DECIZIE Nr.
865 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ionuţ Stroe
Mihalcea în Dosarul nr. 3.236/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
790D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Dominic Pan Meghea în Dosarul
nr. 7.219/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
Dosarului nr. 790D/2008 la Dosarul nr. 533D/2008, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 9 ianuarie
2008 şi 6 martie 2008, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă în Dosarul nr. 3.236/300/2007 şi de Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 7.219/300/2006,
Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi, respectiv, ale art. 32
alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege. Excepţia a fost
ridicată de Ionuţ Stroe Mihalcea şi, respectiv, Dominic Pan Meghea în cauze
civile având ca obiect „obligaţia de a face" constând în desfiinţarea unor
lucrări de construire.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este încălcat dreptul la apărare întrucât
organul constatator este deja în posesia unui titlu executor la data
introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv procesul- verbal de constatare a contravenţiei, şi
în aceste condiţii „rolul instanţei de judecată este pur formal, aceasta având
doar atributul de a stabili termenul în care trebuie desfiinţate
construcţiile". Se arată că reclamantul are o poziţie privilegiată faţă de
pârât, care nu are „posibilitatea reală de a formula o apărare şi astfel
procesul nu mai este echitabil". De asemenea, se mai susţine că este
nesocotit dreptul de proprietate privată „în condiţiile în care construcţia
este finalizată, iar proprietarul a obţinut certificat de urbanism".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că acestea nu
înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a
se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le presupune un proces
echitabil şi, în plus, nu îngrădesc nici exerciţiul dreptului la apărare şi
nici al dreptului de proprietate privată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie
2004. Deşi în Dosarul Curţii Constituţionale nr.
533D/2008 este menţionat ca obiect al excepţiei art. 32 în ansamblul său, în
realitate, aşa cum se deduce din motivarea scrisă, autorul excepţiei are în
vedere doar dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale acestuia. Textul criticat are
următorul cuprins:
- Art. 32 alin. (1) şi (2) -„(1) In cazul în care
persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu
s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a
contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat
sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile
autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
(2) In cazul
admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a
măsurilor prevăzute la alin. (1)."
Dispoziţiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus
redat face trimitere, prevăd următoarele: „(1) O dată cu aplicarea amenzii
pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune
oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de
încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a
lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia,
într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art.
16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la
un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art.
24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 44 privind
dreptul de proprietate privată şi art. 124 alin. (2) care prevede căjustiţia
este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate, cu motivări similare şi prin
raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta
cauză, Curtea constatând că acestea nu contravin niciunuia dintre textele Legii
fundamentale menţionate de autorii excepţiei de faţă în argumentarea criticilor
de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 676 din 12 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 513 din 8 iulie 2008, Curtea a reţinut că, „în
ceea ce priveşte competenţa de a sesiza instanţa de judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei, aceasta aparţine, în mod
justificat, aceloraşi organe abilitate să constate şi să aplice sancţiuni pentru
nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de
construcţii. Pe de altă parte, fiind declanşat un proces, chiar şi la sesizarea
organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei,
instanţa de judecată este cea care va soluţiona cauza şi va dispune măsurile
corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părţilor, deci şi
pârâtului, toate garanţiile procedurale pe care le presupune exercitarea
liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil". De
asemenea, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, instanţa de contencios constituţional a
statuat că, „în ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se poate susţine
că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de
proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la
finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi administra probe,
este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative
ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului
respectiv".
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi
considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ionuţ Stroe Mihalcea
în Dosarul nr. 3.236/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă
şi de Dominic Pan Meghea în Dosarul nr. 7.219/300/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu