenii sunt de competenta legii organice". Astfel, "serviciile nationale" tin de structura "nationala administrativa", conform prevederilor art. 72 lit. d) si o) din Constitutie, iar "restructurarea persoanelor juridice din domeniul agricol" presupune "rezolvari de dispozitie privind dreptul de proprietate", care "se fac numai prin lege organica, in conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie", ca si organizarea unei profesii cum este cea sanitar-veterinara;
    e) prevederile art. 1 lit. h), referitoare la "reglementari in domeniul sponsorizarii", sunt criticate, intrucat "sponsorizarea fiind o varietate moderna de donatie", reglementarea generala a regimului juridic caruia i se supun asemenea acte juridice speciale constituie domeniu al legii organice;
    f) dispozitiile art. 1 lit. i), referitoare la abilitarea Guvernului in "domeniul nuclear, sistemul national al calitatii, infrastructurile calitatii, precum si reglementari privind cabinetul demnitarului", pentru ca domeniile enumerate pot fi reglementate numai prin legi organice.
    Cu referire la "reglementari privind cabinetul demnitarului", care vizeaza dreptul demnitarului de a-i destitui pe toti functionarii aflati in functie la numirea sa si de a-i numi in locul lor pe altii, se mentioneaza ca statutul functionarului public poate fi reglementat numai prin lege organica, conform art. 72 lit. i) din Constitutie;
    g) art. 1 lit. m), prin care se abiliteaza Guvernul sa emita ordonante privind "masuri pentru aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale", nu poate avea alt regim decat al legii organice, tinand seama ca "educatia nationala este inseparabila de invatamantul national";
    h) prevederile art. 1 lit. p), referitoare la "unele masuri privind regimul strainilor in Romania", deoarece o reglementare privind drepturile omului si statutul juridic al unei categorii de persoane tin de domeniul legii organice;
    i) dispozitiile art. 1 lit. t) referitoare la abilitarea Guvernului de a modifica si de a completa prin ordonanta Codul de procedura civila si de a reglementa "masuri privind acordarea despagubirilor civile", intrucat "Codul de procedura civila este o lege generala de baza, lege organica", iar modificarea sa nu poate fi delegata Guvernului.
    In temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au cerut puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza, in punctul sau de vedere, ca obiectiile de neconstitutionalitate formulate in cele doua sesizari sunt neintemeiate, aratand, in esenta, urmatoarele:
    1. sustinerea ca Legea pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonante a fost adoptata cu incalcarea prevederilor regulamentare este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 45 si 46 din Regulamentul Senatului, Biroul permanent a trimis proiectul de lege numai Comisiei juridice, fiindca obiectul legii intra in competenta exclusiva a acestei comisii, urmand sa se pronunte asupra constitutionalitatii domeniilor in care este abilitat Guvernul;
    2. sunt neintemeiate si criticile privind neconstitutionalitatea unor dispozitii prin care se sustine ca a fost abilitat Guvernul sa emita ordonante in domenii care fac obiectul legilor organice, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, si anume:
    a) cu privire la criticile aduse dispozitiilor art. 1 lit. a), referitoare la aprobarea statutului personalului vamal, se apreciaza ca acestea sunt neintemeiate, deoarece, potrivit Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, personalul vamal nu intra in categoria functionarilor publici, nici nu este asimilat acestora, astfel ca stabilirea statutului acestui personal nu intra sub incidenta legii organice;
    b) in ceea ce priveste "asigurarea drepturilor de proprietate intelectuala", aceste dispozitii nu intra sub incidenta art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, in sensul ca nu este o reglementare ce priveste regimul juridic general al proprietatii, ci se refera la luarea unor masuri organizatorice pentru apararea acesteia;
    c) este neintemeiata si sustinerea ca dispozitiile art. 1 lit. a), referitoare la ratificarea unor acorduri internationale prin ordonanta, intrucat aceasta se face printr-o lege ordinara si deci ea poate fi delegata Guvernului, cu conditia ca ordonanta de ratificare sa fie supusa spre aprobare Parlamentului;
    d) critica autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, referitoare la dispozitiile art. 1 lit. b), este neintemeiata, pentru ca infiintarea unui serviciu national se poate face prin lege ordinara, in masura in care nu este vorba de o autoritate administrativa autonoma. Nici restructurarea persoanelor juridice din domeniul agricol nu intra in domeniul legilor organice si nu vine in contradictie cu dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, pentru ca restructurarea unei persoane juridice nu este echivalenta cu stabilirea regimului juridic general al proprietatii. Cu privire la organizarea unei profesii, se sustine ca aceasta se face prin lege ordinara si, ca atare, ea poate face obiectul unei ordonante;
    e) dispozitia cuprinsa la art. 1 lit. h), referitoare la reglementari in domeniul sponsorizarii, este constitutionala, intrucat reglementarile in domeniul sponsorizarii nu tin de regimul proprietatii, care se reglementeaza prin lege organica, sponsorizarea fiind un contract bilateral si consensual;
    f) prevederile art. 1 lit. i), referitoare la domeniul nuclear, si cele referitoare la cabinetul demnitarului sunt constitutionale, deoarece domeniul nuclear nu face parte din materiile ce se reglementeaza prin lege organica, iar cat priveste cabinetul demnitarului, materia reglementarii nu o formeaza statutul personalului acestuia, ci organizarea cabinetului;
    g) sunt, de asemenea, constitutionale si dispozitiile art. 1 lit. m), intrucat masurile pentru aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale se reglementeaza in conformitate cu prevederile legii invatamantului si nu fac obiectul unei legi organice, potrivit art. 72 alin. (3) lit. m) din Constitutie;
    h) nici criticile vizand dispozitiile art. 1 lit. p), referitoare la regimul strainilor in Romania, nu sunt intemeiate, pentru ca acestea nu vin in contradictie cu prevederile art. 114 alin. (2) din Constitutie. Nici o dispozitie constitutionala nu introduce regimul strainilor in domeniul legilor organice. Regimul strainilor priveste drepturile pe care le au strainii si apatrizii intr-un stat in raport cu cetatenii acestuia;
    i) dispozitiile art. 1 lit. t), referitoare la modificarea si completarea Codului de procedura civila si stabilirea unor masuri privind acordarea despagubirilor civile, pe calea ordonantei, nu sunt neconstitutionale, deoarece aceasta lege nu intra in categoria celor organice, nefiind prevazute in art. 72 alin. (3) din Constitutie sau in alte texte constitutionale. Sustinerea ca Legea nr. 59/1993 si Legea nr. 65/1993 au fost adoptate ca legi organice, potrivit art. 74 alin. (1) din Constitutie, nu are relevanta, deoarece prin aceste legi s-a intervenit in materia contenciosului administrativ si a Curtii de Conturi, rezervata domeniului legii organice de art. 72 alin. (3) lit. j) si k) din Constitutie.
    In punctul de vedere al presedintelui Senatului se apreciaza ca sesizarile grupului de deputati si ale grupului de senatori sunt neintemeiate, pentru urmatoarele motive:
    1. solicitarea delegarii legislative a fost facuta in temeiul art. 114 din Constitutie, fara sa se incalce dispozitiile constitutionale ale art. 58 alin. (1) din legea fundamentala, potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Domeniile pentru care s-a solicitat delegarea legislativa reprezinta prioritati legislative ale Guvernului;
    2. cu privire la nerespectarea obligatiei regulamentare de a fi fost sesizate comisiile permanente competente, pentru avizarea proiectului de lege, se arata ca aceasta obligatie ii revenea Biroului permanent al Senatului, care insa a considerat ca, data fiind urgenta proiectului de lege, aceste avize ar fi determinat prelungirea adoptarii legii de abilitare;
    3. in ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor legale care se pretinde ca incalca prevederile art. 114 alin. (1) si (2) din Constitutie, se apreciaza ca precizarile sunt suficient de clare cu privire la domeniile pentru care Guvernul a solicitat abilitarea de a emite ordonante.
    Chiar daca unele domenii in care urmeaza sa se emita ordonante "sunt exprimate printr-o formulare foarte generala", nu se creeaza prezumtia ca se va intra intr-un domeniu rezervat legii organice, intrucat se considera ca Guvernul a avut in vedere respectarea stricta a Constitutiei;
    4. referitor la critica potrivit careia nu poate fi delegata Guvernului ratificarea unor acorduri internationale, se arata ca, in temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 4/1991 privind incheierea si ratificarea tratatelor, intelegerile internationale de importanta exceptionala, cum ar fi colaborarea politica si militara, regimul politic si teritorial al statului, drepturile si libertatile cetatenesti etc. urmeaza sa fie supuse, in toate cazurile, ratificarii Parlamentului. Rezulta cu claritate, din domeniile enumerate la art. 1 lit. a) din lege, ca se au in vedere acordurile, iar nu tratatele internationale semnate in numele Romaniei.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca sesizarea formulata de grupul celor 40 de senatori, cu privire la neconstitutionalitatea Legii de abilitare a Guvernului de a emite ordonante, este nefondata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    1. prima critica adusa legii, in sensul ca a fost adoptata fara avizele de specialitate ale comisiilor Senatului, nu poate fi retinuta, deoarece controlul exercitat de Curtea Constitutionala asupra legilor poate avea loc numai in raport cu prevederile constitutionale, iar nu in functie de dispozitiile Regulamentului Senatului, textele art. 61 si 72 din Constitutie, invocate in sustinerea sesizarii, neavand nici o legatura cu avizele comisiilor de specialitate;
    2. in ceea ce priveste faptul ca legea atacata reglementeaza domenii rezervate legilor organice, se sustine ca "in sistemul nostru constitutional nu pot fi considerate legi organice decat legile prevazute ca atare prin textele Constitutiei", in acest sens fiind concludente prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. a) - r).
    Astfel, referitor la art. 1 lit. a) din lege, prin care se reglementeaza statutul personalului vamal, se apreciaza ca acesta este un statut profesional ce "nu poate duce la extinderea aplicarii art. 72 alin. (3) lit. r) din legea fundamentala".
    Cu privire la "asigurarea respectarii dreptului de proprietate intelectuala", se afirma ca aceasta reglementare nu se refera la "regimul juridic general al proprietatii", prevazut in art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie.
    In legatura cu "ratificarea unor acorduri internationale", se arata ca "nici un text al Constitutiei nu prevede ca ratificarea acordului ar fi de domeniul legilor organice", astfel ca, datorita delegarii legislative, Guvernul, prin ordonante, poate sa ratifice acorduri internationale.
    Cat priveste art. 1 lit. b) din lege, prin care se reglementeaza "infiintarea Serviciului National de Extensie si Consultanta, restructurarea persoanelor juridice din domeniul agricol, reorganizarea structurilor sanitar-veterinare, in vederea liberalizarii activitatilor sanitar-veterinare", se considera ca nu intra sub incidenta art. 72 alin. (3) din Constitutie, care vizeaza cu totul alte domenii, si anume: organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, organizarea administratiei locale si a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala.
    De asemenea, se afirma ca nici reglementarile cuprinse in lege la art. 1 lit. h) si i) privind "domeniul sponsorizarii" si, respectiv, "domeniul nuclear si cele privind cabinetul demnitarului" nu pot fi considerate neconstitutionale, intrucat "nu incalca conditiile prevazute la art. 114 din Constitutie".
    Cu privire la art. 1 lit. m), referitor la "masuri pentru aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale", se arata ca textul nu are in vedere "organizarea generala a invatamantului", iar Parlamentul, atunci cand adopta legea de abilitare, apreciaza "asupra definirii domeniilor pentru care se da delegare legislativa" in temeiul art. 114 din Constitutie. Acest fapt nu poate fi considerat ca intra in sfera controlului de constitutionalitate exercitat de Curte.
    In legatura cu "unele masuri privind regimul strainilor in Romania", reglementate prin art. 1 lit. p) din lege, se arata ca regimul strainilor nu este rezervat domeniului legii organice.
    Nici art. 1 lit. t), referitor la "modificarea si completarea Codului de procedura civila... masuri privind acordarea despagubirilor civile", nu contravine vreunei norme constitutionale, deoarece, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, prin lege organica se reglementeaza numai "regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii", iar conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite prin lege, deci nu prin lege organica.
    Cu privire la sesizarea grupului de deputati, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat, potrivit Constitutiei, domeniile rezervate legii organice sunt expres prevazute, astfel incat abilitarea acordata Guvernului de a emite ordonante nu poate fi exercitata decat cu respectarea stricta a prevederilor constitutionale.
    In acest sens se apreciaza ca statutul personalului vamal este un statut profesional, masurile privind protectia sociala nu sunt contrare regimului general prevazut de art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie, abilitarea pentru modificarea si completarea codului de procedura civila se intemeiaza pe prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite prin lege, deci nu prin lege organica, iar masurile referitoare la despagubirile civile nu contravin regimului general al proprietatii si al mostenirii, care este de domeniul legii organice.
    Intrucat ambele obiectii privesc aceeasi lege si, in esenta, au un continut asemanator, Curtea dispune conexarea celor doua dosare.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere obiectiile de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, prevederile Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, ce fac obiectul sesizarilor, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze obiectiile de neconstitutionalitate care au fost formulate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992.
    In ambele sesizari se invoca, in esenta, motive de neconstitutionalitate, intemeiate pe art. 114 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul nu poate abilita Guvernul sa emita ordonante in domeniul legilor organice.
    Domeniile rezervate legilor organice isi gasesc enumerarea limitativa si expresa in textul Constitutiei, iar interventia Curtii Constitutionale in cercetarea constitutionalitatii legilor de abilitare este de natura sa asigure ca delegarea legislativa sa nu aduca atingere limitei instituite de prevederile art. 114 alin. (1) din legea fundamentala.
    In acelasi timp, controlul de constitutionalitate nu dispune, intre componentele sale, si de posibilitatea de a extinde limitele lui dincolo de stricta observare a textelor constitutionale, asa cum sunt ele formulate in legea fundamentala, nefiind in masura a-si intemeia cenzura pe simple eventualitati.
    In lumina celor de mai sus, criticile formulate prin cele doua sesizari urmeaza a fi examinate sub un dublu aspect: in ce masura formularile cuprinse in legea de abilitare dau expresie unei incalcari a textelor constitutionale invocate si daca prevederile legii criticate apar autorilor sesizarilor ca infrangand legea fundamentala, doar prin prisma unor viitoare si ipotetice dispozitii ale ordonantelor ce se vor emite si care ar capata un continut propriu legilor organice, devenind prin aceasta neconstitutionale.
    Cat priveste al doilea aspect, este, desigur, de domeniul evidentei faptul ca o ordonanta, in masura in care depaseste, pe orice cale, limitele impuse de Constitutie, ea contravine acesteia si urmeaza sa ii fie aplicate, pe caile inscrise in Constitutie, rigorile ce se impun, inclusiv in procedura jurisdictionala, in fata Curtii Constitutionale. De aceea, chiar daca unele domenii din legea de abilitare nu sunt suficient de riguros precizate, astfel cum in mod constant s-a statuat in jurisprudenta Curtii, Guvernul este obligat, cand emite o ordonanta pe baza unei legi de abilitare, sa respecte cu strictete domeniile rezervate legii organice, desi o asemenea circumstantiere nu rezulta in mod expres din legea de abilitare.
    In mod concret, criticile cuprinse in cele doua sesizari coincid intr-o oarecare masura, fiind comune amandurora, dar fiecare sesizare contine si critici proprii.
    In prima categorie sunt expuse obiectiile urmatoare:
    a) la art. 1 lit. a) din lege este prevazuta posibilitatea aprobarii prin ordonanta a statutului personalului vamal; autorii sesizarilor sustin ca aceasta competenta este contrara art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, potrivit caruia statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica.
    Dispozitia constitutionala sus-mentionata priveste insa aprobarea unui statut-cadru, aplicabil tuturor functionarilor publici indiferent de diversitatea fireasca a specificului fiecarei categorii de functionari. Evident ca dispozitia criticata din legea de abilitare are in vedere insa particularitatile regimului juridic al functionarilor vamali, derivand din specificul activitatii lor, si nicidecum reguli comune tuturor categoriilor de functionari publici, care nu pot fi adoptate decat prin lege organica, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie.
    De aceea, reglementarile specifice regimului unor categorii de functionari, in concordanta cu reglementarile-cadru, nu sunt de domeniul legii organice.
    Desigur, ar fi fost potrivita adoptarea mai intai a statutului functionarului public, continand reglementari-cadru, comune tuturor categoriilor de functionari, si numai dupa aceea sa se adopte reglementari specifice pentru anumite categorii de functionari, cu respectarea cadrului general prestabilit. Aceasta este insa o problema de politica legislativa si nu de constitutionalitate. In acelasi timp insa, in exercitarea delegarii legislative ce i-a fost acordata de Parlament, Guvernul nu este abilitat sa instituie reguli care, prin natura lor, sunt de domeniul statutului-cadru, general pentru toti functionarii publici, respectand astfel limitele constitutionale ale abilitarii;
    b) la art. 1 lit. t) se prevede abilitarea Guvernului de a completa si modifica Codul de procedura civila si de a stabili masuri privind acordarea despagubirilor civile, sustinandu-se de catre autorii sesizarilor ca, intrucat legile anterioare de modificare a acestui Cod au fost adoptate cu majoritatea prevazuta de Constitutie pentru legile organice, delegarea ar fi neconstitutionala.
    Dar din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constitutie si al celorlalte dispozitii constitutionale nu rezulta ca reglementarile relative la procedura civila, in ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fara indoiala, in continutul unor asemenea reglementari pot exista si norme de domeniul legii organice, care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevazuta de Constitutie pentru astfel de legi. Aceasta insa nu inseamna transformarea tuturor dispozitiilor Codului de procedura civila in prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constitutiei, care reglementeaza expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, intre care nu figureaza dispozitii legale privind procedura civila.
    In afara acestor obiectii comune, in sesizarea grupului de deputati se sustine ca prevederile cuprinse in art. 1 lit. e) din legea de abilitare, potrivit carora Guvernul poate adopta "...unele masuri privind asigurarile sociale, forta de munca si somajul..., precum si protectia pensionarilor I.O.V.R.", si in art. 1 lit. m), referitoare la "masuri de protectie sociala a elevilor si studentilor", sunt neconstitutionale. In opinia autorilor sesizarii, astfel de masuri sunt de domeniul legii organice, potrivit art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, conform caruia regimul general privind protectia sociala se reglementeaza prin lege organica.
    Se constata insa ca textele criticate din legea de abilitare nu privesc nicidecum regimul general al protectiei sociale, ci numai luarea unor masuri specifice de protectie, avand deci un caracter particular pentru anumite categorii sociale defavorizate.
    De asemenea, in sesizarea grupului de senatori se mai sustin urmatoarele:
    a) prin art. 1 lit. a) din lege Guvernul a fost abilitat sa reglementeze competentele autoritatilor vamale pentru asigurarea respectarii dreptului de proprietate intelectuala. In sesizare se apreciaza ca orice reglementare referitoare la dreptul de proprietate este de domeniul legii organice, conform art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, care se refera la regimul general al proprietatii.
    Curtea retine insa ca, din insusi continutul normei constitutionale, rezulta ca domeniul rezervat legii organice se refera exclusiv la regimul general al proprietatii, nu si la aspecte de ordin particular, legate de respectarea acestui drept de catre autoritatile vamale;
    b) prin art. 1 lit. a) din lege Guvernul este imputernicit sa ratifice acorduri internationale, mentionate in cuprinsul acestei prevederi; se sustine, de catre autorii sesizarii, ca prevederea ar fi neconstitutionala, intrucat ratificarea acestor acorduri este de competenta exclusiva a Parlamentului si nu poate fi delegata.
    Potrivit art. 114 alin. (3) din Constitutie, daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului; or, potrivit art. 2 din legea de abilitare, criticata prin sesizare, toate ordonantele emise de Guvern in temeiul acestei legi se supun aprobarii Parlamentului pana la reluarea lucrarilor acestuia in prima sesiune ordinara din anul 1998.
    De altfel, in sensul constitutionalitatii abilitarii Guvernului de a ratifica acorduri internationale, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 43 din 8 iulie 1993, retinand ca aceasta abilitare "...priveste exclusiv acorduri financiarbancare urgente, nu ratificarea de tratate internationale incheiate, in numele Romaniei, de Presedintele tarii. Cu referire la aceste acorduri, potrivit art. 72 din Constitutie, ele nu fac parte din categoria legilor organice, astfel incat aprobarea lor facandu-se printr-o lege ordinara, implicit delegarea legislativa este constitutionala, fiind conforma art. 114 alin. (1) din Constitutie";
    c) prin art. 1 lit. b) din lege Guvernul a fost abilitat sa infiinteze Serviciul National de Extensie si Consultanta, sa restructureze persoanele juridice din domeniul agricol si sa reorganizeze structurile sanitar-veterinare. In sesizare se sustine ca serviciile nationale fac parte din structurile nationale administrative, care n-ar putea fi reglementate decat prin lege organica, in temeiul art. 72 alin. (3) lit. d) din Constitutie, care priveste organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, precum si al prevederilor art. 72 alin. (3) lit. o) din legea fundamentala, care se refera la organizarea administratiei locale, a teritoriului si la regimul general privind autonomia locala.
    Nu rezulta insa ca un astfel de serviciu ar face parte din structurile nationale administrative prevazute in dispozitiile constitutionale sus-mentionate, iar reglementarea infiintarii acestui serviciu nu este un domeniu rezervat legii organice, potrivit Constitutiei.
    In ceea ce priveste restructurarea persoanelor juridice din domeniul agricol, se sustine ca astfel de dispozitii privind dreptul de proprietate se pot edicta numai prin lege organica, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, intrucat acest fapt ar implica reconstituirea unor drepturi cuvenite fostilor proprietari. Or, o asemenea reglementare nu este de domeniul regimului general al proprietatii, asa cum prevede textul constitutional precitat, iar drepturile fostilor proprietari fac obiectul Legii nr. 18/1991, recent modificata si completata prin Legea nr. 169 din 28 octombrie 1997.
    In legatura cu organizarea profesiei sanitar-veterinare, se arata ca reglementarea acesteia se poate face numai prin lege, dar este de retinut ca acest fapt nu exclude delegarea legislativa. Nici autorii sesizarii nu sustin ca domeniul respectiv de reglementare este de natura legii organice;
    d) prin art. 1 lit. h) Guvernul a fost abilitat pentru a edicta reglementari in domeniul sponsorizarii, ceea ce in opinia autorilor sesizarii este neconstitutional, pentru ca "sponsorizarea este o forma moderna de donatie" si deci ar face parte din regimul general al dreptului de proprietate (art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie).
    Aceasta sustinere nu poate fi retinuta; deoarece textul constitutional sus-mentionat are in vedere numai regimul general al proprietatii, nu si unele modalitati de realizare a acestui drept, cum este si contractul de sponsorizare;
    e) prin art. 1 lit. i) din lege Guvernul este abilitat sa adopte ordonante in domeniul nuclear si privind cabinetul demnitarului, autorii sesizarii sustin ca, datorita importantei domeniului nuclear, acesta este de resortul reglementarii prin lege organica; nu se invoca insa nici un text constitutional care ar fi incalcat prin dispozitia criticata. In ceea ce priveste cabinetul demnitarului, se arata ca scopul urmarit ar fi acela de a da posibilitatea destituirii din functie a salariatilor aflati in structura cabinetelor demnitarilor, contravenindu-se astfel art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, care se refera la statutul functionarului public.
    Constituirea unor structuri administrative interne - cum sunt aceste cabinete - nu este un domeniu rezervat legii organice, astfel incat obiectia nu poate fi retinuta, din textul criticat nereiesind si faptul ca obiectul viitoarei reglementari prin ordonanta ar privi si conditia juridica a salariatilor incadrati la aceste cabinete;
    f) prin art. 1 lit. m) Guvernul a fost imputernicit sa ia masuri pentru aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale, care, in opinia autorilor sesizarii, este, de asemenea, de domeniul legii organice, in temeiul art. 72 alin. (3) lit. m) din Constitutie, care se refera la organizarea generala a invatamantului.
    Tinand seama ca, potrivit art. 114 alin. (1) din Constitutie, abilitarea Guvernului nu poate sa aiba ca obiect domenii ce sunt de resortul unei legi organice, rezulta ca delegarea legislativa in discutie, relativa la aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale, poate privi numai alte aspecte decat cele referitoare la organizarea generala a invatamantului, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. m) din Constitutie, se reglementeaza numai prin lege organica.
    Reforma in domeniul educatiei nationale nu se identifica, in toate componentele sale, cu organizarea generala a invatamantului, ea urmarind, prin scopurile si modalitatile in care se va efectua, ameliorarea procesului educational national, in cadrul regimului general al invatamantului si in conformitate cu prevederile cuprinse in legislatia in vigoare;
    g) prin art. 1 lit. p) din lege Guvernul este abilitat sa ia, prin ordonanta, masuri privind regimul strainilor in Romania, dispozitie criticata in sesizare pe motiv ca delegarea legislativa nu este suficient conturata si ca, din aceasta cauza, s-ar putea adopta dispozitii ce tin de domeniul legii organice, indeosebi in materia drepturilor omului.
    Avand in vedere limitele constitutionale ale abilitarii, indiferent daca acestea au fost sau nu prevazute in legea de delegare, Guvernul, in exercitarea competentei legislative atribuite, nu poate depasi aceste limite. De aceea nu se poate retine obiectia de neconstitutionalitate, din insusi continutul legii de abilitare nereiesind ca, Parlamentul ar fi investit Guvernul cu competenta de a emite reglementari ce tin de domeniul legii organice, textul criticat referindu-se doar la unele masuri privind regimul strainilor in Romania.
    In ambele sesizari sunt invocate si unele aspecte de ordin general:
    a) caracterul prea vast si uneori imprecis al delegarii, avand ca efect diminuarea rolului de unica autoritate legiuitoare a Parlamentului;
    b) incalcarea unor prevederi regulamentare in dezbaterea legii la Senat, prin solicitarea numai a raportului comisiei sesizate in fond.
    Aceste aspecte sunt fie de domeniul exclusiv al politicii legislative, existand posibilitatea remedierii lor cu prilejul procedurii de elaborare si aprobare a ordonantelor, fie de domeniul aplicarii dispozitiilor cuprinse in regulamentele parlamentare, astfel incat nici unul, nici celalalt nu poate face obiectul conteciosului constitutional.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 72 alin. (3), ale art. 74 alin. (1) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, ale art. 18, ale art. 19 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, in ceea ce priveste abilitarea Guvernului de a reglementa prin ordonanta modificarea si completarea Codului de procedura civila, si cu unanimitate de voturi, in ceea ce priveste celelalte prevederi ale legii de abilitare,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 16 decembrie 1997 si de Senat in sedinta din 18 decembrie 1997, ce fac obiectul sesizarilor inaintate Curtii Constitutionale, sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei.
    Dezbaterea a avut loc la data de 29 decembrie 1997 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. IOAN MURARU

                         Magistrat asistent sef,
                          Claudia Miu