Norma Nr.23 din 25.10.2017

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei, în baza Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012,potrivit deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 24 octombrie 2017,Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă. Articolul 1Autoritatea de Supraveghere Financiară aplică Ghidul ESMA privind accesul unui depozitar central la fluxurile de tranzacţii ale contrapărţilor centrale şi ale locurilor de tranzacţionare şi Ghidul ESMA privind normele şi procedurile în cazul insolvenţei participanţilor la un depozitar central, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezenta normă. Articolul 2(1) Contrapartea centrală şi locurile de tranzacţionare au obligaţia respectării prevederilor Ghidului ESMA privind accesul unui depozitar central la fluxurile de tranzacţii ale contrapărţilor centrale şi ale locurilor de tranzacţionare, atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor în urma unei solicitări de acces transmisă de către un depozitar central.(2) În situaţia insolvenţei unui participant, depozitarul central are obligaţia respectării prevederilor Ghidului ESMA privind normele şi procedurile în cazul insolvenţei participanţilor la un depozitar central. Articolul 3În aplicarea prezentei norme, termenii „contraparte centrală (CPC)", „locuri de tranzacţionare", „depozitar central (CSD)", „insolvenţă" şi „participant" utilizate la art. 2 au înţelesurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012. Articolul 4Nerespectarea prevederilor prezentei norme se sancţionează potrivit dispoziţiilor titlului X din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 5 Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării acesteia.Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,Leonardo BadeaANEXA Nr. 1GHID Accesul unui CSD la fluxurile de tranzacţii ale CPC-urilor şi ale locurilor de tranzacţionare Cuprins 1. Domeniu de aplicare 2. Definiţii 3. Scop 4. Obligaţii de conformare şi de raportare 4.1. Statutul ghidului 4.2. Cerinţe de raportare 5. Orientări 5.1. Riscurile juridice 5.2. Riscurile financiare 5.3. Riscurile operaţionale 1. Domeniu de aplicare Cui i se aplică? 1. Prezentul ghid se aplică autorităţilor competente ale CPC-urilor şi ale locurilor de tranzacţionare. Ce se aplică? 2. Prezentul ghid se aplică în ceea ce priveşte riscurile care trebuie luate în considerare de o CPC sau un loc de tranzacţionare atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor în urma unei solicitări de acces la fluxul de tranzacţii al CPC-ului sau al locului de tranzacţionare. Când se aplică? 3. Prezentul ghid se aplică după două luni de la publicarea acestuia pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE. 2. Definiţii 4. Cu excepţia cazului în care se precizează altfel, termenii utilizaţi în prezentul ghid au acelaşi sens ca în Regulamentul (UE) nr. 909/2014. În plus, se aplică următoarele definiţii:

3. Scop 5. Scopul prezentului ghid este de a enumera riscurile care trebuie luate în considerare de o CPC sau un loc de tranzacţionare atunci când efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor în urma unei solicitări de acces la fluxul de tranzacţii al CPC-ului sau al locului de tranzacţionare. 4. Obligaţii de conformare şi de raportare 4.1. Statutul ghidului 6. Prezentul document cuprinde orientări emise în temeiul art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010, autorităţile competente şi participanţii la pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidurile şi recomandările. 7. Autorităţile competente cărora li se adresează acest ghid trebuie să se conformeze prin includerea acestuia în practicile lor de supraveghere. 4.2. Cerinţe de raportare 8. Autorităţile competente cărora le este adresat prezentul ghid trebuie să notifice ESMA dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze acestui ghid, precizând motivele în cazul neconformării, în termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul web al ESMA în toate limbile oficiale ale UE, la adresa de e-mail CSDR.Notifications@esma.europa.eu. În absenţa unui răspuns până la acest termen, se va considera că autorităţile competente nu se conformează ghidului. Un model pentru notificări este disponibil pe site-ul ESMA. 5. Orientări 9. În cazul în care, în conformitate cu art. 53 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, o CPC sau un loc de tranzacţionare efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor în urma unei solicitări de acces transmise de către un CSD şi atunci când autoritatea competentă a CPC-ului sau a locului de tranzacţionare evaluează motivele pentru refuzul de a furniza servicii de către CPC sau locul de tranzacţionare, acestea ar trebui să ia în considerare următoarele riscuri care rezultă din furnizarea unor astfel de servicii: a)riscurile juridice; b)riscurile financiare; c)riscurile operaţionale.5.1. Riscurile juridice 10. Atunci când se evaluează riscurile juridice în urma unei solicitări de acces la fluxul de tranzacţii din partea unui CSD, CPC-ul sau locul de tranzacţionare şi autoritatea sa competentă trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele criterii: a)CSD-ul nu furnizează informaţiile necesare pentru evaluarea respectării de către acesta a normelor şi cerinţelor juridice pentru accesul părţii care primeşte solicitarea, inclusiv avizele juridice sau orice mecanisme juridice relevante care demonstrează capacitatea CSD-ului de a-şi respecta obligaţiile faţă de partea care primeşte solicitarea; b)CSD-ul nu furnizează informaţiile, inclusiv avizele juridice sau orice mecanisme juridice relevante, necesare pentru evaluarea capacităţii sale de a asigura, conform normelor aplicabile în statul membru al părţii care primeşte solicitarea, confidenţialitatea informaţiilor furnizate prin fluxul de tranzacţii; c)În cazul unui CSD stabilit într-o ţară terţă, oricare dintre următoarele:

5.2. Riscurile financiare 11. Atunci când se evaluează riscurile financiare în urma unei solicitări de acces la fluxul de tranzacţii din partea unui CSD, CPC-ul sau locul de tranzacţionare şi autoritatea sa competentă trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele criterii: a)CSD-ul nu deţine resurse financiare suficiente pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractuale faţă de partea care primeşte solicitarea; b)CSD-ul nu doreşte sau nu poate să finanţeze niciun element personalizat necesar pentru permiterea accesului în conformitate cu art. 53 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, în măsura în care aceasta nu reprezintă o condiţie de acces discriminatorie.5.3. Riscurile operaţionale 12. Atunci când se evaluează riscurile operaţionale în urma unei solicitări de acces din partea unui CSD, CPC-ul sau locul de tranzacţionare şi autoritatea sa competentă trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele criterii: a)CSD-ul nu are capacitatea operaţională de a deconta tranzacţiile cu titluri de valoare compensate de CPC sau executate într-un loc de tranzacţionare; b)CSD-ul nu este capabil să demonstreze că poate adera la normele existente de gestionare a riscurilor ale părţii care primeşte solicitarea şi le poate respecta sau nu dispune de expertiza necesară în această privinţă; c)CSD-ul nu a pus în aplicare politici de asigurare a continuităţii activităţii şi un plan de recuperare în caz de dezastru; d)Acordarea accesului obligă partea care primeşte solicitarea să efectueze modificări semnificative ale operaţiunilor sale care ar afecta procedurile de gestionare a riscurilor şi ar periclita buna funcţionare a locului de tranzacţionare sau a CPC-ului, cum ar fi punerea în aplicare a prelucrării manuale continue de către astfel de părţi. ANEXA Nr. 2GHID Norme şi proceduri în cazul insolvenţei participanţilor la CSD Cuprins 1. Domeniu de aplicare 2. Definiţii 3. Scop 4. Obligaţii de conformitate şi de raportare 4.1. Statutul ghidului 4.2. Cerinţe privind raportarea 5. Ghid 5.1. Definiţia normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei unui participant 5.2. Testarea periodică şi revizuirea normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei unui participant 1. Domeniu de aplicare Cui i se aplică? 1. Prezentul ghid se aplică autorităţilor competente. Pentru ce se aplică? 2. Prezentul ghid se aplică în ceea ce priveşte normele şi procedurile pe care CSD-ul le va institui în cazul insolvenţei unui participant în temeiul art. 41 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Când se aplică? 3. Prezentul ghid se aplică în termen de două luni de la publicarea sa pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE. 2. Definiţii 4. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, termenii definiţi în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 au acelaşi înţeles în cuprinsul prezentului ghid. În plus, se aplică următoarele definiţii:

3. Scop 5. Scopul prezentului ghid este de a asigura aplicarea comună, uniformă şi consecventă a dispoziţiilor art. 41 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014. În special, ghidul are drept scop să asigure că CSD-urile definesc şi pun în aplicare norme şi proceduri clare şi eficace pentru a gestiona insolvenţa oricărora dintre participanţii lor [aceasta cuprinde toate tipurile de participanţi, inclusiv participanţii care sunt CSD-uri sau alte tipuri de infrastructuri ale pieţei şi, în statele membre care au ales să considere participanţii indirecţi drept participanţi, în temeiul art. 2 lit. (f) din Directiva 98/26/CE, aceasta include, de asemenea, participanţii indirecţi]. 6. Având în vedere că noţiunea de „insolvenţă" în sine este deja definită în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 în raport cu un participant ca fiind „o situaţie în care împotriva unui participant este deschisă procedura de insolvenţă", scopul prezentului ghid nu este de a specifica în detaliu noţiunea de „insolvenţă" în raport cu un participant, ci doar de a oferi îndrumare în ceea ce priveşte măsurile care ar trebui instituite şi urmate de un CSD în eventualitatea în care survine un astfel de caz de insolvenţă. 7. Directiva 98/26/CE defineşte „procedura de insolvenţă" drept „orice măsură colectivă prevăzută de legea unui stat membru sau a unei terţe ţări, cu scopul lichidării sau reorganizării judiciare a unui participant, în cazul în care o astfel de măsură implică suspendarea sau impunerea de restricţii asupra transferurilor sau plăţilor" [art. 2 lit. (j)] şi momentul declanşării unei proceduri de insolvenţă împotriva unui participant ca fiind momentul în care autoritatea judecătorească sau administrativă competentă emite decizia sa [art. 6 alin. (1)]. De asemenea, Directiva 98/26/CE prevede că, într-un astfel de caz, autoritatea respectivă notifică de îndată decizia sa autorităţii competente desemnate de statul membru, precum şi că statul membru informează imediat Comitetul european pentru risc sistemic, alte state membre şi ESMA [art. 6 alin. (2) şi (3)]. 8. Astfel cum se menţionează în considerentul 6 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, ESMA ar trebui să asigure coerenţa cu Principiile CPSS-IOSCO pentru infrastructurile pieţei financiare atunci când elaborează orientări referitoare la Regulamentul (UE) nr. 909/2014. 9. În acest sens se poate observa că domeniul de aplicare al Principiilor CPSS-IOSCO pentru infrastructurile pieţei financiare este într-adevăr mai larg decât domeniul prezentului ghid, întrucât acesta prevede că „o infrastructură a pieţei financiare ar trebui să prevadă în normele şi procedurile sale circumstanţele care constituie insolvenţa unui participant, abordând atât insolvenţe financiare, cât şi operaţionale" şi specifică faptul că „o insolvenţă operaţională survine atunci când un participant nu îşi poate îndeplini obligaţiile din cauza unei probleme de natură operaţională, cum ar fi o eroare în sistemele de tehnologia informaţiei". 10. Este important de subliniat că, deşi Regulamentul (UE) nr. 909/2014 utilizează o definiţie destul de restrânsă a conceptului de „insolvenţă", acest fapt nu le împiedică pe CSD-uri să instituie alte proceduri în vederea abordării evenimentelor care îi afectează pe participanţi, pe lângă deschiderea procedurii oficiale de insolvenţă împotriva acestora. 4. Obligaţii de conformitate şi de raportare 4.1. Statutul ghidului 11. Prezentul document conţine orientări emise în temeiul art. 41 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010, autorităţile competente şi participanţii la pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidurile şi recomandările. 12. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidurile ar trebui să se conformeze, incluzându-le în practicile lor de supraveghere, precum şi să monitorizeze respectarea acestora de către CSD-uri. 4.2 Cerinţe privind raportarea 13. Autorităţile competente cărora li se adresează prezentul ghid trebuie să informeze ESMA dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze ghidului, prezentând motivele în cazul neconformării, în termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, la adresa CSDR.Notifications@esma.europa.eu 14. În absenţa unui răspuns în acest termen se va considera că autorităţile competente nu se conformează. Un model pentru notificări este disponibil pe site-ul ESMA. 5. Ghid 5.1 Definiţia normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei unui participant 5.1.1. Procedură pentru stabilirea normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei unui participant 1. În demersul de elaborare a normelor şi procedurilor sale în cazul insolvenţei pentru fiecare dintre sistemele de decontare a titlurilor de valoare pe care le gestionează, un CSD ar trebui să implice orice părţi interesate relevante, inclusiv, dar fără a se limita la participanţii săi (eventual prin intermediul consultării comitetelor utilizatorilor), alte infrastructuri relevante ale pieţelor (CSD-uri, entităţi care decontează operaţiunea aferentă fondurilor băneşti pentru tranzacţiile cu titluri de valoare decontate prin intermediul CSD-ului, contrapărţi centrale şi locuri de tranzacţionare) şi, atunci când utilizează o infrastructură comună pentru decontare, operatorul unei astfel de infrastructuri. 2. Normele şi procedurile unui CSD în cazul insolvenţei ar trebui să fie aprobate de către organul său de conducere. 5.1.2. Recunoaşterea insolvenţei unui participant 3. Punerea în aplicare de către un CSD a normelor şi procedurilor sale în cazul insolvenţei ar trebui să fie activată odată ce un CSD, după ce a luat toate măsurile rezonabile pentru a verifica apariţia acesteia, a identificat insolvenţa unui participant. 4. Un CSD poate fi notificat cu privire la insolvenţa unuia dintre participanţii săi de către însuşi participantul în cauză, de autoritatea desemnată în conformitate cu art. 6 alin. (2) din Directiva 98/26/CE în statul membru al CSD-ului, de autoritatea competentă a CSD-ului, de autoritatea competentă a participantului în insolvenţă sau de orice altă persoană având cunoştinţă de existenţa insolvenţei, cum ar fi o contraparte centrală, un loc de tranzacţionare, un CSD conectat sau operatorul unei infrastructuri comune pentru decontare utilizată de CSD-ul respectiv. 5. În acest scop, un CSD ar trebui să le solicite participanţilor săi să îi aducă la cunoştinţă insolvenţa proprie cât mai curând posibil şi ar trebui să specifice canalele de comunicare prin care ar trebui să se efectueze notificarea respectivă. 6. Imediat ce un CSD a fost informat cu privire la insolvenţa unui participant, acesta ar trebui să transmită informaţiile în cauză, inclusiv detaliile disponibile la momentul respectiv şi sursa de informaţii, către autoritatea sa competentă. Ulterior, CSD-ul ar trebui, cât mai curând posibil, să identifice şi să transmită către autoritatea sa competentă cel puţin informaţiile suplimentare enumerate mai jos:

– tipul de participant care face obiectul insolvenţei survenite [şi anume, informaţii precum statutul juridic, licenţa, activitatea, dacă este sau nu un participant-cheie în temeiul art. 67 din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei];

– totalul volumului şi valorii instrucţiunilor de decontare ale participantului în insolvenţă care se află în curs de decontare şi, dacă este posibil, al instrucţiunilor pentru care este posibil să nu se reuşească decontarea, „valoarea" fiind calculată astfel cum se specifică la art. 42 alin. (2) din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei, în ziua insolvenţei;

– tipurile de tranzacţii şi instrumente financiare [utilizând categoriile prevăzute la art. 54 alin. (2) lit. (b) şi, respectiv, art. 42 alin. (1) lit. (d) şi (i) din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei] la care se referă instrucţiunile respective;

– după caz, infrastructura comună pentru decontare în care sunt prelucrate instrucţiunile de decontare ale participantului în insolvenţă şi, dacă sunt disponibili, orice alţi indicatori ai activităţilor transfrontaliere ale participantului aflat în insolvenţă;

– dacă este cunoscut de către CSD, numărul clienţilor pe care îi are participantul în insolvenţă şi

– informaţii cu privire la orice riscuri substanţiale pe care le-ar putea atrage după sine o astfel de insolvenţă. 5.1.3 Acţiuni pe care le-ar putea întreprinde un CSD în caz de insolvenţă 7. Un CSD ar trebui să indice în normele şi procedurile sale în cazul insolvenţei acţiunile pe care le-ar putea întreprinde atunci când survine insolvenţa cu privire la fiecare dintre participanţii săi, inclusiv măsurile pe care le-ar putea lua pentru a limita pierderile şi presiunile asupra lichidităţii, atât la momentul insolvenţei participantului, cât şi după momentul respectiv. CSD-ul ar trebui să specifice dacă acţiunile respective sunt automate sau decise în funcţie de fiecare caz. 8. Acţiunile ar putea include, în măsura în care legislaţia aplicabilă permite acest lucru şi, în special, în conformitate cu normele privind caracterul definitiv al decontării definite în Directiva 98/26/CE:a)modificări aduse practicilor obişnuite de decontare, cum ar fi nepermiterea introducerii de instrucţiuni de decontare suplimentare în sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare de către participantul în insolvenţă, suspendarea instrucţiunilor sale de decontare nedefinitive de la decontare, sau restricţionarea anumitor funcţionalităţi care se pot aplica instrucţiunilor de decontare ale participantului respectiv, cum ar fi stabilirea unui termen-limită pentru reciclarea unei instrucţiuni de decontare; b)utilizarea de către CSD a resurselor financiare: dacă este cazul, CSD-ul ar trebui să specifice în normele şi procedurile sale resursele financiare respective (cum ar fi, în cazul unui CSD fără licenţă bancară, un fond de garantare, dacă este instituit, sau, în cazul unui CSD autorizat să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, garanţiile oferite de participanţii săi), ordinea în care vor fi folosite, precum şi măsurile şi procedurile pentru a aborda reconstituirea la timp a acestor resurse în urma insolvenţei. 9. Normele şi procedurile unui CSD în cazul insolvenţei ar trebui să specifice consecinţele măsurilor pe care le-ar putea lua acesta în ceea ce priveşte instrucţiunile de decontare şi conturile participanţilor aflaţi în insolvenţă şi ale participanţilor care nu se află în insolvenţă. 5.1.4. Punerea în aplicare a normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei 10. CSD-ul ar trebui să specifice criteriile care vor fi luate în considerare în ceea ce priveşte alegerea fiecăreia dintre măsurile enumerate în cadrul normelor şi procedurilor sale în cazul insolvenţei. 11. CSD-ul ar trebui să aibă norme şi proceduri care stabilesc în mod clar responsabilităţile diferitelor părţi, atât în cadrul propriei organizaţii, cât şi, după caz, în afara acesteia, pentru abordarea insolvenţei unui participant, precum şi să ofere formare şi îndrumare personalului său cu privire la modul în care ar trebui puse în aplicare normele şi procedurile în cazul insolvenţei. Normele şi procedurile ar trebui să identifice membri-cheie ai personalului în acest scop, să abordeze aspecte precum comunicaţiile, documentaţia, nevoile în materie de informare şi aspectele legate de accesul la date, precum şi coordonarea cu alte entităţi, inclusiv, după caz, alte infrastructuri ale pieţei şi, pentru CSD-urile care utilizează o infrastructură comună pentru decontare, operatorul infrastructurii respective. 5.1.5. Comunicarea în ceea ce priveşte punerea în aplicare a normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei 12. Normele şi procedurile unui CSD în cazul insolvenţei ar trebui să prevadă că: a)CSD-ul ar trebui să notifice cât mai curând posibil autoritatea sa competentă şi participantul în insolvenţă cu privire la măsurile care urmează a fi luate sau care au fost luate de către CSD ca urmare a insolvenţei; b)CSD-ul ar trebui să informeze următoarele persoane cât mai curând posibil cu privire la măsurile luate ca urmare a insolvenţei:

13. Informaţiile furnizate persoanelor la care se face referire la pct. 26 lit. (b) subpct. iii.-vi. nu ar trebui să conţină date cu caracter personal în sensul art. 2 lit. (a) din Directiva 95/46/CE¹ (cu excepţia cazurilor în care participantul aflat în insolvenţă este o persoană fizică). ____¹ „«date cu caracter personal» înseamnă orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă («persoana vizată»); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale", Directiva 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. 5.2. Testarea periodică şi revizuirea normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei unui participant 14. Normele şi procedurile unui CSD în cazul insolvenţei ar trebui să specifice mecanismele şi calendarul pentru testarea eficacităţii şi caracterului practic al acestora. 15. Un CSD ar trebui să efectueze astfel de teste cel puţin anual şi, în orice caz, în urma oricăror modificări de fond aduse normelor şi procedurilor CSD-ului în cazul insolvenţei sau la cererea autorităţii sale competente, utilizând un eşantion relevant din rândul participanţilor săi, al infrastructurilor relevante ale pieţei (CSD-uri, entităţi care decontează operaţiunea aferentă fondurilor băneşti pentru tranzacţiile cu titluri de valoare decontate prin intermediul CSD-ului, contrapărţi centrale şi locuri de tranzacţionare) şi al oricăror altor entităţi (cum ar fi operatorul unei infrastructuri comune pentru decontare utilizate de CSD, părţi terţe cărora li s-a externalizat furnizarea de servicii etc.), după caz, pentru fiecare sistem de decontare a titlurilor de valoare pe care îl gestionează CSD-ul. Autoritatea competentă a CSD-ului poate solicita să ia parte la astfel de teste. 16. Înaintea fiecărui test, un CSD ar trebui să definească parametrii conform cărora ar trebui să se desfăşoare testul, luând în considerare diversele tipuri de participanţi (în ceea ce priveşte volumul, activitatea etc.), participanţii aflaţi în ţări diferite sau cu fusuri orare diferite, participanţii care deţin diferite tipuri de conturi (omnibus sau segregate), infrastructurile relevante ale pieţei, după caz. Un astfel de test ar trebui să includă un exerciţiu de simulare şi un test al procedurilor de comunicare. În cazul în care autoritatea competentă solicită acest lucru, un CSD poate înainta autorităţii sale competente parametrii pe care intenţionează să îi folosească, anterior fiecărui test. 17. În cazul în care un test relevă vreo deficienţă în ceea ce priveşte normele şi procedurile sale în cazul insolvenţei, CSDul ar trebui să le modifice în consecinţă. În cazul în care exerciţiul de simulare relevă lipsa de cunoştinţe sau de pregătire pentru aplicarea normelor şi procedurilor în cazul insolvenţei de către participanţii săi sau de către orice alte infrastructuri ale pieţei, CSD-ul ar trebui să se asigure că entităţile respective sunt informate în mod corespunzător şi iau măsuri în vederea eliminării unor astfel de deficienţe. 18. Rezultatele oricărui test şi modificările avute în vedere cu privire la normele şi procedurile sale în cazul insolvenţei, după caz, ar trebui să fie comunicate organului de conducere al CSD-ului, precum şi comitetului său de risc, autorităţii sale competente şi autorităţilor relevante. De asemenea, CSD-ul ar trebui să dezvăluie participanţilor săi măcar un rezumat al rezultatelor testului efectuat, precum şi modificările avute în vedere cu privire la normele şi procedurile sale în cazul insolvenţei, după caz.