DECIZIE   Nr. 898 din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 49 din 23 ianuarie 2007

Ioan Vida                           -  preşedinte

Nicolae Cochinescu          -  judecător

Aspazia Cojocaru              -  judecător

Acsinte Gaspar                  -  judecător

Kozsokar Gabor                -  judecător

Petre Ninosu                     -  judecător

Ion Predescu                     -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu       -  judecător

Tudorel Toader                 -  judecător

Antonia Constantin            -  procuror

Valentina Bărbăţeanu        -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.874D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005) al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură     civilă,     dispune     conexarea     Dosarului nr.  1.874D/2006 la Dosarul nr.  1.873D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a excepţiilor de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenta constantă în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 iunie 2006, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 6.457/302/2006 şi nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005), Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Sabah Haj Chafik şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.

In motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textul criticat din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva, la 28 iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, în ipoteza admiterii de către instanţă a unei plângeri formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, solicitantul dreptului de azil nu cunoaşte motivele reţinute de instanţă ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât acesta este obligat să declare recurs indiferent de soluţia pronunţată de instanţă, spre deosebire de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, care va declara recurs numai atunci când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este nefavorabilă. Autorii excepţiilor susţin că dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, care instituie termenul de declarare a recursului în 5 zile de la pronunţare, nesocotesc dreptul refugiaţilor de acces liber şi facil la instanţele de judecată, statuat prin art. 16 alin. (1) din Convenţia de la Geneva. In continuare, compară durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului stabilite de regulile de procedură civilă, de procedură penală şi în contencios administrativ şi conchide că se creează o situaţie nefavorabilă solicitanţilor statutului de refugiat.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât termenul de 5 zile de la pronunţarea hotărârii a fost stipulat tocmai în considerarea procedurii speciale aplicabile soluţionării cererilor de acordare a statutului de refugiat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu conţine norme contrare prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. Precizează că procedura de acordare a statutului de refugiat a fost adaptată cerinţelor de celeritate şi eficienţă impuse de specificul domeniului de reglementare, precum şi de legislaţia europeană în domeniu, în sensul simplificării procedurilor pentru rezolvarea de îndată a cererilor privind acordarea unei forme de protecţie umanitară, urmărindu-se totodată respectarea minimului de garanţii procedurale prevăzute de actele juridice internaţionale în materie de refugiaţi.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt constituţionale. In acest sens, arată că accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare - aspecte esenţiale ale dreptului la un proces echitabil - sunt asigurate prin respectarea cerinţelor procedurale specifice, precum şi prin reglementarea căii de atac a recursului, care, însă, conform art. 129 din Constituţie, se exercită în condiţiile legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins: „Impotriva hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului."

In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil. De asemenea, aceştia invocă şi nerespectarea art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - „Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil şi ale art. 20 alin. (2) - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România a fost abrogată expres prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la data de 16 august 2006.

Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituţională a statuat că în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.

Prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate în cuprinsul art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu excepţia tezei a doua a textului iniţial. Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul cuprins: „Impotriva hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."

Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, întrucât argumentele şi soluţiile pronunţate în deciziile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru ilustrarea jurisprudenţei în materie a Curţii, se pot menţiona Decizia nr. 503 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 359 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al  României,  Partea I, nr. 424 din  17 mai 2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 6.457/302/2006 şi nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu