DECIZIE Nr.
840 din 2 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 30 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Maria Burcea în Dosarul nr. 610/109/2008 al
Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Având cuvântul, Maria Burcea solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, arătând că
textul de lege criticat permite concedierea abuzivă. Totodată, solicită
anularea deciziei de concediere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul criticat
conţine suficiente garanţii contra unei concedieri abuzive.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 610/109/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65
din Codul muncii, excepţie ridicată de Maria Burcea în cauza ce are ca
obiect judecarea contestaţiei împotriva deciziei de concediere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile art. 16, art. 21 şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece nu
conţin suficiente garanţii în legătură cu drepturile constituţionale şi că ar
trebui menţionată expres obligaţia angajatorului de a oferi salariatului un alt
loc de muncă, aşa cum s-a prevăzut în art. 64 din Codul muncii.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată,
deoarece instanţa de judecată, care apreciază de la un caz la altul, hotărăşte
dacă desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi dacă a avut o cauză reală
şi serioasă, neputându-se enumera de către legiuitor cauzele nereale sau
neserioase.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.
In prezent, textul de lege criticat are următoarea
redactare: „(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată
de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe
motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie
efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 privind egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea
pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, fără a institui
discriminări de natură să încalce principiul egalităţii în faţa legii,
consacrat constituţional prin dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 nu sunt încălcate prin prevederile criticate din
Codul muncii, deoarece acestea nu îngrădesc accesul liber la justiţie, ci
reglementează condiţiile de concediere pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului, desfiinţarea locului de muncă trebuind să fie efectivă şi să aibă
o cauză reală şi serioasă.
De asemenea, potrivit art. 67 din Codul muncii,
salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de
măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în
condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia ar
trebui menţionată expres în textul de lege criticat obligaţia angajatorului de
a oferi salariatului un alt loc de muncă nu poate fi reţinută deoarece Curtea
s-ar substitui puterii legislative şi ar încălca astfel dispoziţiile art. 61
din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica putere legiuitoare a
ţării. In acelaşi sens, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.' 47/1992,
Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii actului cu care
a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.
In final, Curtea constată că, deoarece nu s-a reţinut
restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale
prin textul de lege criticat, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de dispoziţiile
art. 53 din Constituţie şi, prin urmare, invocarea acestora este nerelevantă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată
de Maria Burcea în Dosarul nr. 610/109/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean