ORDONANTA
URGENTA Nr. 68 din 28 iunie 2007
privind raspunderea de mediu
cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 446 din 29 iunie 2007
Având în vedere obligativitatea transpunerii
legislaţiei comunitare, în noua calitate a României de stat membru în Uniunea
Europeană,
având în vedere că obiectivul adoptării şi intrării în
vigoare a Directivei nr.2004/35/CE privind răspunderea de mediu referitoare la
prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului constă în stabilirea unui
cadru legislativ unitar în acest domeniu, ce impune transpunerea integrală şi
implementarea corectă a acestei directive,
ţinând cont de faptul că este necesară completarea
cadrului legal existent cu un act normativ care să asigure o reglementare
unitară şi distinctă a prejudiciului de mediu,
ţinând cont de faptul că menţinerea vidului legislativ
în domeniul răspunderii de mediu poate avea consecinţe grave în domeniu prin
faptul că nu există un cadru legal prin care operatorii sa fie obligaţi să
adopte măsuri şi să pună în aplicare practici pentru a minimiza riscurile de
daune sau să ia măsurile de reparare necesare în cazul producerii
prejudiciului,
ţinând cont de faptul că transpunerea corectă a acestei
directive impune adoptarea de acte normative subsecvente prin care să fie
definite formele de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă,
şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind
răspunderea în domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea
acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin conform prezentei
ordonanţe de urgenţă,
având în vedere că termenul limită pentru transpunerea
susnumitei directive a fost 30 aprilie 2007,
ţinând cont de faptul că nerespectarea acestui termen a
condus la notificarea privind netranspunerea în termen a directivei,
declanşându-se procedura de infrigement împotriva României, potrivit art.226
din Tratatul Comunităţii Europene,
elemente care constituie o situaţie de urgenţă şi
extraordinară,
în temeiul art.115 alin.(4) din
Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţa de urgenţă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Semnificaţia unor termeni
Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte
cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul
„poluatorul plăteşte", în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului
asupra mediului.
Art. 2. - In înţelesul prezentei legi, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii :
1. activitate profesională
- orice activitate desfăşurată în cadrul unei
activităţi economice, afaceri sau unei întreprinderi, indiferent de caracterul
său privat sau public, profit sau nonprofit;
2. ameninţare iminentă cu
un prejudiciu - o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat;
3. ape - apele de
suprafaţă şi subterane, astfel cum au fost definite în Legea apelor
nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
4. costuri- costurile care sunt justificate de necesitatea de a asigura o implementare corectă şi eficientă a
prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv costurile evaluării prejudiciului
asupra mediului, ale ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu, ale
opţiunilor de acţiune, precum şi costurile administrative, judiciare, de punere
în aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, costurile colectării datelor şi alte costuri generale, costurile
de monitorizare şi supraveghere a prezentei ordonanţe de urgenţă;
5. drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de
Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
6. emisie - evacuarea în
mediu, ca rezultat al activităţilor umane, a unor substanţe, preparate,
organisme sau microorganisme;
7. interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
8. interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea
realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz,
în considerarea apărării unui interes public;
9. măsuri preventive - orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acţiune sau o
omisiune care a creat o ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului,
în scopul prevenirii sau diminuării prejudiciului;
10. măsuri reparatorii - orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv măsuri de
reducere a prejudiciului sau măsuri interimare menite să refacă, să reabiliteze
sau să înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile
deteriorate sau să furnizeze o alternativă echivalentă pentru aceste resurse
sau servicii, în conformitate cu anexa nr.2;
11. operator - orice
persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care desfăşoară sau
deţine controlul unei activităţi profesionale sau, în cazul în care legislaţia
naţională prevede acest lucru, care a fost investită cu putere economică decisivă asupra
funcţionării tehnice a unei astfel de activităţi, inclusiv deţinătorul unui act
de reglementare pentru o astfel de activitate ori persoana care înregistrează
sau notifică o astfel de activitate;
12. prejudiciu - o
schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare
măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect;
13. prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate, înseamnă:
a) prejudiciul asupra
speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice
prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra
atingerii sau menţinerii unei stări favorabile de conservare a unor astfel de
habitate sau specii; caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în
raport cu starea iniţială, ţinând cont de criteriile prevăzute în anexa nr.1;
prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ
efectele negative identificate anterior, care rezultă din acţiunile unui
operator care a fost autorizat în mod expres de autorităţile competente în
concordanţă cu prevederile legale în vigoare;
b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra
stării ecologice chimice şi/sau cantitative şi/sau potenţialului ecologic al
apelor în cauză, astfel cum au fost definite în Legea nr.107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru
care se aplică art. 27 din Legea nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc semnificativ
pentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al introducerii
directe sau indirecte a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme
în sol sau în subsol;
14. regenerare, inclusiv regenerarea naturală - în cazul
apelor, speciilor şi habitatelor naturale protejate, înseamnă readucerea la
starea iniţiala a resurselor naturale prejudiciate şi/sau a serviciilor
deteriorate, iar în cazul prejudiciului asupra solului, înseamnă eliminarea
oricărui risc semnificativ cu efect negativ asupra sănătăţii umane;
15. resurse naturale - speciile si habitatele
naturale protejate, apele si solul;
16. servicii şi serviciile
resurselor naturale - funcţiile asigurate de o
resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;
17. specii şi habitate naturale protejate:
a) speciile incluse în anexele nr.3, 4A şi 4B la
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.462/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) habitatele speciilor de păsări migratoare sau a
speciilor incluse în anexa nr.3, precum şi habitatele naturale enumerate în
anexa nr.2 şi locurile de reproducere sau de odihnă ale speciilor prevăzute în
anexele nr.4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă nr.236/2000, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr.462/2001, cu modificările şi completările
ulterioare;
18. stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice
acestuia şi care pot afecta, pe termen lung, distribuţia, structura şi
funcţiile sale, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe
teritoriul naţional sau în arealul natural al acestui habitat, după caz;
19. starea de conservare a unui
habitat natural se consideră „favorabilă" în cazul în care:
a) arealul său natural şi suprafeţele pe care le
acoperă în interiorul acestui areal sunt stabile sau în creştere;
b) structura şi funcţiile specifice necesare
menţinerii sale pe termen lung există şi este posibilă existenţa acestora în
viitorul previzibil;
c) speciile sale caracteristice
se află într-o stare de conservare favorabilă, în conformitate cu definiţia de
la pct. 21;
20. stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor care acţionează asupra speciei respective şi
care pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe
teritoriul naţional sau în arealul natural al speciei respective, după caz;
21. starea de conservare a unei
specii se consideră „favorabilă" în cazul în care:
a) datele privind dinamica
populaţiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menţine şi are
şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatelor sale
naturale;
b) arealul natural al speciei
nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil;
c) există, şi probabil va continua să existe, un
habitat suficient de mare pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen
lung.
SECŢIUNEA a 2-a
Domeniul de reglementare
Art. 3. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică:
a) prejudiciului asupra mediului, cauzat de orice tip
de activitate profesională prevăzută în anexa nr.3, şi oricărei ameninţări
iminente cu un astfel de prejudiciu determinate de oricare dintre aceste
activităţi;
b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor
naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu
cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele prevăzute în anexa
nr.3, ori de câte ori operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă.
(2) Prezenta ordonanţă de
urgenţă se aplică prejudiciului asupra mediului sau unei ameninţări iminente cu
un astfel de prejudiciu, cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se
poate stabili o legătura de cauzalitate între prejudiciu şi activităţile
operatorilor individuali.
(3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică fără a
aduce atingere legislaţiei comunitare şi celei naţionale care:
a) reglementează mai sever
desfăşurarea oricăror activităţi ce intră sub incidenţa prezentei ordonanţe;
b) prevede reguli în cazul conflictelor de
jurisdicţie.
(4) Prezenta ordonanţă de
urgenţă nu dă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la
compensaţie ca o consecinţă a prejudiciului asupra mediului sau a ameninţării
iminente cu un astfel de prejudiciu. In aceste situaţii se aplică prevederile
dreptului comun.
Art. 4. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se
aplică prejudiciului asupra mediului sau ameninţării iminente cu un astfel de
prejudiciu produs de:
a) acţiuni cu caracter de conflict armat, ostilităţi,
război civil sau insurecţie;
b) un fenomen natural având caracter excepţional,
inevitabil şi insurmontabil.
(2) Prezenta ordonanţă de
urgenţă nu se aplică:
a) prejudiciului asupra mediului sau oricărei
ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu care decurge dintr-un incident
pentru care răspunderea sau compensarea este reglementată de una dintre
convenţiile internaţionale prevăzute în anexa nr.4, inclusiv de orice
amendamente ulterioare ale acestora, la care România este parte;
b) riscurilor nucleare sau prejudiciului asupra
mediului ori ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu, care pot fi
cauzate de activităţile care intră sub incidenţa Tratatului privind Comunitatea
Europeana a Energiei Atomice sau sunt cauzate de un incident sau activitate
pentru care răspunderea ori compensarea sunt reglementate de oricare din
instrumentele internaţionale prevăzute în anexa nr.5,
inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care România este
parte;
c) activităţilor al căror scop principal îl
reprezintă apărarea naţională sau securitatea internaţională ori celor al căror
unic scop îl reprezintă apărarea împotriva dezastrelor
naturale;
d) utilizării în scopuri agricole a nămolului
provenit din staţiile de epurare a apelor uzate urbane, tratat conform unui
standard aprobat;
e) prejudiciului cauzat de o emisie, eveniment sau
incident care a avut loc înainte de 30 aprilie 2007;
f) prejudiciului cauzat de o emisie, eveniment sau
incident care are loc pe data sau după data de 30 aprilie 2007 şi a fost
determinat de o activitate specifică ce a avut loc şi s-a terminat înainte de
data de 30 aprilie 2007;
g) prejudiciului produs în
urma unei emisii, a unui eveniment sau a unui incident, de la producerea căruia
au trecut mai mult de 30 de ani.
(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2) lit. a),
regimul juridic stabilit de prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică situaţiilor
care intră sub incidenţa convenţiilor prevăzute în anexa nr.4 până în momentul
la care România devine parte la acestea.
Art. 5. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce
atingere dreptului operatorului de a-şi limita răspunderea, conform legislaţiei
care implementează Convenţia internaţională privind limitarea răspunderii
pentru creanţe maritime (LLMC) din 1976, la care România a aderat prin Legea
nr. 284/2006, inclusiv orice amendament ulterior la convenţie, sau Convenţia de
la Strasbourg privind limitarea responsabilităţii în navigaţia pe căile
navigabile interioare (CLNI) din 1988, inclusiv orice amendament ulterior la
convenţie.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), regimul
juridic stabilit de prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică situaţiilor care
intră sub incidenţa Convenţiei de la Strasbourg privind limitarea
responsabilităţii în navigaţia pe căile navigabile interioare (CLNI) din 1988,
inclusiv orice amendament ulterior, până la data la care România devine parte
la acesta.
SECŢIUNEA a 3-a
Competenţe
Art. 6. - (1) Agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului este autoritatea competentă pentru stabilirea şi luarea măsurilor
preventive şi reparatorii, precum şi pentru evaluarea caracterului semnificativ
al prejudiciului asupra mediului.
(2) La stabilirea măsurilor preventive agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu comisariatele judeţene ale
Gărzii Naţionale de Mediu. In funcţie de factorul de mediu potenţial afectat,
agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu următoarele
autorităţi şi/sau instituţii:
a) direcţiile bazinale de apă;
b) consiliile ştiinţifice organizate la nivelul
ariilor naturale protejate;
c) oficiile de studii pedologice şi agrochimice
judeţene;
d) inspectoratele teritoriale
de regim silvic şi de vânătoare.
(3) La evaluarea caracterului semnificativ al
prejudiciului asupra mediului şi la stabilirea măsurilor reparatorii agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului consultă pe lângă autorităţile prevăzute la
alin.(2), după caz, şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.
(4) Reprezentanţii
autorităţilor şi/sau instituţiilor consultate au următoarele obligaţii:
a) de a analiza toate informaţiile şi/sau documentele
transmise acestora de către agenţia judeţeană pentru protecţia mediului;
b) de a transmite opiniile lor agenţiei judeţene
pentru protecţia mediului, în termen de 24 de ore, în cazul măsurilor
preventive, şi de 5 zile, în cazul măsurilor reparatorii, de la primirea
informaţiilor şi/sau a documentelor prevăzute la
lit.a).
Art. 7 - (1) In îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la
art. 6 alin.(1), agenţia judeţeană pentru protecţia mediului poate:
a) sa îndeplinească măsurile preventive sau
reparatorii stabilite, cu respectarea prevederilor art. 11 lit. d), art. 12
alin. (1) şi art. 15 lit. e), respectiv ale art. 16 alin.(1), direct sau prin
încheierea de contracte cu persoane fizice sau juridice, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr.337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
b) să dispună luarea măsurilor preventive sau
reparatorii necesare pe proprietatea unei terţe părţi;
c) să solicite operatorului în cauză realizarea unei
evaluări proprii şi furnizarea oricăror informaţii şi date necesare în situaţia
producerii unui prejudiciu;
(2) Operatorii au obligaţia de a transmite agenţiei
judeţene pentru protecţia mediului rezultatele evaluărilor, precum şi datele şi
informaţiile solicitate de aceasta, în termen de 3 zile de la obţinerea lor.
(3) Terţii au obligaţia de a permite realizarea de
măsuri preventive sau reparatorii pe proprietăţile lor. Aceste măsuri nu
trebuie să conducă, pe cât posibil, la scăderea valorii proprietăţii.
Art.8. - (1) Deciziile conducătorului agenţiei judeţene
pentru protecţia mediului privind stabilirea măsurilor preventive sau
reparatorii se motivează în fapt şi în drept şi conţin informaţii asupra
termenelor şi procedurii contencios administrative prevăzute de Legea
contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
(2) Deciziile prevăzute la alin.(1) se comunică
operatorului în cauză în termen de 24 de ore de la luarea lor, atât pentru
măsurile preventive, cât şi pentru măsurile reparatorii.
Art. 9. - Autoritatea competentă pentru constatarea
prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţări iminente cu un astfel de
prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda
Naţională de Mediu, prin comisariatele judeţene.
CAPITOLUL II
Măsurile preventive şi reparatorii
SECŢIUNEA 1
Acţiuni preventive
Art. 10. - (1) In cazul unei ameninţări iminente cu un
prejudiciu asupra mediului, operatorul este obligat să ia imediat măsurile
preventive necesare şi, în termen de 2 ore de la luarea la cunoştinţă a
apariţiei ameninţării, să informeze agenţia judeţeană pentru protecţia mediului
şi comisariatul judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu.
(2) Informaţiile pe care operatorul este obligat să
le aducă la cunoştinţă autorităţilor, conform prevederilor alin.(1), se referă
la:
a) datele de identificare ale operatorului;
b) momentul şi locul apariţiei ameninţării iminente;
c) elementele de mediu posibil a fi afectate;
d) măsurile demarate pentru prevenirea prejudiciului;
e) alte informaţii considerate relevante de operator.
(3) Măsurile preventive prevăzute la alin.(1) trebuie
să fie proporţionale cu ameninţarea iminentă şi să conducă la evitarea
producerii prejudiciului, luând în considerare principiul precauţiei în luarea
deciziilor.
(4) In termen de 1 oră de la finalizarea măsurilor
preventive operatorul informează autorităţile prevăzute la alin.(1) despre
măsurile întreprinse pentru prevenirea prejudiciului şi eficienţa acestora.
(5) In cazul în care ameninţarea iminentă persistă în
ciuda măsurilor preventive adoptate, operatorul informează, în termen de 6 ore
de la momentul la care a constatat ineficienta măsurilor luate, agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gărzii
Naţionale de Mediu despre:
a) măsurile întreprinse pentru prevenirea
prejudiciului;
b) evoluţia situaţiei în urma aplicării măsurilor
preventive;
c) alte măsuri suplimentare,
după caz, care se iau pentru prevenirea înrăutăţirii situaţiei.
Art. 11. -In orice moment agenţia judeţeană pentru protecţia mediului are
posibilitatea exercitării următoarelor atribuţii:
a) să solicite operatorului să furnizeze informaţii
despre orice ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului sau despre
orice caz suspect de ameninţare iminentă;
b) să solicite operatorului să ia măsurile preventive
necesare;
c) să dea operatorului instrucţiuni despre măsurile
preventive necesar a fi luate;
d) să ia măsurile preventive necesare.
Art. 12. - (1) Inainte de exercitarea atribuţiei
prevăzute la art.11 lit.d), conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia
mediului solicită operatorului să ia măsurile preventive.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin.(1),
conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului poate lua măsurile
preventive necesare în situaţia în care operatorul:
a) nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art.10
alin.(1) sau nu s-a conformat prevederilor art.11 lit.
b) sau c);
b) nu poate fi identificat;
c) nu are obligaţia de a suporta costurile conform
prezentei ordonanţe de urgenţă.
SECŢIUNEA a 2-a
Acţiuni reparatorii
Art. 13. - In cazul producerii unui prejudiciu asupra mediului, operatorul informează, în maxim 2 ore de la producerea
prejudiciului, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului şi comisariatul
judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu despre:
a) datele de identificare ale operatorului;
b) momentul şi locul
producerii prejudiciului adus mediului;
c) caracteristicile prejudiciului adus mediului;
d) cauzele care au generat prejudiciul;
e) elementele de mediu afectate;
f) măsurile demarate pentru prevenirea extinderii sau
agravării prejudiciului adus mediului;
g) alte informaţii considerate relevante de operator.
Art. 14. - (1) Operatorul este obligat să:
a) acţioneze imediat pentru a controla, izola,
elimina sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau
orice alţi factori contaminanţi, în scopul limitării sau prevenirii extinderii
prejudiciului asupra mediului şi a efectelor negative asupra sănătăţii umane
sau agravării deteriorării serviciilor.
b) ia măsurile reparatorii necesare, conform art.
17-19. (2) Măsurile reparatorii prevăzute la alin.(1) trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul cauzat
şi să conducă la îndepărtarea efectelor prejudiciului, luând în considerare
principiul precauţiei în luarea deciziilor.
Art. 15. - In orice moment conducătorul agenţiei
judeţene pentru protecţia mediului are posibilitatea exercitării următoarelor
atribuţii:
a) să solicite operatorului să furnizeze informaţii
suplimentare despre orice prejudiciu care s-a produs şi despre măsurile luate
conform prevederilor art.13;
b) să acţioneze, să solicite operatorului să
acţioneze sau să dea operatorului instrucţiuni pentru a controla, a izola, a
elimina imediat sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi
şi/sau alţi factori contaminanţi, în scopul limitării sau prevenirii extinderii prejudiciului asupra
mediului şi a efectelor adverse asupra sănătăţii umane sau agravării
deteriorării serviciilor;
c) să solicite operatorului să ia măsurile
reparatorii necesare;
d) să indice operatorului sau să dea acestuia
instrucţiuni despre măsurile reparatorii necesar a fi
luate;
e) să ia măsurile reparatorii necesare.
Art. 16. - (1) Inainte de exercitarea atribuţiei
prevăzute la art.15 lit.e), conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia
mediului solicită operatorului să ia măsurile reparatorii necesare.
(2) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului poate
lua, în ultimă instanţă, măsurile reparatorii necesare, în situaţia în care
operatorul:
a) nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art.
13, art. 14 alin.(1) sau nu s-a conformat prevederilor
art.15 lit. b), c) sau d);
b) nu poate fi identificat;
c) nu este obligat să suporte costurile conform
prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 17. - (1) Operatorii identifică măsurile
reparatorii posibile în conformitate cu anexa nr. 2 şi le transmit agenţiei
judeţene pentru protecţia mediului spre aprobare, în termen de 15 de zile de la
data producerii prejudiciului, cu excepţia cazului în care agenţia judeţeană
pentru protecţia mediului a luat măsurile reparatorii respective conform
prevederilor art.15 lit. e) si ale art. 16.
(2) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului decide
măsurile reparatorii care trebuie să fie implementate în conformitate cu anexa
nr.2. In luarea deciziei agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se
consultă cu operatorul implicat.
Art. 18. - (1) In termen de 5 zile de la expirarea
termenului prevăzut la art.17 alin.(1) sau de la data luării la cunoştinţă,
prin orice mijloace, despre prejudiciul adus mediului, agenţia judeţeană pentru
protecţia mediului solicită, în scris, opinia asupra acestor măsuri persoanelor
prevăzute la art.20 alin.(1) şi celor pe al căror teren urmează a se realiza
măsurile reparatorii.
(2) Persoanele prevăzute la art .20 alin. (1)pot
transmite opiniile lor asupra măsurilor reparatorii considerate necesare, în
termen de 15 zile de la transmiterea solicitării.
(3) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului este
obligată să ia în considerare la luarea deciziei opiniile primite de la
persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1).
(4) Conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia
mediului emite decizia privind măsurile reparatorii şi/sau prioritizarea
reparării prejudiciilor aduse mediului, în termen de 5 zile de la primirea
opiniilor prevăzute la alin. (2).
Art. 19. - (1) In situaţia în care s-au produs mai
multe prejudicii asupra mediului, iar agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului nu poate asigura luarea, în acelaşi timp, a măsurilor reparatorii,
aceasta este îndreptăţită să decidă care dintre prejudicii trebuie reparat cu
prioritate.
(2) In luarea deciziei agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului ia în considerare, printre altele, atât
natura, dimensiunea şi gravitatea diferitelor prejudicii produse, cât şi
posibilitatea regenerării naturale, acordând atenţie riscurilor pe care prejudiciul
le reprezintă pentru sănătatea umană.
SECŢIUNEA a 3-a
Dreptul la acţiune
Art. 20. - (1) Orice persoană fizică sau juridică care
este afectată sau posibil a fi afectată de un prejudiciu asupra mediului sau
care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim are dreptul:
a) să transmită comisariatului judeţean al Gărzii
Naţionale de Mediu orice observaţii referitoare la producerea unui prejudiciu
asupra mediului sau a unei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu;
b) să solicite agenţiei judeţene pentru protecţia
mediului, în scris sau prin mijloace electronice de comunicare, să ia măsurile
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Se poate adresa comisariatului judeţean al Gărzii
Naţionale de Mediu şi, respectiv, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului
şi orice organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului şi
care îndeplineşte condiţiile cerute de legislaţia în vigoare, considerându-se
că aceasta este vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Art. 21. - Solicitarea prevăzută la art. 20 alin. (1)
lit. b) este însoţită de informaţiile şi datele relevante care susţin
observaţiile transmise în legătură cu respectivul prejudiciu adus mediului.
Art. 22. - (1) In situaţia în care solicitarea
prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. b) şi informaţiile care o însoţesc arată,
într-o manieră plauzibilă, că există un prejudiciu asupra mediului, agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului o analizează şi cere, în scris,
operatorului în cauză opinia sa asupra solicitării şi informaţiilor anexate, în
termen de 5 zile de la primirea acestei solicitări.
(2) Operatorul are la dispoziţie un termen de 5 zile de
la primirea cererii din partea agenţiei judeţene pentru protecţia mediului
pentru a transmite acesteia opinia sa.
Art. 23. - (1) In termen de 15 zile de la transmiterea
cererii către operator, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului informează
persoanele prevăzute la art.20 alin.(1) care au trimis comentarii, despre
decizia de a acţiona sau de a refuza să acţioneze.
(2) Decizia prevăzută la alin.(1) se motivează în fapt
şi în drept şi conţine informaţii asupra termenelor şi procedurii contencios
administrative prevăzute de Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Art. 24. - In cazul unei ameninţări iminente cu un
prejudiciu, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului informează persoanele
prevăzute la art.20 alin.(1) care au trimis observaţii, numai după luarea
măsurilor necesare conform prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 25. - (1) Persoanele prevăzute
la art. 20 alin. (1) se pot adresa instanţei de contencios administrativ
competente, pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial,
actele, deciziile sau omisiunile autorităţilor competente prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă.
(2) Soluţionarea cererii se realizează potrivit
dispoziţiilor Legii nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL III
Suportarea şi recuperarea costurilor
SECŢIUNEA 1
Suportarea costurilor
Art. 26. - Operatorul suportă costurile acţiunilor
preventive şi reparatorii, inclusiv în situaţia în care aceste costuri au fost
efectuate de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului.
Art. 27. - (1) Operatorul nu este obligat să suporte
costul acţiunilor preventive sau reparatorii luate, când poate dovedi că
prejudiciul adus mediului sau ameninţarea iminentă cu un asemenea prejudiciu:
a) a fost cauzat de o terţă parte şi s-a produs chiar
dacă au fost luate măsurile de siguranţă corespunzătoare;
b) s-a produs ca urmare a conformării cu o dispoziţie
sau instrucţiune obligatorie emisă de o autoritate publică, alta decât un ordin
sau instrucţiune eliberate ca urmare a unei emisii sau incident cauzat de
activităţile operatorului.
(2) In cazurile prevăzute la alin.(1) statul, prin
reprezentanţii săi legali, ia măsurile corespunzătoare pentru a permite
operatorului să recupereze costurile suportate.
Art. 28. - Prin excepţie de la prevederile art. 26,
operatorul nu suportă costul acţiunilor reparatorii luate, dacă dovedeşte că nu
a acţionat cu intenţie sau din culpă şi că prejudiciul asupra mediului a fost
provocat de:
a) o emisie sau un eveniment autorizat în mod special
şi în deplină concordanţă cu condiţiile prevăzute de actul de reglementare
eliberat conform normelor care implementează măsurile prevăzute în anexa nr.3, în vigoare la data emisiei sau evenimentului;
b) o emisie, o activitate sau orice modalitate de
utilizare a unui produs în decursul unei activităţi, pentru care operatorul
demonstrează că nu era posibil, conform stadiului cunoştinţelor tehnice şi
ştiinţifice existente la data când emisia a fost eliberată sau când a avut loc
activitatea, să producă un prejudiciu asupra mediului.
Art. 29. - (1) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la
art. 27 şi 28, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului recuperează
costurile acţiunilor preventive şi reparatorii realizate conform prezentei
ordonanţe de urgenţă de la operatorul care a cauzat prejudiciul sau ameninţarea
iminentă cu prejudiciul.
(2) In scopul garantării recuperării costurilor
suportate, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului instituie o ipotecă
asupra bunurilor imobile ale operatorului şi o poprire asiguratorie, conform
normelor legale în vigoare.
(3) Inscrierea în cartea funciară a ipotecii şi
instituirea popririi asigurătorii se realizează pe baza dispoziţiei
conducătorului agenţiei judeţene pentru protecţia mediului care a stabilit
măsurile preventive sau reparatorii luate.
(4) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului poate
decide să nu recupereze în totalitate costurile suportate, în cazul în care
cheltuielile necesare în acest scop sunt mai mari decât suma recuperabilă sau
când operatorul nu poate fi identificat.
Art. 30. - Măsurile luate de agenţia judeţeană pentru
protecţia mediului conform art.11, 12, 15 şi 16 nu afectează răspunderea
operatorilor responsabili conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă
şi nu aduce atingere
prevederilor art. 87 şi 88 ale Tratatului privind instituirea Comunităţilor
Europene, încheiat la Roma în 1957, cu amendamentele ulterioare, la care
România a devenit parte prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005 pentru ratificarea
Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea
Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005.
Art. 31. - (1) In cazul în care prejudiciul asupra
mediului sau ameninţarea iminentă cu un astfel de prejudiciu a fost cauzată de
mai mulţi operatori, aceştia sunt obligaţi să suporte în mod solidar costurile
măsurilor preventive sau reparatorii.
(2) Efectele solidarităţii
pasive, inclusiv alocarea costurilor între codebitori se realizează conform
prevederilor legale în vigoare, luându-se în considerare dispoziţiile
referitoare la divizarea răspunderii între producătorul şi utilizatorul unui
produs.
(3) In cazul în care operatorul
care a produs un prejudiciu asupra mediului sau o ameninţare iminentă cu un
astfel de prejudiciu face parte dintr-un consorţiu sau o companie
multinaţionala, el răspunde în mod solidar şi indivizibil cu respectivul
consorţiu sau respectiva companie.
Art. 32. - (1) Agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului are dreptul să iniţieze împotriva operatorului sau, după caz,
împotriva terţei persoane care a cauzat prejudiciul sau ameninţarea iminentă cu
prejudiciul proceduri de recuperare a costurilor măsurilor preventive sau
reparatorii adoptate conform prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Dreptul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului
de a acţiona împotriva operatorului pentru recuperarea costurilor se prescrie
în termen de 5 ani de la data când acele măsuri au fost realizate sau de la
data când operatorul responsabil sau terţa persoană a fost identificată.
CAPITOLUL IV
Instrumente financiare şi cooperarea cu statele
membre ale Uniunii Europene
SECŢIUNEA 1
Instrumente financiare
Art. 33. - (1) Definirea
formelor de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă, şi
măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind
răspunderea în domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea
acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin conform prezentei
ordonanţe de urgenţă, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe
publice, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe
de urgenţă.
(2) La definirea formelor de garanţie financiară
prevăzute la alin.(1) se iau în considerare următoarele:
a) stabilirea garanţiei se face în funcţie de gradul
de periculozitate al activităţii profesionale desfăşurate sau propuse a fi
desfăşurată;
b) gradul de periculozitate al activităţii
profesionale se stabileşte în funcţie de potenţialele prejudicii pe care le
poate cauza asupra mediului;
c) potenţialele prejudicii se determină pe baza evaluărilor
de impact asupra mediului şi/sau a evaluărilor de risc prezentate de operatori.
Art. 34 - Costurile măsurilor preventive sau
reparatorii se alocă autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului,
prin hotărâre a Guvernului, din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului
pentru finanţarea acţiunilor de strictă urgenţă, în vederea prevenirii
efectelor ameninţărilor iminente cu un prejudiciu şi/sau înlăturării efectelor
produse de prejudiciul asupra mediului.
SECŢIUNEA A2-A
Cooperarea cu state membre ale Uniunii Europene
Art. 35 - (1) In situaţia în care prejudiciul asupra
mediului afectează sau este posibil să afecteze alte state, agenţia judeţeană
pentru protecţia mediului, prin intermediul autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului, cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia
mediului din statele afectate sau potenţial afectate, inclusiv printr-un schimb
corespunzător de informaţii, în scopul luării masurilor preventive şi, după
caz, a măsurilor reparatorii a unui astfel de prejudiciu.
(2) Cooperarea dintre autorităţile centrale competente
pentru protecţia mediului din România şi cele ale statelor afectate sau
potenţial afectate se realizează inclusiv în baza tratatelor bilaterale în
vigoare încheiate în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor.
Art. 36 - (1) In situaţia în care prejudiciul asupra
mediului s-a produs pe teritoriul României, agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului, prin intermediul autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului, furnizează informaţii, în termen de 24 de ore de la luarea la
cunoştinţă despre prejudiciul asupra mediului, autorităţilor competente pentru
protecţia mediului din statele potenţial afectate.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se referă la:
a) momentul şi locul producerii
prejudiciului adus mediului;
b) caracteristicile prejudiciului adus mediului;
c) elementele de mediu afectate;
d) măsurile luate pentru prevenirea extinderii sau
agravării prejudiciului adus mediului;
e) alte informaţii considerate relevante.
Art. 37 - (1) In cazul în care
comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu constată un prejudiciu a
cărui origine nu se situează pe teritoriul României, informează Comisia
Europeană şi alte state interesate, prin intermediul autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului, despre prejudiciul asupra mediului.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului poate face:
a) recomandări privind adoptarea măsurilor preventive
sau reparatorii;
b) demersurile necesare pentru recuperarea costurilor suportate în legătură cu adoptarea măsurilor
preventive sau reparatorii.
Art. 38 - Ministerul Afacerilor Externe sprijină
demersurile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului prevăzute la
art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (2).
CAPITOLUL V
Sancţiuni
Art. 39 - Este interzisă recuperarea dublă a costurilor
în situaţia acţiunii concurente a autorităţilor competente şi a persoanei a
cărei proprietate a fost afectată de prejudiciul asupra mediului.
Art. 40 - (1) Următoarele fapte constituie contravenţie
şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (2) şi 10
alin. (5) cu amendă între 5.000 lei şi 10.000 lei pentru persoane fizice şi
între 10.000 lei şi 20.000 lei pentru persoane juridice;
b) nerespectarea prevederilor
art.10 alin.(1) teza a doua, 13 şi 14 alin.(1) lit. a) cu amendă între 25.000
lei şi 40.000 lei pentru persoane fizice şi între 50.000 lei şi 80.000 lei
pentru persoane juridice;
c) nerespectarea prevederilor art.7 alin.(3), 10 alin.(1) prima teză, 14 alin.(1) lit. b) şi 17 alin.(1) cu amendă între
40.000 lei şi 50.000 lei pentru persoane fizice şi între 80.000 lei şi 100.000
lei pentru persoane juridice;
d) nerespectarea prevederilor art.11 lit.a) - c) şi
15 lit.a) - d) cu amendă între 40.000 lei şi 50.000 lei pentru persoane fizice
şi între 80.000 lei şi 100.000 lei pentru persoane juridice.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de personalul împuternicit din cadrul
Gărzii Naţionale de Mediu.
Art. 41 - (1) Dispoziţiile referitoare la contravenţii
prevăzute la art. 40 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen
de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de
la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul
normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Art. 42. - (1) Constituie infracţiuni faptele prevăzute
la art. 40 dacă au pus în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a
uneia sau mai multor persoane şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 3 ani
sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută la art. 40 care a avut vreuna
dintre urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal se pedepseşte cu închisoare
de la 2 la 10 ani dacă este săvârşită cu intenţie şi cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă dacă a fost săvârşită din culpă.
(3) Fapta prevăzută la art. 40 care a avut ca urmare
moartea uneia sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la
25 de ani dacă a fost săvârşită cu intenţie şi cu închisoare de la 1 la 5 ani
dacă a fost săvârşită din culpă.
(4) Pentru faptele care constituie infracţiuni conform
legii penale, comisarii Gărzii Naţionale de Mediu au obligaţia de a sesiza
organele de urmărire penală.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 43 - Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce
atingere prevederilor legislaţiei speciale din domeniul gospodăririi apelor,
protecţiei speciilor, habitatelor naturale şi solului.
Art. 44. - Prezenta ordonanţă
de urgenţă nu aduce atingere prevederilor legislaţiei privind recuperarea
prejudiciului cauzat proprietăţii sau persoanei.
Art. 45 - (1) Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului elaborează până la 31 decembrie 2012 un raport privind implementarea
prezentei ordonanţe, care va cuprinde informaţiile şi datele prevăzute în anexa
nr. 6.
(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului raportul
prevăzut la alin.(1), până la data de 31 ianuarie 2013.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului transmite Comisiei Europene raportul prevăzut la alin.(1) până la data
de 31 martie 2013.
Art. 46- Autoritatea centrală pentru protecţia mediului
transmite Comisiei Europene actele normative naţionale care asigură conformarea
cu prevederile Directivei 2004/35/CE privind răspunderea de mediu cu referire
la măsurile preventive şi de reparare, împreună cu un tabel de concordanţă.
Art.47- Anexele nr.1-6 fac parte integrantă din
prezenta ordonanţă de urgenţă.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile
Directivei Consiliului şi Parlamentului European 2004/35/CE privind răspunderea
de mediu cu referire la măsurile preventive şi de reparare, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 143
din 30 aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,
Lucia-Ana Varga,
secretar de stat
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,
Decebal Traian Remeş
p. Ministrul transporturilor,
Septimiu Buzaşu,
secretar de stat
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
ANEXA Nr. 1
Criteriile pentru stabilirea caracterului
semnificativ al efectelor unui prejudiciu
asupra speciilor protejate şi habitatelor naturale
Caracterul semnificativ al oricărui prejudiciu care are
efecte negative asupra atingerii sau menţinerii stării favorabile de conservare
a habitatelor sau speciilor trebuie evaluat în raport cu stadiul conservării la
momentul producerii prejudiciului, cu serviciile furnizate de atractivitatea şi
utilitatea pe care ele o oferă, şi capacitatea lor de regenerare naturală.
Schimbările semnificative negative ale stării iniţiale se determină cu ajutorul
datelor măsurabile, ca de exemplu:
a) numărul de indivizi, densitatea lor sau suprafaţa pe
care o ocupă;
b) rolul specific al
indivizilor sau al suprafeţei prejudiciate în legătură cu conservarea speciilor
sau a habitatelor, raritatea speciilor sau habitatului evaluată la nivel local,
regional şi naţional, inclusiv la nivel comunitar;
c) capacitatea de răspândire a speciilor, conform
dinamicii specifice acelor specii sau acelei populaţii, viabilitatea lor sau
capacitatea de regenerare naturală a habitatului în funcţie de dinamica
specifică a speciilor caracteristice sau populaţiilor lor;
d) capacitatea speciilor sau a habitatelor de a se
reface, într-un timp scurt după producerea prejudiciului, fără nicio intervenţie cu excepţia unor măsuri de
protecţie crescută, la o
stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor
sau habitatului, să fie considerată echivalentă
sau superioară stării
iniţiale.
Prejudiciul care are un efect dovedit asupra sănătăţii umane trebuie considerat ca fiind prejudiciu semnificativ.
Nu se consideră ca prejudicii semnificative
următoarele:
(i) variaţiile negative care sunt mai mici decât
fluctuaţiile naturale considerate normale în
cazul speciilor sau habitatului respectiv;
(ii) variaţiile negative datorate unor cauze naturale
sau rezultate dintr-o intervenţie legată de managementul normal al siturilor,
astfel cum sunt specificate în bazele de date ale habitatelor, în documentele
specifice sau aşa cum au fost realizate anterior de către proprietari sau operatori;
(iii) prejudiciul adus speciilor sau habitatelor pentru
care s-a stabilit că se vor reface, într-o perioadă scurtă de timp şi fără
intervenţie, fie la starea iniţială, fie la o stare care tinde, exclusiv datorită
dinamicii speciilor sau habitatului, să fie considerată echivalentă sau
superioară stării iniţiale.
ANEXA Nr.2
Repararea prejudiciului asupra mediului
Prezenta anexă stabileşte cadrul comun pentru alegerea
celor mai potrivite măsuri care să asigure repararea prejudiciului asupra mediului.
1. Repararea prejudiciului asupra apelor sau a speciilor
ori habitatelor naturale protejate
Repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori
habitatelor naturale protejate se realizează prin readucerea acestora la starea
iniţială, printr-o reparare primară, complementară şi compensatorie, unde:
a) Reparare „primară" înseamnă orice măsură de
remediere care readuce resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile
afectate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.
b) Reparare "complementară"
înseamnă orice măsură de remediere întreprinsă cu privire la resursele naturale
şi/sau serviciile pentru a compensa faptul că repararea primară nu a condus la
refacerea completă a resurselor naturale şi/sau a serviciilor prejudiciate;
c) Reparare
"compensatorie" înseamnă orice măsură întreprinsă pentru a compensa
pierderile interimare de resurse naturale şi/sau de servicii care au loc între
data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea primară îşi produce
pe deplin efectul;
d) „Pierderi interimare"
înseamnă pierderi care rezultă din faptul că resursele naturale şi/sau
serviciile prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu pot
furniza servicii altor resurse naturale sau publicului până când îşi fac
efectul măsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea
financiară acordată publicului.
In cazul în care repararea primară nu conduce la
readucerea mediului la starea iniţială, se iau măsuri de reparare complementară.
In afară de aceasta, pentru a compensa pierderile
interimare suferite se recurge la repararea compensatorie.
Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau a
habitatelor naturale protejate implica, de asemenea, îndepărtarea oricărui risc
semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane.
1.1. Obiectivele reparării
Scopul reparării primare
1.1.1. Scopul reparării primare este de a readuce
resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate la starea iniţială sau la o
stare apropiată de aceasta.
Scopul reparării complementare
1.1.2. In cazul în care
resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu revin la starea iniţială,
se recurge la repararea complementară. Scopul reparării complementare este de a
furniza un nivel al resurselor naturale şi/sau serviciilor inclusiv, după caz,
într-un sit alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat dacă situl
prejudiciat ar fi revenit la starea sa iniţială. In cazul în care este posibil
şi oportun, situl alternativ trebuie să fie legat geografic de situl
prejudiciat, luând în considerare interesele populaţiei afectate.
Scopul reparării compensatorii
1.1.3. Repararea compensatorie se întreprinde pentru
a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi de servicii până la
refacerea acestora. Compensarea constă în îmbunătăţiri suplimentare aduse
habitatelor naturale şi speciilor protejate sau apelor, fie în situl
prejudiciat, fie într-un alt sit alternativ. Ea nu constă într-o compensare
financiară acordată publicului.
1.2. Identificarea măsurilor de reparare Identificarea
măsurilor de reparare primară
1.2.1. Se iau în considerare opţiunile de acţiune
menite să readucă direct resursele naturale şi serviciile la starea lor
iniţială în ritm accelerat, ori cele de recuperare pe cale naturală.
Identificarea măsurilor de reparare complementară şi
compensatorie
1.2.2. La determinarea complexităţii măsurilor de
reparare complementare şi compensatorii se utilizează în primul rând abordările
vizând o echivalenţă „resursă la resursă,, sau „serviciu la serviciu". In
cadrul acestor abordări, au prioritate acţiunile care furnizează resurse
naturale şi/sau servicii de acelaşi tip, calitate şi cantitate cu cele
prejudiciate. Când acest lucru nu este posibil, se furnizează resurse naturale
şi/sau servicii alternative. De exemplu, o reducere a calităţii măsurilor poate
fi compensată cu un număr mai mare de măsuri de reparare.
1.2.3. In cazul în care nu se poate utiliza prima
variantă de abordare „resursă la resursă" sau „serviciu la serviciu",
se folosesc tehnicile alternative de evaluare. Agenţia judeţeană pentru
protecţia mediului în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
pot stabili metoda care trebuie folosită, de exemplu, evaluarea monetară, pentru a determina amploarea
măsurilor reparatorii complementare şi compensatorii necesare. In cazul în care
se poate face o evaluare a pierderilor de resurse şi/sau servicii, însă
evaluarea înlocuirii resurselor naturale şi/sau serviciilor nu se poate realiza
într-un timp util sau la un cost rezonabil, Agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot alege
măsurile reparatorii al căror cost este echivalent cu valoarea monetară
estimată a resurselor naturale şi/sau a serviciilor pierdute.
Măsurile reparatorii complementare şi compensatorii se
stabilesc astfel încât să furnizeze resurse naturale şi/sau servicii
suplimentare ţinând seama de perioada de timp necesară şi de cerinţele de
planificare a măsurilor reparatorii. De exemplu, cu cât este mai lungă perioada
de revenire la starea iniţială, cu atât va fi mai mare numărul măsurilor
reparatorii compensatorii care vor fi luate, toate celelalte rămânând egale.
1.3. Alegerea opţiunilor reparatorii
1.3.1. Opţiunile rezonabile
reparatorii se evaluează folosind cele mai bune tehnologii disponibile, pe baza
următoarelor criterii:
a) efectul fiecărei opţiuni asupra sănătăţii şi
securităţii populaţiei;
b) costul punerii în aplicare a opţiunii;
c) şansele de reuşită a fiecărei opţiuni;
d) măsura în care fiecare opţiune va preveni viitoare
prejudicii şi va evita prejudicii colaterale care s-ar putea produce ca
rezultat al punerii în aplicare a acestei opţiuni;
e) măsura în care fiecare opţiune are efecte
favorabile asupra fiecărei componente a resursei naturale şi/sau serviciului;
f) măsura în care fiecare opţiune ţine cont de
aspectele sociale, economice şi culturale relevante şi de alţi factori
relevanţi specifici locului;
g) termenul necesar pentru ca refacerea prejudiciului
asupra mediului să fie efectivă;
h) măsura în care fiecare opţiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;
i) legătura geografică cu zona prejudiciată.
1.3.2. La evaluarea diferitelor opţiuni reparatorii
identificate pot fi alese măsuri reparatorii primare care nu restabilesc în
întregime starea iniţială a apelor sau a habitatelor naturale ori speciilor
protejate care au fost prejudiciate, sau măsuri care produc o refacere mai
lentă. Această decizie poate fi luată numai dacă resursele naturale şi/sau
serviciile existente ale sitului primar ca urmare a
deciziei, sunt compensate prin intensificarea
acţiunilor complementare sau compensatorii în scopul furnizării unui nivel
similar al resurselor şi/sau serviciilor, aşa cum existau. O astfel de situaţie
este, de exemplu, când resursele naturale şi/sau serviciile echivalente pot fi
furnizate altundeva, la un cost mai mic. Măsurile reparatorii suplimentare se
stabilesc în conformitate cu regulile prevăzute la pct. 1.2.2.
1.3.3. Fără a aduce atingere regulilor stabilite la
pct. 1.3.2. şi conform art.18 din ordonanţa de urgenţă, agenţia locală pentru
protecţia mediului este abilitată să decidă că nu este necesar a se lua măsuri
suplimentare reparatorii în cazul în care:
(a) măsurile reparatorii deja luate garantează că nu
mai există niciun risc semnificativ care să afecteze în mod negativ sănătatea
umană, apele sau speciile şi habitatele naturale protejate, şi
(b) costul măsurilor reparatorii care trebuie luate
pentru atingerea stării iniţiale sau a unui nivel similar ar fi disproporţionat
în raport cu beneficiile de mediu aşteptate.
2. Repararea prejudiciului asupra solului
Se iau măsurile necesare pentru a asigura, cel puţin,
eliminarea, controlul, izolarea sau diminuarea poluanţilor relevanţi, astfel
încât solul contaminat, ţinând cont de utilizarea lui actuală sau viitoare,
aprobată la momentul prejudiciului, să nu mai prezinte vreun risc semnificativ
cu impact negativ asupra sănătăţii umane. Prezenţa unor astfel de riscuri se
evaluează prin proceduri de evaluare a riscului, având în vedere
caracteristicile şi categoria de folosinţă a solului, tipul şi concentraţia
substanţelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor periculoase,
gradul de risc pe care acestea îl reprezintă şi posibilitatea de dispersie.
Categoria de folosinţă a solului se stabileşte pe baza reglementărilor care
privesc folosinţa solului sau a altor reglementări relevante, în vigoare la
data producerii prejudiciului.
In cazul în care se schimbă categoria de folosinţă a
solului, se iau toate măsurile necesare pentru a preveni orice efecte negative
asupra sănătăţii umane.
In cazul în care nu există reglementări privind
folosinţa solului sau alte reglementări relevante, categoria de folosinţă a
zonei respective se determină în funcţie de caracteristica suprafeţei unde s-a
produs prejudiciul, luând în considerare dezvoltarea sa previzionată.
Se ia în considerare opţiunea de regenerare pe cale
naturală, opţiune în care nu are loc nicio intervenţie umană directă în
procesul de regenerare.
ANEXA Nr.3
Activităţile pentru care răspunderea este obiectivă
1. Funcţionarea instalaţiilor
care fac obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu conform
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea
şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr.
84/2006. Aceasta înseamnă activităţile prevăzute în anexa nr.1 a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2006, cu excepţia
instalaţiilor sau părţi ale instalaţiilor utilizate pentru cercetare,
dezvoltare şi testare de produse şi procese noi.
2. Activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv
colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor şi a deşeurilor
periculoase, precum şi inspecţia şi controlul acestor operaţiuni şi
monitorizarea postînchidere a depozitelor de deşeuri, care fac obiectul autorizării sau
înregistrării, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
426/2001, cu completările ulterioare.
Activităţile de gestionare a deşeurilor presupun, între
altele, operarea depozitelor de deşeuri conform Hotărârii Guvernului nr.
349/2005 privind depozitarea deşeurilor, precum şi operarea instalaţiilor de
incinerare conform Hotărârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea
deşeurilor, cu modificările si completările ulterioare.
3. Toate evacuările în apele interioare de suprafaţă
care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii Guvernului nr. 351/2005
privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi
pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările
ulterioare.
4. Toate evacuările substanţelor în apele subterane,
care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii Guvernului nr. 351/2005
privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi
pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările
ulterioare.
5. Evacuarea sau injectarea unor poluanţi în apele de
suprafaţă sau subterane, care necesită un aviz, o autorizaţie sau o
înregistrare pe baza unor reguli general obligatorii, conform Legii
nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Prelevările de apă şi acumulările de apă de
suprafaţă, care fac obiectul unei autorizări prealabile conform Legii
nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
7. Producerea, utilizarea, depozitarea, procesarea,
încărcarea/umplerea recipienţilor, eliberarea în mediu şi transportul pe
amplasament a:
a) substanţelor şi preparatelor periculoase prevăzute
la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) produselor de protecţie a plantelor prevăzute la
art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a
plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul
României, cu modificările şi completările ulterioare;
c) produselor biocide prevăzute la art. 10 lit. c) din
Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor
biocide, cu modificările ulterioare.
8. Transportul rutier, feroviar,
pe căi navigabile interioare, maritim sau aerian al mărfurilor periculoase sau
poluante definite în:
a) anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.374/2000 pentru
aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată, în traficul intern, a
prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier internaţional
al mărfurilor periculoase - A.D.R., încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957,
la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu modificările ulterioare,
sau în
b) anexa la Ordonanţa Guvernului nr.49/1999 privind
transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată - RID, aprobată cu
modificări prin Legea nr.788/2001, sau în
c) Ordinul Ministrului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului nr. 323/2006 pentru aprobarea sistemului de
informare şi monitorizare a traficului navelor care intră/ies în/din apele
naţionale navigabile ale României.
9. Orice utilizare în condiţii de izolare, inclusiv
transportul microorganismelor modificate genetic conform prevederilor
legislaţiei în domeniu privind utilizarea în condiţii de izolare a organismelor
modificate genetic.
10. Orice introducere deliberată în mediu, orice
transport sau orice introducere pe piaţă a organismelor modificate genetic,
conform legislaţiei în domeniu privind introducerea deliberată în mediu şi pe
piaţă a organismelor modificate genetic.
11. Transportul transfrontieră al deşeurilor în,
înspre sau dinspre Uniunea Europeană, care necesită o autorizare prealabilă sau
care este interzis conform Regulamentului Consiliului nr. 259/93/CEE privind
supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în, înspre şi dinspre
Comunitatea Europeană.
Incepând cu 12 iulie 2007, trimiterea la Regulamentul
Consiliului nr. 259/93/CEE se consideră a fi făcută la Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului nr.
1.013/2006/CE.
ANEXA Nr.4
Convenţiile internaţionale care reglementează
răspunderea sau compensarea pentru incidentele din domeniul transporturilor
a) Convenţia internaţională privind răspunderea civilă
pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, încheiată la Londra la 27
noiembrie 1992 la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr.15/2000 cu modificările ulterioare;
b) Convenţia internaţională din 27 noiembrie 1992
privind stabilirea unui Fond internaţional pentru
compensarea daunelor provocate prin poluarea cu hidrocarburi;
c) Convenţia internaţională din 23 martie 2001 privind
răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluarea cu combustibil de
consum de la nave;
d) Convenţia internaţională din
3 mai 1996 privind răspunderea şi compensaţia pentru daune în legătură cu
transportul pe mare al substanţelor periculoase şi toxice;
e) Convenţia din 10 octombrie
1989 privind răspunderea civilă pentru pagubele produse în timpul transportului
pe şosea, cale ferată şi cu vase de navigaţie fluvială a mărfurilor
periculoase.
ANEXA Nr.5
Instrumentele internaţionale care reglementează
răspunderea sau compensarea pentru incidentele din domeniul nuclear
a) Convenţia de la Paris din 29 iulie 1960 privind
răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare şi Convenţia Suplimentară de
la Bruxelles din 31 ianuarie 1963;
b) Convenţia de la Viena din 21 mai 1963 privind
răspunderea civilă pentru daune nucleare, la care România a aderat prin Legea
nr. 106/1992 pentru aderarea României la Convenţia privind răspunderea civilă
pentru daune nucleare şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei
de la Viena şi a Convenţiei de la Paris;
c) Convenţia din 12 septembrie 1997 privind
compensaţiile suplimentare pentru daunele nucleare ratificată de România prin
Legea nr. 5/1999;
d) Protocolul Comun din 21 septembrie 1988 privind
punerea în aplicare a Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris la care
România a devenit parte prin Legea nr. 106/1992 pentru aderarea României la
Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare şi la Protocolul
comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la
Paris;
e) Convenţia de la Bruxelles din 17 decembrie 1971
privind răspunderea civilă în domeniul transportului maritim al materialului
nuclear.
ANEXA Nr.6
Informaţiile si datele care se raportează Comisiei
Europene
Raportul prevăzut la art. 44 alin.(1) din ordonanţa de
urgenţă include o listă a cazurilor de prejudicii asupra mediului şi a
cazurilor de răspundere conform prezentei legi, şi conţine următoarele
informaţii şi date pentru fiecare caz în parte:
1. Tipul de prejudiciu asupra
mediului, data la care acesta s-a produs şi/sau a fost identificat şi data la
care au fost iniţiate procedurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
2. Codul de clasificare a
activităţilor persoanei sau persoanelor juridice responsabile, conform
Hotărârii Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor
din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare.
3. Iniţierea, după caz, a
procedurii de contencios administrativ fie de către părţile responsabile fie de
către persoanele care au calitate procesuală activă conform prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă. Se specifică categoria reclamanţilor şi
rezultatele procedurii.
4. Rezultatele procesului de reparare.
5. Data încheierii procedurii
de contencios administrativ prevăzută la art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (1)
şi a procedurii de recuperare a costurilor, prevăzută la
art. 32.
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
poate solicita agenţiei judeţene pentru protecţia mediului includerea în
raportul prevăzut la art. 44 a oricăror alte informaţii şi date pe care le
consideră utile pentru a permite evaluarea corectă a aplicării prezentei
ordonanţe de urgenţă, de exemplu:
a) Costurile suportate pentru
realizarea măsurilor preventive şi reparatorii, conform prezentei ordonanţe de
urgenţă:
(i) plătite direct de către
părţile responsabile, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile;
(ii) recuperate de la părţile
responsabile;
(iii) nerecuperate de la
părţile responsabile, cu indicarea motivelor pentru care aceste costuri nu au
fost recuperate.
b) Rezultatele acţiunilor de
promovare şi de punere în aplicare a instrumentelor financiare utilizate în
conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă.
c) O evaluare a costurilor
administrative anuale suplimentare suportate de autorităţile publice pentru
crearea şi punerea în funcţiune a structurilor administrative necesare pentru
implementarea şi controlul aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă.