DECRET
Nr. 81 din 16 martie 1971
pentru aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia privind procedura
civila, incheiata la Haga la 1 martie 1954
ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 37 din 19 martie 1971

EXPUNERE DE MOTIVE
In anul 1954 a fost incheiata la Haga Conventia privind procedura civila,
care a intrat in vigoare in anul 1957.
Fata de conventia din 1905, pe care Romania o ratificase in 1909, noua
conventie privind procedura civila prezinta o serie de imbunatatiri
redactionale si de fond. Astfel, pentru executarea hotaririlor judecatoresti
referitoare la cheltuielile de judecata, pe linga declaratia autoritatii
competente a statului solicitant care certifica puterea de lucru judecat a
hotaririi, noua conventie prevede si posibilitatea ca aceasta certificare sa se
faca si prin acte legalizate. S-a prevazut posibilitatea pentru consulul tarii
careia ii apartine cetateanul care solicita asistenta judiciara gratuita sa
transmita cererea pentru obtinerea de asistenta si alte acte necesare
autoritatii competente a statului de resedinta, daca cetateanul solicitant se
afla intr-o alta tara. S-a reglementat, de asemenea, pentru persoanele lipsite
de posibilitati materiale (care sint resortisanti ai unui stat contractant) ca
vor putea sa primeasca gratuit extrase ale actelor de stare civila, in aceleasi
conditii ca si nationalii etc.
In articolele 30 si 33 alineatul 4 ale conventiei referitoare la procedura
civila se prevede ca aceasta conventie se aplica si teritoriilor ale caror
relatii internationale sint asigurate de statele parti, clauze care nu sint in
concordanta cu principiile si documentele adoptate in cadrul Organizatiei
Natiunilor Unite privind lichidarea definitiva a colonialismului.
De asemenea, articolul 31 alineatul 1 prevede ca orice stat poate adera la
conventie, daca un alt stat care a ratificat conventia nu se opune. Aceasta
prevedere este de natura sa impiedice unele state de a deveni parti la
conventie si contravine principiului universalitatii tratatelor multilaterale
de interes general.
Avind in vedere aceste prevederi, precum si practica consecventa a tarii
noastre, s-a considerat necesar ca odata cu aderarea la Conventia privind
procedura civila din 1954 sa se formuleze doua declaratii: a) privind clauza
coloniala si b) privind respectarea principiului conform caruia tratatele
internationale multilaterale al caror obiect si scop intereseaza comunitatea
internationala in ansamblul sau trebuie sa fie deschise participarii
universale.
Fata de cele de mai sus si intrucit Conventia privind procedura civila din
1954 reprezinta fata de conventia din 1905 un progres, fiind mai completa si,
prin aceasta, mai corespunzatoare nevoilor actuale, dispozitiile sale fiind de
asemenea in concordanta cu legislatia romana, s-a considerat util si oportun ca
Romania sa adere la aceasta conventie si in acest sens a fost emis alaturatul
decret.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:
Art. 1
Republica Socialista Romania adera la Conventia privind procedura civila,
incheiata la Haga la 1 martie 1954.
Art. 2
La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste Romania la
Conventie privind procedura civila, se vor transmite urmatoarele declaratii:
"a) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca
mentinerea starii de dependenta a unor teritorii la care se refera
reglementarea din articolele 30 si 33 alineatul 4 ale conventiei nu este in
concordanta cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite si cu documentele adoptate
de O.N.U. cu privire la acordarea independentei tarilor si popoarelor
coloniale, inclusiv cu Declaratia referitoare la principiile dreptului
international privind relatiile prietenesti si cooperarea intre state potrivit
Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, adoptata in unanimitate prin Rezolutia
Adunarii generale a Organizatiei Natiunilor Unite nr. 2625 (XXV) din 1970, care
proclama in mod solemn obligatia statelor de a favoriza realizarea principiului
egalitatii in drepturi a popoarelor si a dreptului lor de a dispune de ele
insele, in scopul de a pune de indata capat colonialismului.
b) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca
prevederile articolului 31 alineatul 1 al conventiei nu sint in concordanta cu
principiul conform caruia tratatele internationale multilaterale, al caror
obiect si scop intereseaza comunitatea internationala in ansamblul sau, trebuie
sa fie deschise participarii universale".
CONVENTIE
privind procedura civila*)
*) Traducere.
Statele semnatare ale prezentei conventii,
dorind sa aduca Conventiei din 17 iulie 1905, privind procedura civila,
imbunatatirile rezultate din experienta,
au hotarit sa incheie o noua conventie in acest scop si au convenit asupra
urmatoarelor dispozitii:
1. Comunicarea de acte judiciare si extrajudiciare
Art. 1
In materie civila sau comerciala, notificarile de acte destinate
persoanelor care se afla in strainatate se vor face in statele contractante la
cererea consulului statului solicitant, adresata autoritatii care va fi
desemnata de statul solicitat. Cererea, continind indicarea autoritatii de la
care emana actul transmis, numele si calitatea partilor, adresa destinatarului,
natura actului respectiv, trebuie sa fie redactata in limba autoritatii
solicitate. Aceasta autoritate va trimite consulului actul probator al notificarii
sau al imprejurarii care a impiedicat-o sa satisfaca cererea.
Toate dificultatile care se vor ivi cu prilejul cererii consulului vor fi
rezolvate pe cale diplomatica.
Fiecare stat contractant poate sa declare, printr-o comunicare adresata
celorlalte state contractante, ca intelege ca cererea de notificare care
urmeaza sa se efectueze pe teritoriul sau, continind mentiunile indicate la
alineatul 1, sa-i fie adresata pe cale diplomatica.
Dispozitiile de mai sus nu interzic ca doua state contractante sa cada de
acord pentru a admite comunicarea directa intre autoritatile lor competente.
Art. 2
Notificarea se va face prin grija autoritatii competente conform legilor
statului solicitat. Aceasta autoritate, in afara cazurilor prevazute in articolul
3, va putea sa se margineasca sa efectueze notificarea prin remiterea actului
destinatarului care il accepta de buna voie.
Art. 3
Cererea va fi insotita de actul care urmeaza a fi notificat, in dublu
exemplar.
Daca actul care urmeaza sa fie notificat este redactat fie in limba
autoritatii solicitate fie in limba convenita intre cele doua state interesate,
sau daca este insotit de o traducere in una din aceste limbi, autoritatea
solicitata, in cazul in care preferinta ii va fi exprimata in cerere, va face
sa se notifice actul in forma prevazuta in legislatia sa interna privind
efectuarea notificarilor similare, sau intr-o forma speciala, cu conditia ca ea
sa nu contravina acestei legislatii. Daca o asemenea preferinta nu a fost
exprimata, autoritatea solicitata va incerca mai intii sa efectueze remiterea
in conditiile prevazute la articolul 2.
In lipsa unei intelegeri contrare, traducerea, prevazuta la alineatul
precedent, va fi certificata pentru conformitate de catre agentul diplomatic
sau consular al statului solicitant sau de catre un traducator autorizat de
statul solicitat.
Art. 4
Efectuarea notificarii prevazute la articolele 1, 2 si 3 nu va putea fi
refuzata decit daca statul pe teritoriul caruia urmeaza sa fie facuta o apreciaza
ca fiind de natura sa aduca atingere suveranitatii sau securitatii sale.
Art. 5
Proba notificarii se va face fie printr-o dovada datata si legalizata a
destinatarului, fie printr-o atestare a autoritatii statului solicitat,
constatind faptul, forma si data notificarii.
Dovada sau atestarea trebuie sa se consemneze pe una din copiile actului de
notificat sau sa fie anexata acestuia.
Art. 6
Prevederile articolelor anterioare nu exclud:
1. facultatea de a transmite actele direct, prin posta, celor interesati
care se afla in strainatate;
2. facultatea, pentru cei interesati, de a face sa se efectueze notificari
direct, prin grija functionarilor ministeriali sau a altor functionari
competenti din tara de destinatie;
3. facultatea, pentru fiecare stat, de a face sa se efectueze direct, prin
grija agentilor sai diplomatici sau consulari, notificarile destinate
persoanelor care se afla in strainatate.
In fiecare din aceste cazuri, facultatea prevazuta nu exista decit daca este
admisa de conventiile intervenite intre statele interesate sau daca in lipsa
conventiilor, statul pe teritoriul caruia notificarea trebuie facuta nu se
opune. Acest stat nu va putea sa se opuna daca, in cazurile prevazute la
alineatul 1 punctul 3, actul trebuie sa fie notificat fara constringerea unui
resortisant al statului solicitant.
Art. 7
Notificarile nu vor putea da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor,
indiferent de natura lor.
Totusi, in lipsa unei intelegeri contrare, statul solicitat va avea dreptul
sa ceara statului solicitant rambursarea cheltuielilor ocazionate de
interventia unui functionar ministerial sau prin folosirea unei forme speciale
in cazurile prevazute de articolul 3.
II. Comisii rogatorii
Art. 8
In materie civila sau comerciala, autoritatea judiciara a unui stat
contractant va putea, conform dispozitiilor legislatiei sale, sa se adreseze,
prin comisie rogatorie, autoritatii competente a unui alt stat contractant
pentru a-i cere sa faca, in cadrul competentei sale, fie un act de cercetare,
fie alte acte judiciare.
Art. 9
Comisiile rogatorii vor fi transmise de consulul statului solicitant
autoritatii care va fi desemnata de statul solicitat. Aceasta autoritate va
trimite consulului actul doveditor al executarii comisiei rogatorii sau al
impiedicarii executarii.
Toate dificultatile care se vor ridica cu ocazia acestei transmiteri vor fi
rezolvate pe cale diplomatica.
Fiecare stat contractant poate sa declare printr-o comunicare adresata celorlalte
state contractante ca intelege ca toate comisiile rogatorii care urmeaza sa se
execute pe teritoriul sau sa-i fie transmise pe cale diplomatica.
Dispozitiile precedente nu exclud ca doua state contractante sa cada de
acord pentru a admite transmiterea directa de comisii rogatorii intre
autoritatile lor competente.
Art. 10
Daca nu se comunica altfel, comisia rogatorie trebuie sa fie redactata fie
in limba autoritatii solicitate, fie in limba convenita intre cele doua state
interesate, sau ea trebuie sa fie insotita de o traducere facuta in una din
aceste limbi si certificata pentru conformitate de catre un agent diplomatic
sau consular al statului solicitant sau de catre un traducator autorizat de
catre statul solicitat.
Art. 11
Autoritatea judiciara careia ii este adresata comisia rogatorie va fi
obligata sa o efectueze folosindu-se de aceleasi mijloace de constringere ca si
pentru executarea unei comisii rogatorii a autoritatilor statului solicitat sau
pentru satisfacerea unei cereri facute in acest scop de catre o parte
interesata. Aceste mijloace de constringere nu sint folosite in mod necesar,
daca este vorba de infatisarea partilor in cauza.
Autoritatea solicitanta va fi informata, la cerere, asupra datei si locului
unde se va proceda la luarea masurii solicitate, cu scopul ca partea interesata
sa fie in stare sa o asiste.
Executarea comisiei rogatorii nu va putea fi refuzata decit daca:
1. autenticitatea documentului nu este stabilita;
2. in statul solicitat executarea comisiei rogatorii nu cade in sarcina
puterii judiciare;
3. statul pe teritoriul caruia executarea urmeaza sa aiba loc considera ca
aceasta este de natura sa-i aduca atingere suveranitatii sau securitatii sale.
Art. 12
In caz de necompetenta a autoritatii solicitate, comisia rogatorie va fi
transmisa din oficiu autoritatii judiciare competente a aceluiasi stat, in
conformitate cu legislatia acestui stat.
Art. 13
In toate cazurile in care comisia rogatorie nu este executata de catre
autoritatea solicitata, aceasta va informa imediat autoritatea solicitanta,
indicind, in cazul articolului 11, motivele pentru care executarea comisiei
rogatorii a fost refuzata, iar in cazul articolului 12, autoritatea la care
comisia rogatorie a fost transmisa.
Art. 14
Autoritatea judiciara care procedeaza la executarea unei comisii rogatorii
va aplica legea tarii sale, in ceea ce priveste formele de indeplinit.
Totusi, se va lua in considerare, la cererea autoritatii solicitante,
folosirea unei proceduri speciale, cu conditia ca aceasta sa nu fie contrara
legislatiei statului solicitat.
Art. 15
Dispozitiile articolelor precedente nu exclud facultatea, pentru fiecare
stat, de a executa direct, prin agentii sai diplomatici sau consulari,
comisiile rogatorii, daca conventiile intervenite intre statele interesate
admit sau daca statul pe teritoriul caruia trebuie executata comisia rogatorie
nu se opune.
Art. 16
Executarea comisiilor rogatorii nu va putea da loc la rambursarea taxelor
sau cheltuielilor, indiferent de natura lor.
Totusi, daca nu s-a convenit altfel, statul solicitat va avea dreptul sa
ceara statului solicitant rambursarea indemnizatiilor platite martorilor sau
expertilor, a cheltuielilor ocazionate de interventia unui functionar
ministerial, devenita necesara pentru ca martorii nu s-au infatisat voluntar,
sau a cheltuielilor rezultate din eventuala aplicare a articolului 14 alineatul
2.
III. Cautio judicatum solvi
Art. 17
Nationalilor unuia dintre statele contractante, avind domiciliul intr-unul
dintre aceste state, solicitanti sau intervenienti in fata tribunalelor unui
alt stat contractant, nu li se va putea impune nici un fel de cautiune sau
depozit, indiferent de denumire, pe motivul calitatii lor de strain, a lipsei
domiciliului sau a resedintei in tara respectiva.
Aceeasi regula se aplica si in cazul cautiunii cerute de solicitanti sau
intervenienti pentru a garanta cheltuielile judiciare.
Conventiile prin care statele contractante ar fi stipulat pentru
resortisantii lor dispensa pentru cautio judicatum solvi sau de plata
cheltuielilor judiciare, fara conditia domiciliului, vor continua sa se aplice.
Art. 18
Condamnarile la cheltuielile judiciare, pronuntate in unul din statele contractante
impotriva solicitantului sau intervenientului scutit de cautiune, de depozit
sau de plata cheltuielilor judiciare in virtutea fie a articolului 17
alineatele 1 si 2, fie a legii statului unde actiunea este intentata, vor fi,
in urma unei cereri facute pe cale diplomatica, investite in mod gratuit cu
formula executorie de catre autoritatea competenta, in fiecare din celelalte
state contractante.
Aceeasi regula se aplica hotaririlor judiciare prin care suma cheltuielilor
procesului se fixeaza ulterior.
Dispozitiile precedente nu exclud facultatea ca doua state contractante sa
cada de acord pentru a permite ca cererea de executare sa fie de asemenea
facuta direct de catre partea interesata.
Art. 19
Hotaririle relative la cheltuieli vor fi declarate executorii fara a
asculta partile, dar sub rezerva recursului ulterior al partii condamnate, in
conformitate cu legislatia tarii unde executarea se efectueaza.
Autoritatea competenta sa hotarasca asupra cererii de executare se va
limita sa examineze:
1. daca, conform legii tarii unde condamnarea a fost pronuntata, copia de
pe hotarire intruneste conditiile necesare pentru a fi autentica;
2. daca, conform aceleiasi legi, hotarirea este investita cu putere de
lucru judecat;
3. daca dispozitivul hotaririi este redactat fie in limba autoritatii
solicitate, fie in limba convenita intre cele doua state interesate, sau daca
este insotit de o traducere, facuta in una din aceste limbi si, daca nu s-a
convenit altfel, certificata pentru conformitate de catre un agent diplomatic
sau consular al statului solicitant sau de catre un traducator autorizat al
statului solicitat.
Pentru indeplinirea conditiilor prevazute in alineatul 2 punctele 1 si 2,
va fi suficienta fie o declaratie a autoritatii competente a statului
solicitant care sa constate ca hotarirea are putere de lucru judecat, fie
prezentarea de acte legalizate in forma cuvenita de natura sa stabileasca ca
hotarirea are putere de lucru judecat. Competenta autoritatilor sus-mentionate
va fi, daca nu s-a convenit altfel, certificata de catre cel mai inalt
functionar in administratia justitiei din statul solicitant.
Declaratia si certificatul sus-aratate trebuie sa fie redactate sau traduse
conform regulii cuprinse in alineatul 2 punctul 3.
Autoritatea competenta sa hotarasca asupra cererii de exequatur va evalua,
daca partea cere in acelasi timp si suma cheltuielilor de atestare, traducere
si legalizare prevazute in alineatul 2 punctul 3. Aceste cheltuieli vor fi
considerate cheltuieli judiciare.
IV. Asistenta judiciara gratuita
Art. 20
In materie civila si comerciala, resortisantii fiecarei parti contractante
vor beneficia in toate celelalte state contractante de asistenta judiciara
gratuita, ca si proprii nationali, conformindu-se legislatiei statului in care
asistenta judiciara gratuita este solicitata.
In statele in care exista asistenta judiciara in materie administrativa,
dispozitiile din alineatul precedent se aplica in egala masura afacerilor aduse
in fata tribunalelor competente in aceasta materie.
Art. 21
In toate cazurile, certificatul sau declaratia de paupertate trebuie sa fie
inminate sau primite de catre autoritatile de la resedinta obisnuita a
strainului sau, in lipsa acestora, de catre autoritatile de la resedinta sa
actuala. In cazul in care aceste autoritati nu ar apartine unui stat
contractant si nu ar primi sau nu ar elibera certificate sau declaratii de
aceasta natura, va fi suficient un certificat sau o declaratie eliberate sau
primite de catre un agent diplomatic sau consular al tarii careia ii apartine
strainul.
Daca solicitantul nu isi are resedinta in tara in care cererea este
formulata, certificatul sau declaratia de paupertate vor fi legalizate in mod
gratuit de catre un agent diplomatic sau consular al tarii in care documentul
trebuie sa fie eliberat.
Art. 22
Autoritatea competenta a elibera certificatul sau a primi declaratia de
paupertate va putea lua informatii asupra situatiei materiale a solicitantului
de la autoritatile altor state contractante.
Autoritatea indrituita a hotari asupra cererii de asistenta judiciara
gratuita, in limitele atributiilor sale, isi pastreaza dreptul de a controla
certificatele, declaratiile si informatiile care-i sint furnizate si, pentru a
se edifica pe deplin, poate cere informatii suplimentare.
Art. 23
Atunci cind pauperul se gaseste intr-o tara alta decit aceea in care
asistenta judiciara gratuita trebuie sa fie ceruta, cererea sa pentru obtinere
de asistenta judiciara insotita de certificate, declaratii de paupertate si,
daca este cazul, de alte acte justificative, utile cercetarii cererii, va putea
fi transmisa de catre consulul tarii sale autoritatii competente sa hotarasca
asupra cererii in cauza sau autoritatii desemnate de catre statul unde cererea
trebuie sa fie cercetata.
Dispozitiile continute in articolul 9 alineatele 2, 3 si 4 si in articolele
10 si 12 de mai sus, privind comisiile rogatorii, sint aplicabile la
transmiterea cererilor pentru obtinerea asistentei judiciare gratuite si a
anexelor lor.
Art. 24
Daca beneficiul asistentei judiciare a fost acordat unui resortisant al
unui stat contractant, notificarile, oricare le-ar fi forma, relative la
procesul sau, si care vor fi facute intr-unul din aceste state, nu vor da
nastere nici unei rambursari de cheltuieli de catre statul solicitant, statului
solicitat.
Aceeasi solutie se va aplica si in ceea ce priveste comisiile rogatorii,
exceptie facind indemnizatiile platite expertilor.
V. Eliberarea gratuita a extraselor actelor de stare civila
Art. 25
Resortisantii lipsiti de mijloace materiale ai unuia dintre statele
contractante vor putea, in aceleasi conditii ca si nationalii, sa solicite
eliberarea gratuita a extraselor actelor de stare civila. Actele necesare
casatoriei lor vor fi legalizate gratuit de catre agentii diplomatici sau
consulari ai statelor contractante.
VI. Constringerea corporala
Art. 26
Constringerea corporala fie ca mijloc de executare, fie ca simpla masura conservatoare,
nu va putea fi aplicata - in materie civila sau comerciala - strainilor
apartinind unui stat contractant in cazul in care ea nu va fi aplicabila
propriilor resortisanti. Un fapt care poate fi invocat de catre un resortisant
domiciliat in tara, pentru a obtine inlaturarea constringerii corporale,
urmeaza sa produca acelasi efect in favoarea resortisantului unui stat
contractant, chiar daca acest fapt s-a produs in strainatate.
VII. Dispozitii finale
Art. 27
Prezenta conventie este deschisa semnarii statelor reprezentate la a VII-a
sesiune a Conferintei de drept international privat.
Ea va fi ratificata iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la
Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
Cu ocazia fiecarei depuneri de instrumente de ratificare se va intocmi un
proces-verbal, din care o copie, certificata conform, va fi transmisa pe cale
diplomatica fiecarui stat semnatar.
Art. 28
Prezenta conventie va intra in vigoare in saizeci de zile incepind de la
depunerea celui de al patrulea instrument de ratificare prevazut de articolul
27 alineatul 2.
Pentru fiecare stat semnatar care va ratifica ulterior, conventia va intra
in vigoare in a saizecea zi incepind de la data depunerii instrumentului sau de
ratificare.
Art. 29
Prezenta conventie va inlocui, in raporturile dintre statele care au
ratificat-o, Conventia privind procedura civila semnata la Haga la 17 iulie
1905.
Art. 30
Prezenta conventie se aplica de plin drept teritoriilor metropolitane ale
statelor contractante.
Daca un stat contractant doreste sa aplice prezenta conventie in toate
celelalte teritorii sau in acele teritorii ale caror relatii internationale
sint asigurate prin el, va notifica intentia sa in acest sens printr-un act
care va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. Acesta va
transmite, pe cale diplomatica, o copie certificata conform, fiecarui stat
contractant.
Conventia va intra in vigoare in raporturile dintre statele care nu vor
ridica obiectii in sase luni de la aceasta comunicare si teritoriul sau
teritoriile ale caror relatii internationale sint asigurate de catre statul in
chestiune, si pentru care s-a facut notificarea.
Art. 31
Orice stat, nereprezentat la a VII-a sesiune a conferintei, este admis sa
adere la prezenta conventie, cu conditia ca un stat sau mai multe state care au
ratificat conventia sa nu se opuna intr-un termen de sase luni de la data
comunicarii facute de catre guvernul olandez, asupra acestei aderari. Aderarea
se va face in conditiile prevazute de articolul 27 alineatul 2.
Este de la sine inteles ca aderarile nu vor putea avea loc decit dupa
intrarea in vigoare a prezentei conventii, in virtutea articolului 28 alineatul
1.
Art. 32
Fiecare stat contractant, semnind sau ratificind prezenta conventie sau
aderind la ea, poate sa-si rezerve dreptul de a limita aplicarea articolului 17
nationalilor statelor contractante avind resedinta lor obisnuita pe teritoriul
sau.
Statul care va uza de facultatea prevazuta in alineatul precedent nu va
putea pretinde aplicarea articolului 17 de catre celelalte state contractante
decit in favoarea nationalilor sai care-si au resedinta obisnuita pe teritoriul
statului contractant, in fata tribunalelor la care ei sint solicitanti sau intervenienti.
Art. 33
Prezenta conventie va avea o durata de cinci ani, incepind de la data
mentionata in articolul 28 alineatul 1 al acestei conventii.
Acest termen va incepe sa curga de la aceasta data chiar pentru statele
care au ratificat-o sau au aderat la ea ulterior.
Conventia va fi reinnoita in mod tacit din cinci in cinci ani, daca nu este
denuntata. Denuntarea va trebui sa fie notificata Ministerului Afacerilor
Externe olandez, cu cel putin sase luni inaintea expirarii termenului de valabilitate,
care o va aduce la cunostinta tuturor statelor contractante.
Denuntarea se va putea limita la teritoriile sau la unele teritorii
indicate intr-o notificare facuta conform prevederilor articolului 30 alineatul
2.
Denuntarea nu-si va produce efectele decit in legatura cu statul care a
notificat-o. Conventia va ramine in vigoare pentru celelalte state
contractante.
Drept pentru care subsemnatii, autorizati in buna si cuvenita forma de
catre guvernele lor, au semnat prezenta conventie.
Incheiata la Haga la 1 martie 1954, intr un singur exemplar, care va fi
depus in arhivele guvernului olandez si a carei copie, certificata conform, va
va fi remisa pe cale diplomatica fiecarui stat contractant reprezentat la
sesiunea a VII a a Conferintei de la Haga de drept international privat.