DECIZIE Nr.
866 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din
Codul de procedura penala si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea
altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din
Codul de procedură penală şi
ale art. I pct. 158 din Legea
nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală,
precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Viorel Stoican şi
Iuliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia
penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei,
avocatul Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire la dosar. De asemenea, este
prezentă personal partea Mihai Robert Burcescu, lipsind partea Maricica Popa,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea
acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Craiova - Secţia
penală.
Partea Mihai Robert Burcescu solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.608/311/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din
Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi.
Excepţia a fost ridicată de Viorel Stoican şi Iuliana
Neaga cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii
penale pronunţate de Tribunalul Olt.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 317 şi ale
art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală îngrădesc accesul la justiţie şi
compromit dreptul la un proces echitabil, prin consacrarea inegalităţii
armelor, în condiţiile în care egalitatea armelor este una din componentele
definitorii ale unui proces echitabil. In acest sens, consideră că cele două
texte de lege menţionate „asigură procurorului un privilegiu exclusiv şi
absolut discreţionar - întrucât este sustras cu desăvârşire controlului
instanţei de judecată - cu privire la configurarea cadrului procesual (cât
priveşte subiecţii pasivi ai procedurii), pe de o parte, prin aceea că obligă
instanţa şă-şi mărginească judecata la fapta (faptele) şi persoana (persoanele)
arătate în actul de sesizare (adică un act al procurorului!), iar pe de altă
parte, recunoaşte numai procurorului dreptul de a cere extinderea procesului penal
cu privire la alte persoane". Autorii excepţiei mai arată că „defecţiunea
evidentă" a celor două texte s-a agravat prin abrogarea art. 333 din Codul
de procedură penală, operată prin dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, a căror neconstituţionalitate este
invocată pentru aceleaşi considerente.
Curtea de Apel Craiova - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că iniţiativa extinderii procesului cu privire la alte persoane o poate
avea exclusiv procurorul, instanţa neputând nici să extindă procesul penal, iar
prin abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, nici să
trimită cauza la procuror, restituirea către acesta făcându-se doar în
condiţiile restrictiv arătate de art. 332 din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală
şi ale art. I pct. 158 din
Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale întrucât nu încalcă dispoziţiile Legii
fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la
Decizia nr. 484/2007 a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură
penală şi ale art. I pct. 158
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 317 din Codul de procedură penală: „Judecata
se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei,
iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se
referă extinderea.";
- Art. 337 alin.1 din Codul de procedură penală: „In
cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei
alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina
inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului,
procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea
persoană.";
- Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: „Articolul 333 se abrogă."
In opinia autorilor excepţiei, prevederile art. 317 şi
ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 11 alin. (2)
cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la
prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi ale art. 1 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 10 referitoare la
dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 din Codul de procedură penală
au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză,
şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 489 din 6 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 din Codul de
procedură penală, reţinând că procedura extinderii procesului penal cu privire
la alte persoane este în concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din
Constituţie, referitor la rolul'Ministerului'Public, potrivit căruia, „In
activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii
şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile'
cetăţenilor". Corespunzător acestor atribuţii constituţionale,
Ministerul Public este singurul îndreptăţit să ceară extinderea procesului
penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare. Această simetrie
juridică respectă accesul liber la justiţie şi se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate
în ipoteza normei. Mai mult, în situaţia în care procurorul nu formulează o
cerere de extindere a procesului penal, partea interesată poate sesiza organele
de urmărire penală, în temeiul art. 221 („Modurile
de sesizare"), respectiv art.279 („Organele cărora li se adresează plângerea") din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la
justiţie şi, în mod corespunzător, toate garanţiile ce caracterizează un proces
echitabil.
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că aceeaşi soluţie,
de respingere a criticii de neconstituţionalitate, se impune, pentru
considerentele de mai sus, şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 317 din
Codul de procedură penală.
De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a înlăturat
posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală referitoare la
încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.099 din 22 noiembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a respins
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I
pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin raportare la
texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici
similare. Cu această ocazie, Curtea a statuat că abrogarea prevederilor art.
333 din Codul de procedură penală este justificată de necesitatea
eficientizării actului de justiţie ce implică dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că
inexistenţa posibilităţii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze
de nulitate absolută reprezintă tocmai o modalitate de împiedicare a
tergiversării, instanţele de judecată, în virtutea rolului lor activ, fiind
datoare să suplinească eventuale lipsuri ale urmăririi penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi
ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi
pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Viorel Stoicanşi Iuliana
Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică
din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică