DECIZIE Nr. 99 din 9 iulie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4
teza a doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 281 din 29 iulie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de
Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr.
2.143/1995 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 iunie 1998, fiind
consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 9 iulie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 1998, Curtea Suprema de Justitie - Sectia
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de
Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, intrucat
declararea recursului in anulare constituie, conform art. 130 din Constitutie,
o prerogativa ce apartine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al
Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de
atac de catre initiatorul ei, in baza art. 330^4 teza a doua din Codul de
procedura civila, sa reprezinte un exercitiu al aceleiasi atributii, la
indemana aceluiasi subiect calificat si avand ca efect stingerea litigiului
respectiv. De aceea se apreciaza ca dispozitiile art. 330^4 teza a doua din
Codul de procedura civila, care permit partilor din proces sa ceara continuarea
judecatii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze si care
apartine in exclusivitate unei autoritati publice, apar ca neconstitutionale,
deoarece transfera in competenta partilor litigante atributii care, potrivit
art. 130 din Constitutie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public
si se exercita numai prin procurorii constituiti in parchete. Se precizeaza
totodata ca art. 16 alin. (1) din Constitutie nu are in vedere egalitatea de
tratament juridic al cetatenilor in raport cu cea care se aplica autoritatilor
publice si nici preluarea de catre cetateni a atributiilor ce revin
respectivelor autoritati.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, in conformitate cu dispozitiile art.
23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta arata ca aceasta nu
este intemeiata, textul art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
fiind constitutional.
In aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, solicitandu-se
punctele de vedere asupra exceptiei.
In punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de
procedura civila apare ca neintemeiata, avand in vedere practica constanta a
Curtii Constitutionale, in care s-a decis ca dispozitiile legale mentionate
sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile
legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992,
republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate si a fost legal sesizata, in conformitate cu dispozitiile
art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civila, "pana la inchiderea
dezbaterilor, procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare.
In acest caz, partile in proces pot cere continuarea judecatii". Acest
text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea pronuntandu-se, pentru prima oara, prin Decizia
nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 255 din 22 octombrie 1996, in sensul ca dispozitiile sale sunt
constitutionale. In considerentele acestei decizii s-a retinut ca "Art.
330^4 din Codul de procedura civila arata conditiile in care procurorul general
isi poate retrage recursul in anulare si consacra, totodata, dreptul partilor
din proces de a starui pentru continuarea judecatii. Or, prin aceste prevederi
nu poate fi pusa in discutie nici o situatie conflictuala cu dispozitiile
Constitutiei". Decizia nu a fost atacata cu recurs in ceea ce priveste
dispozitiile art. 330^4, astfel ca ea a ramas definitiva.
Faptul ca intregul text a fost declarat constitutional nu a impiedicat
partile, in alte cauze, sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi
text, Curtea mentinand prin deciziile pronuntate aceeasi solutie de
constitutionalitate, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa faca
necesara reconsiderarea practicii sale.
Cu privire la dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura
civila, Curtea s-a pronuntat si prin deciziile nr. 67 si nr. 68 din 16 aprilie
1998, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din
26 mai 1998, respingand aceasta exceptie. Pentru a se pronunta aceasta solutie
s-a retinut, in esenta, ca textele care reglementeaza recursul in anulare,
inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, nu contravin
prevederilor art. 125 si 128 din Constitutie, deoarece faptul ca o cale de
atac, ce se poate exercita numai de catre procurorul general, este continuata,
in caz de renuntare a acestuia, la cererea uneia dintre parti, nu este o
problema de constitutionalitate, ci de optiune legislativa care nu poate fi
cenzurata de justitia constitutionala.
Motivele invocate prin exceptia de fata nu sunt de natura sa conduca la o
reconsiderare a practicii Curtii.
De aceea, avand in vedere ca, fata de solutiile pronuntate prin deciziile
sus-mentionate nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
practicii jurisdictionale a Curtii, urmeaza ca exceptia privind dispozitiile
art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, sa fie respinsa.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza
a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul General de pe langa
Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 2.143/1995 al Curtii Supreme de
Justitie - Sectia civila.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iulie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu