LEGE Nr. 118
din 2 mai 2007
privind organizarea si
functionarea activitatilor si practicilor de medicina complementara/alternativa
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 8 mai 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop reglementarea
activităţilor şi practicilor de medicină complementară/ alternativă care
vizează prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi
optimizarea din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane.
Art. 2. - In sensul prezentei legi, medicina
complementară şi/sau alternativă cuprinde acele
practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal
al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau
pot înlocui terapiile clasice. Practicile şi activităţile de medicină
complementară/ alternativă au la bază teoriile, credinţele şi experienţa
diferitelor culturi naţionale folosite pentru prevenirea, diagnosticul şi
tratamentul bolilor somatice şi psihice.
Art. 3. - (1) Domeniul medicinei complementare/
alternative cuprinde practici şi terapii naturiste,
biologice, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice şi energetice.
(2) Principalele domenii de practică ale medicinei
complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa
care face parte integrantă din prezenta lege. Alte domenii de practică în
medicina complementară/ alternativă pot fi stabilite prin ordin al ministrului
sănătăţii publice. Pentru fiecare dintre aceste domenii se vor crea de către
asociaţiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu există deja, standarde
ocupaţionale care se revizuiesc periodic şi se aprobă conform reglementărilor
legale în vigoare.
CAPITOLUL II
Dreptul de practică şi organizarea activităţilor de
medicină complementară/alternativă
Art. 4. - (1) Activităţile şi
practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de
următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de lege:
a) medici, medici dentişti şi farmacişti;
b) psihologi;
c) absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ
superior.
(2) Pentru a deveni practicieni de
medicină complementară/alternativă,
persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizaţia de liberă
practică eliberată, conform legii, de Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul
Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 5. - Autorizaţia de liberă practică de medicină
complementară/alternativă se eliberează pe baza următoarelor acte:
a) diploma eliberată de instituţia de învăţământ
superior sau atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate;
d) avizul Ordinului Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă.
Art. 6. - (1) In vederea exercitării medicinei
complementare/alternative, practicianul de medicină complementară/alternativă
aderă la Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.
(2) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/
Alternativă se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională,
neguvernamentală, apolitică, având ca obiect de activitate controlul şi
supravegherea exercitării profesiei de practician de medicină
complementară/alternativă.
(3) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/
Alternativă se organizează şi funcţionează la nivel teritorial şi naţional.
(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare al
Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se aprobă prin
ordin al ministrului sănătăţii publice.
(5) Autorizaţia de liberă practică a practicienilor
de medicină complementară/alternativă se reînnoieşte obligatoriu la interval de
3 ani de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de
Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 7. - Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a
apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a
osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor,
medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de
Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.
Art. 8. - Practicianul de
medicină complementară/ alternativă care nu posedă diplomă de medic, medic dentist
sau, după caz, farmacist sau care nu a obţinut autorizaţie de liberă practică
în domeniul respectiv este obligat să efectueze o pregătire specifică de scurtă
durată recunoscută de Ministerul Sănătăţii Publice, corespunzătoare
standardelor ocupaţionale aprobate prin reglementările legale în vigoare.
Art. 9. - (1) Practicianul de medicină complementară/
alternativă care nu este medic, medic dentist sau, după caz, farmacist nu poate
exercita anumite activităţi şi practici medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii
Publice şi Colegiul Medicilor din România şi nu poate folosi titlurile de
doctor, medic, medic dentist sau, după caz, farmacist.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz,
farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă cu autorizaţie de
liberă practică eliberată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor
Dentişti din România sau de Colegiul Farmaciştilor din România pentru un anumit
domeniu pot trata anumite afecţiuni corespunzătoare domeniului respectiv şi pot
prescrie anumite medicamente/ tratamente complementare şi/sau alternative
conform metodologiei stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, potrivit
reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
(3) Practicienii autorizaţi în domeniul medicinei
complementare/alternative, care nu sunt medici, medici dentişti sau, după caz,
farmacişti, pot interveni, după caz, în completarea şi/sau continuarea
terapiilor medicale, conform unor reguli precise de procedură, numai cu acordul
scris al pacientului, la recomandarea scrisă a unui medic.
Art. 10. - Practicianul de medicină complementară/
alternativă are dreptul să folosească numai cunoştinţele, mijloacele şi
metodele pentru care este autorizat şi atestat, conform standardului
ocupaţional aprobat din domeniul respectiv.
Art. 11. - (1) Tehnicile şi practicile de medicină
complementară/alternativă se desfăşoară în cabinete de terapie
complementară/alternativă organizate conform legii ca societăţi comerciale sau
activităţi independente desfăşurate de persoane fizice, cu acest obiect de
activitate.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz,
farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă îşi pot organiza
cabinete medicale conform legii.
(3) Denumirea de „centru de îngrijiri de
sănătate" nu poate fi utilizată dacă nu există cel puţin un angajat medic
sau asistent medical.
Art. 12. - Practicarea medicinei complementare/
alternative este permisă şi în anumite instituţii medicale alături de medicina
clasică, alopată, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi
Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi de
Colegiul Farmaciştilor din România.
Art. 13. - Practicianul de medicină complementară/
alternativă este obligat să ţină evidenţa pacienţilor trataţi, a metodelor şi a
mijloacelor de tratament folosite pentru fiecare caz.
Art. 14. - (1) Prepararea,
producerea şi distribuţia remediilor folosite de medicina
complementară/alternativă este strict reglementată de Ministerul Sănătăţii
Publice.
(2) Autorizaţia pentru producerea şi distribuţia
remediilor se eliberează de Ministerul Sănătăţii Publice.
Art. 15. - Vânzarea produselor homeopatice, a
medicaţiei complementare/alternative şi a altor remedii se face în unităţile
farmaceutice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi în magazine
autorizate corespunzător normelor legale.
CAPITOLUL III
Drepturile şi accesul pacienţilor la terapii şi
practici de medicină complementară/alternativă
Art. 16. - Toate persoanele au acces liber la
tratamente şi practici de medicină complementară/ alternativă, reglementate
conform legii.
Art. 17. - Persoanele care se
adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de
tratament de medicină complementară/ alternativă numai după exprimarea, în
scris, a acordului de voinţă.
Art. 18. - (1) Persoanele care se adresează unui practician de medicină
complementară/alternativă beneficiază
de confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să
primească informaţii scrise, accesibile şi uşor de înţeles, pentru a cunoaşte
beneficiile şi riscurile la care se expun.
Art. 19. - Practicile şi procedurile de care
beneficiază persoanele tratate de medicii, medicii dentişti sau, după caz,
farmaciştii practicieni de medicină complementară/ alternativă ori de
practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/alternative sunt
stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate, sunt prevăzute în contractul-cadru şi sunt decontate din bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
CAPITOLUL IV
Organizaţii profesionale ale practicienilor de
medicină complementară/alternativă
şi controlul exercitării activităţilor
Art. 20. - In cadrul Ordinului Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă funcţionează comisii de specialitate pentru fiecare
domeniu de practică de medicină complementară/alternativă, care au obligaţia să
reglementeze activitatea profesională a practicienilor din fiecare domeniu
specific.
Art. 21. - (1) Ordinul Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă este obligat să elaboreze Codul de etică
profesională, cu sprijinul comisiilor de specialitate.
(2) Codul de etică profesională cuprinde drepturile de
practică, sancţiunile disciplinare pentru incompetenţă profesională, restricţii
de practică în caz de incompatibilitate sau de afectare a sănătăţii
pacientului.
Art. 22. - Evidenţa practicienilor de medicină
complementară/alternativă se ţine în Registrul unic al practicienilor de
medicină complementară/alternativă, care se păstrează la sediul Ordinului
Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă şi se comunică în mod
obligatoriu Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 23. - Ministerul Sănătăţii Publice, Colegiul
Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul
Farmaciştilor din România stabilesc, cu consultarea Ordinului Practicienilor de
Medicină Complementară/Alternativă, curriculum de studii pentru instituţiile
care pregătesc practicieni de medicină complementară/alternativă pentru a
garanta nivelul de calificare.
Art. 24. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice
înfiinţează, în cadrul Centrului Naţional de Perfecţionare din Domeniul
Sanitar, Departamentul de medicină complementară/ alternativă care îndrumă şi
controlează activităţile în domeniu, inclusiv pregătirea profesională a
practicienilor de medicină complementară/alternativă.
(2) Departamentul de medicină complementară/
alternativă acreditează furnizorii şi programele de formare profesională pentru
practicienii de medicină complementară/ alternativă.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 25. - Incălcarea prevederilor prezentei legi,
inclusiv culpa profesională, atrage răspunderea patrimonială, disciplinară,
civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 26. - In aplicarea prezentei
legi Ministerul Sănătăţii Publice emite norme metodologice, în termen de un an
de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 27. - In termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a normelor metodologice prevăzute la art. 26, toţi practicienii de
medicină complementară/alternativă care desfăşoară sub orice formă activităţi
şi practici de medicină complementară/alternativă vor fi supuşi procedurilor de
autorizare prevăzute de prezenta lege.
Art. 28. - Prezenta lege intră
în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 29. - La data intrării în vigoare a prezentei legi
orice dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
ANEXA
DOMENII
de practică în medicina complementară/alternativă (conform clasificării elaborate de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii)
|
Practici
farmacologice
şi biologice
|
Practici herbaliste
|
Dietă,
nutriţie,
stil de viaţă
|
Sisteme alternative
la practica
medicală
|
Terapii manuale
|
Aplicaţii
bioelectromagnetice
şi energetice
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
|
Agenţi antioxidanţi
|
Terapie herbală
|
Schimbarea
stilului de
viaţă - life style
|
Acupunctura Homeopatie
|
Presopunctură Tehnică Dian Xue
|
Tratamente cu lumină naturală şi artificială
|
|
Apiterapie
|
Algoterapie
|
Terapie Gerson T.BI GU
|
Qigong medical Naturopatie
|
Chiropractică
|
Electroacupunctură
|
|
Terapii pentru creşterea imunităţii
|
Aromaterapie
|
Terapie macrobiotică
Megavitamine
|
Yoga Ayurveda
|
Osteopatie Metoda Feldenkrais
|
Câmpuri electromagnetice
Stimulare electrică şi neuromagnetică
|
|
Terapii metabolice
|
Oligoterapie
|
Vegetarianism
|
Astrologie medicală
|
Terapie prin masaj, tui, na
|
Terapie cu câmp magnetic
|
|
Agenţi oxidanţi (ozon, hidrogen,
peroxid)
|
|
Feng Shui
Suplimente alimentare
|
Practici tradiţionale
Su Jok
|
Reflexologie Rofling
|
Terapie holografică Spectroscopie
|
|
Argiloterapie
|
|
|
Medicină tradiţională chineză (TCM)
|
|
Magnetorezonanţă
Reiki
Tehnică radiantă
Terapie cu biocâmp
Bioritmologie
Cristaloterapie
Cromoterapie
|