DECIZIE Nr.
830 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 462 din 3 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Marius Epure în Dosarul nr. 45.314/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a
depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei pentru pregătirea
apărării şi pentru ataşarea Dosarului nr. 14.165/4/2006 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti, sens în care solicită şi emiterea unei adrese către
această instanţă pentru comunicarea dosarului menţionat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii de amânare a cauzei, arătând că, faţă de data sesizării
Curţii cu excepţia invocată, a existat un interval de timp suficient pentru
pregătirea apărării.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare
formulată.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 45.314/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Epure.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece nu prevede o cale de atac împotriva hotărârii de
sancţionare a apărătorului, care, odată amendat de judecător, nu poate să se
adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor sale ca orice alt cetăţean.
Astfel, măsura de sancţionare este aplicată în mod discreţionar, fără ca
avocatul să aibă parte de un proces echitabil, fără să se poată apăra şi fără
să existe o cale legală de control judiciar care să verifice legalitatea şi
temeinicia sancţiunii aplicate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând
că existenţa unei căi de atac separat în timpul procesului având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale ar conduce la tergiversarea cauzei pe motive ce
nu au legătură cu fondul cauzei. Incheierea dată având ca obiect reexaminarea
unei amenzi judiciare este încheiere interlocutorie, astfel că aceasta va fi
atacată odată cu fondul cauzei, apel sau recurs.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins: „Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar
de instanţa de judecată, prin încheiere.
Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori
reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen
de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.
Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut
îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată,
apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii."
Se susţine că aceste prevederi legale încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi în art.
24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare.
In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 867 din 9 octombrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007 prin
care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
199 din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu aduc atingere
dreptului la un proces echitabil, consacrat la art. 21 din Constituţie şi,
respectiv, la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în legătură cu
decizia organului emitent referitoare la cererea de scutire ori de reducere a
amenzii judiciare, partea interesată poate ataca încheierea judecătorului odată
cu fondul, precum şi faptul că „Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă
pentru orice măsură sau act care în esenţă dinamizează procesul penal ar fi
posibilă o contestare imediată".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele de
principiu ale deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Marius Epure în Dosarul nr. 45.314/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta