ORDONANTA
URGENTA Nr. 55 din 30 august 2006
pentru modificarea si
completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 788 din 18 septembrie 2006
Oportunitatea urgentării adoptării prezentului proiect
de act normativ rezultă din necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de
România, în cadrul negocierilor privind capitolul 13 „Ocupare şi politici
sociale", de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar.
Modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul
muncii, cu modificările şi completările ulterioare, vizează remedierea
aspectelor sensibile evidenţiate în Raportul de monitorizare al Comisiei
Europene, care a fost publicat în data de 16 mai 2006.
De asemenea, modificarea şi completarea Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, se numără
printre măsurile cuprinse în Programul legislativ prioritar pentru integrarea
în Uniunea Europeană, program care stabileşte adoptarea actului normativ pentru
modificarea Codului muncii până la începutul lunii septembrie 2006.
In temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. I. - Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează:
1. Alineatul (2) al
articolului 6 va avea următorul cuprins:
„(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le
sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor
cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor
nelegale."
2. După alineatul (2) al
articolului 6 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este
interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate
elementele şi condiţiile de remunerare."
3. Alineatul (1) al
articolului 17 va avea următorul cuprins:
„Art. 17. - (1) Anterior încheierii sau modificării
contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa
persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire
la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le
modifice."
4. La articolul 18
alineatul (1), partea introductivă va avea următorul cuprins:
„Art. 18. - (1) In cazul în care persoana selectată în
vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare
activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp
util, înainte de plecare, informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (2), precum
şi informaţii referitoare la:".
5. La articolul 18 alineatul
(1), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul
cuprins:
„g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după
caz."
6. Alineatul (1) al
articolului 20 va avea următorul cuprins:
„Art. 20. - (1) In afara clauzelor esenţiale prevăzute
la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual
de muncă şi alte clauze specifice."
7. La articolul 56,
literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:
„a) la data decesului salariatului;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a
salariatului;".
8. La articolul 56,
litera c) se abrogă.
9. Articolul 65 va avea
următorul cuprins:
„Art. 65. - (1) Concedierea pentru motive care nu ţin
de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă
determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau
mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie
efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă."
10. La titlul II -
Contractul individual de muncă, capitolul V -
Incetarea contractului individual de muncă,
titlul secţiunii a 5-a va avea următorul cuprins:
„Concedierea colectivă.
Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor
colective"
11. Articolul 68 va avea
următorul cuprins:
„Art. 68. - (1) Prin concediere colectivă se înţelege
concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai
multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:
a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care
disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100
de salariaţi;
b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care
disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300
de salariaţi;
c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care
disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
(2) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi
concediaţi colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul şi acei salariaţi
cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa
angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana
salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri."
12. Articolul 69 va avea
următorul cuprins:
„Art. 69. - (1) In cazul în care angajatorul
intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a
iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile
prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii
salariaţilor, cu privire cel puţin la:
a) metodele şi mijloacele de
evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care
vor fi concediaţi;
b) atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea
la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea
sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.
(2) In perioada în care au loc consultări, potrivit
alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor să
formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligaţia să le furnizeze
toate informaţiile relevante şi să le notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total şi categoriile de salariaţi;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi
afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în
vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru
stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea
numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii
şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform
dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc
concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz,
reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea
numărului salariaţilor concediaţi.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se
menţin indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luată
de către angajator sau de o întreprindere care deţine controlul asupra
angajatorului.
(4) In situaţia în care decizia care determină
concedierile colective este luată de o întreprindere care deţine controlul
asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligaţiilor
prevăzute la alin. (1) şi (2), de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a
furnizat informaţiile necesare."
13. Articolul 70 va avea
următorul cuprins:
„Art. 70. - Angajatorul are obligaţia să comunice o
copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial
de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată
la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor
salariaţilor."
14. Articolul 71 va
avea următorul cuprins:
„Art. 71. - (1) Sindicatul sau, după caz,
reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea
evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi,
într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.
(2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi
motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de
5 zile calendaristice de la primirea acestora."
15. După articolul 71 se
introduc două noi articole, articolele 711 şi 712, cu următorul cuprins:
„Art. 711. - (1) In
situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii
salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea
măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris
inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de
muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii
deciziilor de concediere.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să
cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere
colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum şi rezultatele consultărilor
cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prevăzute la art. 69 alin. (1)
şi art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor,
numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în
care vor avea loc aceste concedieri.
(3) Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a
notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanţilor
salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial
de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă.
(4) Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot
transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.
(5) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi,
inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a
forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1), fără
a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia
de a informa în timp util angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii
salariaţilor, după caz, asupra reducerii perioadei prevăzute la alin. (1),
precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii.
Art. 712. - (1) In
perioada prevăzută la art. 711 alin. 1, agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă trebuie
să caute soluţii la
problemele ridicate de concedierile colective preconizate şi să le comunice în
timp util angajatorului şi sindicatului ori, după caz, reprezentanţilor
salariaţilor.
(2) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi,
inspectoratul teritorial de muncă, cu consultarea agenţiei teritoriale de
ocupare a forţei de muncă, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor
de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de
concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la data
stabilită în notificarea de concediere colectivă prevăzută la art. 711 alin. (1) ca fiind data emiterii
deciziilor de concediere.
(3) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia
de a informa în scris angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii
salariaţilor, după caz, asupra amânării momentului emiterii deciziior de
concediere, precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii,
înainte de expirarea perioadei iniţiale prevăzute la art. 711 alin. (1)."
16. La articolul 84
alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:
,,c) în cazul în care încheierea unui nou contract
individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive
obiective prevăzute expres de legi speciale;".
17. La articolul 84
alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:
,,c1) în cazul în
care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se
impune datorită unor motive obiective cuprinse în contractul colectiv de muncă
încheiat la nivel naţional şi/sau la nivel de ramură, pentru desfăşurarea unor
lucrări, proiecte sau programe;".
18. La articolul 85 se
introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) O copie a anunţului prevăzut la alin. (1) se
transmite de îndată sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor."
19. Articolul 86 va avea
următorul cuprins:
„Art. 86. - (1) Referitor la condiţiile de angajare şi
de muncă, salariaţii cu contract individual de muncă pe durată determinată nu
vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi comparabili,
numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepţia
cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2) In sensul alin. (1), salariatul permanent
comparabil reprezintă salariatul al cărui contract
individual de muncă este încheiat pe durată nedeterminată şi care desfăşoară
aceeaşi activitate sau una similară, în aceeaşi unitate, avându-se în vedere
calificarea/aptitudinile profesionale.
(3) Atunci când nu există un salariat permanent
comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul
colectiv de muncă aplicabil. In cazul în care nu există un contract colectiv de
muncă aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare sau
contractul colectiv de muncă la nivel naţional."
20. Articolul 101 va avea
următorul cuprins:
„Art. 101. - Salariatul
cu fracţiune de normă este salariatul al cărui
număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este
inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă
comparabil."
21. După articolul 101 se
introduce un nou articol, articolul 1011 , cu următorul cuprins:
„Art. 1011. - (1) Angajatorul poate încadra
salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte
individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată,
denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial.
(2) Contractul individual de muncă cu timp parţial se
încheie numai în formă scrisă.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are
acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau
una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu
timp parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în
muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale.
(4) Atunci când nu există un salariat comparabil în
aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă
aplicabil. In cazul în care nu există un contract colectiv de muncă aplicabil,
se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare sau contractul colectiv de
muncă la nivel naţional."
22. După alineatul (2) al
articolului 104 se introduce un nou alineat, alineatul
(21), cu următorul cuprins:
„(21) O copie a
anunţului prevăzut la alin. (2) se transmite de îndată sindicatului sau
reprezentanţilor salariaţilor."
23. Articolul 108 va avea
următorul cuprins:
„Art. 108. - Timpul de muncă reprezintă orice perioadă
în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi
îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului
individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale
legislaţiei în vigoare."
24. După alineatul (1) al
articolului 122 se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel
puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează
muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de
lucru."
25. Alineatul (2) al
articolului 122 va avea următorul cuprins:
„(2) Durata normală a timpului de lucru, pentru
salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o
perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea
prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal."
26. După alineatul (2) al
articolului 122 se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) Durata normală
a timpului de lucru, pentru salariaţii de noapte a căror activitate se
desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă, stabilite potrivit
dispoziţiilor legale, nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24
de ore, în care prestează muncă de noapte."
27. Articolul 123 va avea
următorul cuprins: „Art. 123. - Salariaţii de
noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de
durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3
ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din
salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată."
28. Alineatul (1) al articolului 124 va avea următorul cuprins:
„Art. 124. - (1) Salariaţii care urmează să desfăşoare
muncă de noapte în condiţiile art. 122 alin. (11) sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea
activităţii şi după aceea, periodic."
29. După titlul
capitolului II „Repausuri
periodice" al titlului III „Timpul de muncă şi timpul de odihnă" se
introduce un nou articol, articolul 1291, cu următorul cuprins:
„Art. 1291. - Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă."
30. După articolul 131 se introduce un nou articol, articolul 1311, cu următorul cuprins:
„Art. 1311. - (1) Muncă în schimburi reprezintă orice
mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariaţii se succed
unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv
program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând
pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale orare
diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin
contractul individual de muncă.
(2) Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în
cadrul programului de muncă în schimburi."
31. Alineatul (4) al
articolului 132 va avea următorul cuprins:
„(4) In situaţii de excepţie zilele de repaus
săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu
poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial
de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor
salariaţilor."
32. Articolul 296 va avea
următorul cuprins:
„Art. 296. - (1) Vechimea în muncă stabilită până la
data de 31 decembrie 2008 se probează cu carnetul de muncă.
(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976
privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă
stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se reconstituie, la cererea
persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească
competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a
altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de
reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu
modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act
normativ.
(3) Angajatorii care păstrează
şi completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eşalonat,
până la data de 30 iunie 2009, pe bază de proces-verbal individual de
predare-primire.
(4) Inspectoratele teritoriale de muncă ce deţin
carnetele de muncă ale salariaţilor le vor elibera până la data prevăzută la
alin. (3), în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei."
33. Alineatul (3) al
articolului 298 va avea următorul cuprins:
„(3) Pe data de 1 ianuarie 2009 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de
muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare."
Art. II. - Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta
ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege,
dându-se textelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Mihai Constantin Şeitan,
secretar de stat
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu