DECIZIE   Nr. 903 din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 49 din 23 ianuarie 2007

Ioan Vida                            -  preşedinte

Nicolae Cochinescu            -  judecător

Aspazia Cojocaru                -  judecător

Acsinte Gaspar                   -  judecător

Kozsokar Gabor                  -  judecător

Petre Ninosu                       -  judecător

Ion Predescu                       -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu         -  judecător

Tudorel Toader                   -  judecător

Antonia Constantin             -  procuror

Irina Loredana Gulie           -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Predeleanu şi Anca Denise Predeleanu în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Adrian Predeleanu, personal, precum şi partea Beatrice Petrescu, personal şi asistată de avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul excepţiei, Adrian Predeleanu, solicită admiterea acesteia, susţinând, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât împiedică părţile din proces de a beneficia de un real control judiciar prin exercitarea unei căi de atac, deoarece hotărârea atacată este examinată de aceeaşi instanţă ce a pronunţat-o.

Reprezentantul părţii Beatrice Petrescu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, în esenţă, pentru motivele reţinute în jurisprudenta anterioară a Curţii Constituţionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Adrian Predeleanu şi Anca Denise Predeleanu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în temeiul acestora, recursul este soluţionat de aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea supusă recursului, astfel încât părţile nu mai pot beneficia de un real control judiciar, exercitat de către o instanţă superioară aceleia care a pronunţat hotărârea de fond.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei, potrivit susţinerilor autorului acesteia, îl reprezintă prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cărora:

„(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."

In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (3), privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 129 - „Folosirea căilor de atac" şi art. 154 alin. (1), referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 53 şi art. 129, invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora: „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. In fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Soluţia   şi   considerentele   pronunţate   în   decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză,neintervenind   elemente   noi   care   să   determine   o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Curtea constată că invocarea în prezenta cauză a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi nu este relevantă pentru soluţionarea excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Predeleanu şi Anca Denise Predeleanu în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie