LEGE Nr. 321
din 22 noiembrie 2007
privind organizarea si
functionarea cabinetelor de medicina sportiva
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 831 din 5 decembrie 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prevederile prezentei legi sc aplică
activităţilor de medic specialist de medicină sportivă exercitate în România în
baza unui contract individual de muncă sau în mod independent.
Art. 2. -Activitatea de medicină sportivă, parte
integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea sclecţiei, a orientării
şi a reorientării la efort fizic, efectuarea examinărilor medicale la începerea
activităţii sportive, periodic, la încetarea activităţii din cauze medicale şi
la reluarea activităţii sportive, după întreruperea acesteia din cauze diversc,
eliberarea de avize medicale practicanţilor de forme de sport, stabilind
calificativul „apt/inapt de efort fizic", în condiţiile unei examinări interdisciplinare
complexe, elaborarea programelor de educaţie în domeniul sănătăţii sportive,
precum şi asigurarea managementului de medicină sportivă.
Art. 3. - Medicul specialist de medicină sportivă
trebuie să contribuie, în măsura posibilităţilor cabinetului, la îmbunătăţirea
asistenţei medicale în domeniul medicinei sportive.
Art. 4. -Activităţile de medicină sportivă sc
realizează în cabinetele de medicină sportivă din scctorul public şi/sau privat
constituite ca atare sau în cadrul ambulatoriilor de specialitate, spitalelor,
structurilor sportive şi în cadrul instituţiilor publice cu atribuţii în sport,
cu respectarea dispoziţiilor legale privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea cabinetelor medicale.
Art. 5. - Ministerul Sănătăţii Publice asigură controlul
şi evaluarea activităţii de medicină sportivă.
CAPITOLUL II
Organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină sportivă
Art. 6. - Scrviciile de medicină sportivă pot fi
organizate şi pot furniza scrvicii de specialitate în una dintre următoarele forme:
a) secţii şi compartimente de medicină sportivă în
oraşele reşedinţă de judeţ aflate în subordinea spitalelor publice sau private,
la propunerea autorităţilor de sănătate publică judeţene ori a municipiului
Bucureşti şi/sau a direcţiilor pentru sport judeţene ori a municipiului
Bucureşti;
b) cabinete de medicină sportivă, înfiinţate şi
organizate potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind
organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare;
c) cabinete de medicină sportivă, înfiinţate în cadrul
structurilor sportive, organizaţiilor sportive naţionale şi instituţiilor
publice cu atribuţii în sport, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale.
Art. 7. - (1) Pentru furnizarea scrviciilor de
specialitate, cabinetele de medicină sportivă pot încheia contracte cu cascle
de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.
(2) In vederea ducerii la îndeplinire a obligaţiilor ce
îi revin pentru asigurarea protecţiei angajaţilor care practică orice tip de
efort fizic în cadru organizat, angajatorul sc obligă să respecte prevederile
legale privind sccuritatea şi sănătatea în muncă şi poate opta pentru una dintre formele de asigurare a scrviciilor de
medicină sportivă, după cum urmează:
a) organizarea unui cabinet de medicină sportivă în
cadrul structurii sportive organizate ca scrviciu autonom, situaţie în care
medicul specialist de medicină sportivă are calitatea de salariat, iar raporturile
de muncă sc stabilesc pe baza contractului individual de muncă;
b) contractarea şi furnizarea scrviciilor de medicină
sportivă cu un cabinet medical de specialitate sau cu un spital care are
organizat un astfel de scrviciu, situaţie în care medicul specialist de
medicină sportivă nu mai este salariat al angajatorului, ci un furnizor de
scrvicii medicale de medicină sportivă, iar raporturile dintre acesta şi
angajator sunt reglementate printr-un contract privind
furnizarea acestor scrvicii.
(3) Structurile sportive cu finanţare de la bugetul de
stat îşi pot asigura scrviciile de medicină sportivă prin formele prevăzute la
alin. (2), iar plata acestora sc realizează în limita bugetului alocat.
Art. 8. - (1) Cabinetul de medicină sportivă poate
descrvi, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, mai multe structuri
sportive, de comun acord cu părţile interesate, prin contract, în limitele
legii şi fără să afecteze activitatea specifică pentru care a fost înfiinţat.
Pentru orice prejudiciere a părţilor, cabinetul de medicină sportivă răspunde
în faţa autorităţilor abilitate să controleze activitatea acestuia.
(2) Pentru a putea furniza
scrviciile de specialitate, cabinetele de medicină sportivă trebuie să
îndeplinească condiţiile de acreditare în conformitate cu reglementările legale
în vigoare.
Art. 9. - Dotarea cabinetului de medicină sportivă sc
face în conformitate cu baremul stabilit prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Art. 10. - (1) Cabinetul de medicină sportivă,
indiferent de forma de organizare, efectuează următoarele scrvicii:
a) consultaţie iniţială;
b) consultaţie de control;
c) somatometrie;
d) dinamometrie;
e) miotonometrie;
f) compoziţie corporală;
g) proba Ruffier;
h) EKG de repaus şi efort la sportivi;
i) electromiografie - EMG;
j) spirometrie;
k) evaluarea capacităţii aerobe de efort;
l) evaluarea capacităţii
anaerobe;
m) investigaţie în efort
specific;
n) fişa de nutriţie şi calcularea raţiei alimentare în
funcţie de sportul practicat;
o) medicaţia efortului sportiv.
(2) Cabinetul de medicină sportivă desfăşoară
următoarele activităţi:
a) eliberează avizul medical „apt/inapt de efort
fizic", în urma examinărilor clinice şi paraclinice specifice, cu avizul
medicului specialist, a
colaborării cu alte specialităţi medicale, în funcţie de particularităţile
cazului;
b) monitorizează starea de sănătate a celor care
efectuează o formă de efort fizic organizat prin examene medicale de sclecţie,
examen medical în procesul de antrenament, examen medical la reluarea
activităţii sportive, control medical periodic;
c) comunică rezultatele examinării medicale către toţi
factorii implicaţi în procesul sportiv, la nivel local şi naţional;
d) îndrumă activităţile de refacere şi recuperare
medicală, reorientare sportivă;
e) consiliază tehnicienii în privinţa planului de
antrenament şi de menţinere a sănătăţii sportivilor;
f) transmite autorităţii de sănătate publică judeţene
sau a municipiului Bucureşti pe a cărei rază funcţionează datele privind starea
de sănătate a sportivilor, precum şi eventualele accidente înregistrate în
teren.
CAPITOLUL III
Controlul profesional al activităţii cabinetului de medicină sportivă
Art. 11. -Autoritatea de sănătate publică judeţeană şi
a municipiului Bucureşti pe a cărei rază funcţionează cabinetele de medicină
sportivă şi Colegiul Medicilor din România, direct sau prin structurile
teritoriale, exercită controlul profesional, în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Art. 12. - Medicul specialist de medicină sportivă, fie
că este salariat al angajatorului care organizează un astfel de scrviciu în
cadrul structurii sportive autorizate, fie că prestează scrviciile medicale pe
baza unui contract privind furnizarea scrviciilor de medicină sportivă, are
următoarele atribuţii generale şi specifice:
A. Atribuţii
generale:
a) ia măsuri pentru prevenirea accidentelor, din cauze
medicale, în cursul practicării efortului fizic;
b) asigură controlul medical al celor implicaţi în
procesul efortului fizic, din momentul începerii acestui proces şi pe toată
durata executării contractului individual sportiv sau nesportiv pentru
recuperare şi refacere;
c) comunică echipei tehnice, respectiv antrenorului şi
angajatorului, numele sportivilor apţi/inapţi din punct de vedere medical;
d) stabileşte şi comunică echipei tehnice tipul de
antrenament, de recuperare, de refacere, corespunzător stării de sănătate a
sportivului;
e) reevaluează periodic tipul de activitate fizică a
fiecărui sportiv, în funcţie de starea de sănătate şi de parametrii biologici
ai acestuia.
B. Atribuţii
specifice:
a) recomandă investigaţiile necesare pentru a stabili
diagnosticul medico-sportiv;
b) evaluează diagnosticul
bolilor intercurente, în limita competenţei, precum şi al celor legate de
activitatea sportivă;
c) apelează la membrii unei echipe interdisciplinare
formate din medici specialişti de: medicină internă, pediatrie, ortopedie,
traumatologie, neurologie, psihiatrie, laborator clinic, cardiologie,
imagistică medicală, precum şi psihologi şi psihologi sportivi, sistematizând
şi concluzionând rezultatele necesare pentru avizul medical „apt/inapt de efort
fizic". Pentru orele de educaţie fizică din şcoli, avizul medical poate fi
eliberat de către medicul şcolar în colaborare cu medicii de specialitate;
d) efectuează examinări medicale la începutul
activităţii, în timpul antrenamentelor, periodic, la reluarea activităţii care
presupune efort fizic în cadru organizat şi la încetarea acestui tip de
activitate;
e) asigură controlul medical al sportivilor şi al
celor care practică efort fizic în cadru organizat, asistenţă medico-sportivă
în complexurile sportive naţionale, în cantonamentele loturilor naţionale şi
olimpice, ale cluburilor sportive şi asistenţă medicală la bazele sportive, în
timpul desfăşurării antrenamentelor şi competiţiilor, precum şi la locurile amenajate în alte locaţii
decât cele prevăzute;
f) coordonează monitorizarea biologică a pacienţilor
şi a efectelor biologice consccutive efortului fizic, după o prealabilă
sclecţie a celor mai adecvate teste;
g) ţine evidenţa şi supraveghează bolile legate de
activitatea fizică şi supraveghează bolile cronice la pacienţii care fac efort fizic în cadru organizat;
h) înregistrează şi declară bolile, conform
metodologiei elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice;
i) stabileşte aptitudinea de efort fizic, cu ocazia
oricărei examinări medicale;
j) avizează locurile unde sc practică efort fizic în cadru organizat;
k) organizează primul ajutor şi tratamentul de urgenţă
standard;
l) recomandă tipul de efort
fizic care este util în funcţie de capacitatea de efort fizic şi aptitudine
celor care doresc să practice efort fizic;
m) consiliază asupra programelor de sănătate, dietă,
medicaţie de susţinere a efortului fizic şi refacere şi asupra metodelor de
refacere eficiente;
n) evaluează aptitudinea pentru efort fizic, în
concordanţă cu starea de sănătate, şi promovează adaptarea antrenamentului la
posibilitatea pacientului;
o) promovează capacitatea de efort fizic, sănătatea,
îndemânarea şi antrenamentul;
p) consiliază pacienţii vârstnici şi pe cei cu
dizabilităţi;
q) consiliază în problemele de recuperare şi refacere a
celor care practică efort fizic în cadru organizat;
r) îndeplineşte atribuţiile precizate în dispoziţiile
legale privind măsurile antidoping;
s) evaluează permanent capacitatea de efort fizic.
CAPITOLUL IV
Sccretul profesional
Art. 13. - Rezultatele examinărilor medicale efectuate
sc comunică angajatorilor prin avizul medical, în termenii apt sau inapt de efort fizic. Pentru
sportivii de performanţă din loturile naţionale şi olimpice, avizul medical sc
eliberează numai de către Institutul Naţional de Medicină Sportivă.
Art. 14. - Medicul specialist
de medicină sportivă declară periodic accidentele, bolile infecţioasc şi
parazitare cu risc de transmitere în colectivitate autorităţilor de sănătate
publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi Ministerului Sănătăţii Publice.
Art. 15. - Orice document
medical în care sunt cuprinsc date clinice, rezultate ale unor investigaţii
şi/sau concluzii diagnostice sc eliberează numai pacientului în cauză.
Art. 16. - Medicul de familie primeşte date considerate
ca fiind necesare în domeniul îngrijirilor primare de sănătate şi cu privire la
medicaţia interzisă de legile internaţionale antidoping.
CAPITOLUL V
Medicul specialist de medicină sportivă
Art. 17. - (1) Sportivul care practică efort fizic
într-un cadru organizat sc află în evidenţa unui medic de familie şi a unui
medic specialist de medicină sportivă şi beneficiază de asistenţă medicală
conform Contractului-cadru. Medicul de familie şi medicul specialist de
medicină sportivă colaborează pentru a asigura starea de sănătate a sportivilor
aflaţi în evidenţă.
(2) Colaborarea dintre medicul de familie şi medicul
specialist de medicină sportivă presupune:
a) evidenţa sportivului pe lista medicului de familie
şi înscrierea datelor personale în carnetul de sănătate;
b) transmiterea de către medicul de familie a datelor
sportivului cabinetului de medicină sportivă care supraveghează activitatea sportivului şi care, la
rândul său, completează carnetul de sănătate cu datele pe care le deţine;
c) informarea medicului de familie de către medicul
specialist de medicină sportivă în legătură cu medicaţia de susţinere a
efortului fizic, de refacere fizică, precum şi cu medicaţia acceptată şi cea
interzisă de forurile internaţionale sportive, pe bază de scrisoare medicală;
d) comunicarea oricărui tratament administrat
sportivului de către medicul de familie şi/sau de către alţi medici specialişti
medicului specialist de medicină sportivă pentru avizare. Această comunicare
presupune prezentarea documentelor medicale pe care sportivul le deţine:
reţete, scrisori medicale sau bilete de externare.
(3) Cabinetul medicului specialist de medicină sportivă
şi cabinetul medicului de familie comunică permanent, atât prin intermediul
carnetului de sănătate, cât şi prin alte mijloace, cum ar fi: înscrisuri,
recomandări şi altele ascmenea, în vederea obţinerii de informaţii complete şi
corecte asupra stării de sănătate a sportivului.
Art. 18. - (1) Sportivul trebuie să deţină asupra sa
carnetul de sănătate, care cuprinde următoarele date:
a) antecedentele heredo-colaterale;
b) antecedentele fiziologice şi
patologice personale;
c) diagnosticul stării de sănătate;
d) avizul epidemiologie;
e) avizul medical, care conţine diagnosticul stării de
dezvoltare şi nutriţie şi diagnosticul capacităţii de efort fizic.
(2) Modelul carnetului de
sănătate este elaborat de Ministerul Sănătăţii Publice, în colaborare cu Institutul
Naţional de Medicină Sportivă, ca for metodologic, şi cuprinde elemente de
protecţie împotriva eventualelor tentative de falsificare.
(3) Medicii sunt răspunzători de exactitatea datelor
înscrisc în carnetul de sănătate.
Art. 19. - (1) In cazul deplasărilor de la locul de
reşedinţă, în abscnţa medicului lotului, sportivul este luat în evidenţă de medicul specialist de medicină sportivă
din teritoriu, pe baza datelor înscrisc în carnetul de sănătate, şi este
afiliat medicului de familie cu care colaborează medicul specialist de medicină
sportivă pe plan local.
(2) Prevederile art. 17 alin. (2) sc aplică în mod
corespunzător şi colaborării dintre medicii prevăzuţi la alin. (1).
Art. 20. -In cadrul Institutului Naţional de Medicină
Sportivă sc creează o bază de date, cu toate informaţiile medicale ale
sportivilor legitimaţi, bază care poate fi accesată de toţi medicii acreditaţi
de această instituţie.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 21. - Medicul specialist de medicină sportivă
trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în
activitatea profesională.
Art. 22. - (1) Comisia naţională de soluţionare a
cazurilor deoscbite şi a litigiilor profesionale în medicina sportivă sc
înfiinţează şi funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Medicină
Sportivă, care asigură condiţiile tehnice de desfăşurare a activităţii.
(2) Comisia naţională de soluţionare a cazurilor
deoscbite şi a litigiilor profesionale în medicina sportivă este formată din:
a) 3 medici descmnaţi de Institutul Naţional de
Medicină Sportivă;
b) un medic descmnat de şeful disciplinei de medicină
sportivă a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila";
c) medicul specialist de medicină
sportivă al sportivului analizat.
Art. 23. - Pentru obţinerea specialităţii în medicină
sportivă sc organizează concurs de rezidenţiat, în condiţiile legii.
Art. 24. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile
de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale
art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SCNATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU