ORDIN Nr. 243
din 10 octombrie 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind stabilirea principiilor care reglementeaza
organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intra in Comunitatea
Europeana din tari terte
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 900 din 6 noiembrie 2006
Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia,
văzând Referatul de aprobare nr. 34.530 din 3 octombrie
2006, întocmit de Direcţia generală de inspecţie şi coordonare a punctelor de
inspecţie la frontieră din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind
stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare
pentru animalele care intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, prevăzută
în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare
centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - (1) La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
83/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea
principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în
România din ţări terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 si 159 bis din 12 martie 2003.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin,
referirile făcute la ordinul menţionat la alin. (1) se vor considera ca fiind
referiri la prezentul ordin.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune prevederile
Directivei Consiliului 91/496/CEE ce stabileşte principii care reglementează organizarea controalelor
veterinare pentru animalele care intră în Comunitate din ţări terţe şi modifică
directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE şi 90/675/CEE, publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 268 din 24 septembrie 1991, p. 56.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare
la data aderării României la Uniunea Europeană.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Avram
ANEXĂ
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind stabilirea principiilor care reglementează
organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în
Comunitatea Europeană din ţări terţe
Art. 1. - (1) Controalele veterinare referitoare la
animalele provenite din ţări terţe, care intră pe teritoriul Comunităţii
Europene prin România, se efectuează de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu prezenta normă
sanitară veterinară.
(2) Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică în
cazul controalelor veterinare asupra animalelor de companie, cu excepţia
ecvideelor, care însoţesc călătorii în scopuri necomerciale.
Art. 2. - (1) In sensul prezentei norme sanitare
veterinare, se aplică, după caz, definiţiile prevăzute de art. 2 din Norma
sanitară veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile
comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii
şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
90/425/CEE.
(2) Suplimentar, se aplică următoarele definiţii:
a) controlul documentelor - verificarea certificatelor sau a documentelor veterinare care
însoţesc un animal;
b) controlul identităţii
- verificarea, numai prin inspecţie vizuală, a
concordanţei dintre documente sau certificate şi animale, precum şi a prezenţei
şi conformităţii mărcilor de identificare ce trebuie să fie prezente pe
animale;
c) control fizic - un control al animalului, inclusiv o eventuală prelevare de probe şi testare de
laborator şi, atunci când este cazul, controale suplimentare în timpul
carantinei;
d) importator - orice
persoană fizică sau juridică ce prezintă animale destinate importului în
Comunitatea Europeană;
e) lot de animale - un
anumit număr de animale din aceeaşi specie, înscrise în acelaşi certificat sau
document veterinar, transportate cu acelaşi mijloc de transport, şi care
provine din aceeaşi ţară terţă sau din aceeaşi parte a unei astfel de ţări;
f) post de inspecţie la
frontieră - orice post de inspecţie localizat în
imediata apropiere a frontierei externe a României, aşa cum se menţionează în
Norma sanitară veterinară care stabileşte principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare
privind produsele ce intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 752 din 4
septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului
97/78/CE, desemnat şi aprobat în conformitate cu art. 6 al prezentei norme
sanitare veterinare.
CAPITOLUL I
Organizarea şi monitorizarea controalelor
Art. 3. - (1) Importatorii sunt
obligaţi să notifice, cu o zi lucrătoare în avans, personalul veterinar de la
postul de inspecţie la frontieră unde vor fi prezentate animalele, specificând
numărul, specia şi ora probabilă a sosirii animalelor.
(2) Animalele sunt transportate
direct, sub supraveghere oficială, la postul de inspecţie menţionat la art. 6
sau, când este cazul, la un centru de carantină menţionat la art. 10 alin. (1)
lit. b).
(3) Animalele nu pot părăsi un astfel de post sau
centru, în afară de cazul în care, fără a se aduce atingere prevederilor
speciale care trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară,
au fost furnizate dovezi:
a) sub forma certificatului menţionat la art. 7 alin.
(1) lit. b) sau la art. 8, că au fost efectuate controale veterinare asupra
animalelor în cauză, în conformitate cu art. 4 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi
d) şi art. 8 şi 9, potrivit cerinţelor autorităţii competente;
b) că au fost plătite controalele veterinare şi că,
dacă este cazul, a fost depusă o sumă care acoperă orice costuri prevăzute la
art. 10 alin. (1) şi (8) şi la art. 12 alin. (4).
(4) Autoritatea vamală autorizează libera circulaţie
pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, numai dacă, fără a se aduce
atingere prevederilor speciale care trebuie să fie adoptate în conformitate cu
procedura comunitară, au fost furnizate dovezi că cerinţele menţionate la alin. (3) au fost
îndeplinite.
Art. 4. - (1) Indiferent de destinaţia vamală a
animalelor, fiecare lot de animale provenit dintr-o ţară terţă se supune unui
control al documentelor şi al identităţii efectuat de autoritatea veterinară,
la unul dintre punctele de inspecţie la frontieră situat pe teritoriul României,
aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 206/2006, pentru a verifica:
a) originea animalelor;
b) destinaţia ulterioară a acestora, în special în
cazul tranzitului sau în cazul comerţului cu animale care nu a făcut încă
obiectul unei armonizări la nivel comunitar sau care nu a fost supus unor
cerinţe specifice recunoscute printr-o decizie comunitară pentru un stat membru
al Uniunii Europene de destinaţie;
c) faptul că menţiunile înscrise în certificatele sau
în documentele menţionate oferă garanţiile solicitate de reglementările
comunitare sau, în cazul comerţului cu animale care nu a făcut încă obiectul
unei armonizări la nivel comunitar, garanţiile solicitate de legislaţia
naţională aplicabile în diferite cazuri, reglementate de prezenta normă
sanitară veterinară;
d) faptul că lotul de animale nu a făcut obiectul
unei respingeri, în baza procedurii specificate la art. 1 alin. (1) lit. a) din
Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind
computerizarea procedurilor de import veterinare (proiectul Schift), aprobată
prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 831 din 14
septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională Decizia Consiliului
92/438/CEE.
(2) Fără a aduce atingere excepţiilor prevăzute la art.
8, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze un control fizic al
animalelor prezentate la postul de inspecţie la frontieră. Controlul trebuie să
fie efectuat după consultarea bazei de date specificate la art. 1 alin. (1)
lit. b) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
86/2005, ce preia în legislaţia naţională prevederile Deciziei 92/438/CEE, şi
trebuie să includă în special:
a) un examen clinic al animalelor, pentru a se
asigura că starea de sănătate a acestora este conformă cu informaţiile
furnizate în certificatul sau documentul de însoţire şi că sunt clinic
sănătoase. Se poate acorda o derogare de la principiul examinării clinice individuale
a anumitor categorii şi specii de animale, în conformitate cu cerinţele Uniunii
Europene, în anumite condiţii şi în conformitate cu regulile care vor fi
stabilite potrivit aceloraşi cerinţe;
b) efectuarea anumitor teste
de laborator considerate necesare sau prevăzute de legislaţia comunitară;
c) eventuale probe oficiale care trebuie să fie
examinate pentru reziduuri şi analizate cât mai repede posibil;
d) verificarea conformităţii cu cerinţele stabilite
de Regulamentul Consiliului nr. 1/2005/CE privind protecţia animalelor în
timpul transportului.
(3) In scopul efectuării unui control ulterior
privind transportul şi, atunci când este cazul, conform cerinţelor suplimentare
din exploataţia de destinaţie, medicul veterinar oficial comunică informaţiile
necesare autorităţilor competente ale statului membru de destinaţie, prin
intermediul sistemului de schimb de informaţii stabilit la nivel comunitar.
Medicul veterinar oficial poate fi asistat în îndeplinirea unora dintre aceste
sarcini de personal calificat, cu pregătire specială, care lucrează sub
îndrumarea sa.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2),
pentru animalele care intră printr-un port sau aeroport aflat pe teritoriul
României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, controlul identităţii şi controlul fizic
pot fi efectuate în acel port sau aeroport de destinaţie, cu condiţia ca acesta
să deţină un post de inspecţie la frontieră la care se referă art. 6 şi ca
animalele să-şi continue călătoria, după caz, pe mare sau pe calea aerului, pe
acelaşi vas sau în acelaşi avion. In astfel de cazuri, autoritatea competentă
care a efectuat controlul documentelor informează fie direct, fie prin
autoritatea veterinară locală medicul veterinar oficial al postului de
inspecţie situat în statul membru al Uniunii Europene de destinaţie, prin
sistemul de schimb de informaţii stabilit la nivel comunitar, cu privire la
trecerea animalelor.
(5) Orice cheltuială pe care o implică aplicarea
prezentului articol va fi suportată de expeditor, destinatar sau de agentul
acestora, fără rambursare din partea României.
Art. 5. - Este interzisă
intrarea pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, atunci când
controalele arată că:
a) animalele din speciile pentru care există reguli
de import armonizate la nivel comunitar, fără a aduce atingere condiţiilor
speciale prevăzute la art. 19 din Norma sanitară veterinară privind condiţiile
de sănătate a animalelor, ce guvernează mişcarea ecvideelor şi importul lor din
ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie
2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
Consiliului 90/426/CEE, provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a
teritoriului unei ţări terţe care nu se află pe listele întocmite în
conformitate cu reglementările comunitare pentru speciile respective sau din care importurile sunt interzise ca urmare a unei decizii comunitare;
b) animalele, altele decât cele menţionate la lit.
a), nu respectă cerinţele prevăzute de legislaţia naţională corespunzătoare
diferitelor cazuri reglementate de prezenta normă sanitară veterinară;
c) animalele suferă sau sunt suspectate de a suferi
sau de a fi infectate cu o boală contagioasă sau cu o boală care prezintă un
risc pentru sănătatea publică ori sănătatea animalelor sau pentru orice alt
motiv prevăzut de reglementările comunitare;
d) ţara terţă exportatoare nu s-a conformat cerinţelor
prevăzute de reglementările comunitare;
e) animalele nu sunt apte pentru a continua
călătoria;
f) certificatul sau documentul veterinar care
însoţeşte animalele nu îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit
reglementărilor comunitare sau, în cazul în care reglementările nu au fost
armonizate, cerinţelor prevăzute de reglementările naţionale care corespund
diferitelor situaţii reglementate de prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 6. - (1) Posturile de
inspecţie la frontiera României trebuie să îndeplinească cerinţele prezentului
articol.
(2) Posturile de inspecţie la frontieră trebuie să
fie:
a) localizate la punctul de intrare pe teritoriul
României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006. Se poate accepta situarea postului de
inspecţie la frontieră la o anumită distanţă de punctul de intrare, atunci când
este necesar datorită unor constrângeri de ordin geografic (de exemplu, chei de
descărcare, staţie de cale ferată sau pasuri montane) şi cu condiţia ca, în
acest caz, postul de inspecţie la frontieră să fie situat departe de
exploataţii sau de locurile în care sunt ţinute animale care pot fi infectate
cu boli contagioase;
b) situate într-o zonă vamală care să permită
efectuarea celorlalte formalităţi administrative, inclusiv a formalităţilor
vamale legate de import;
c) desemnate şi aprobate conform alin. (4);
d) plasate sub autoritatea unui medic veterinar
oficial, care va fi efectiv responsabil de controale şi care poate fi asistat
de personal auxiliar special instruit, care lucrează sub îndrumarea sa.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure
că este efectuată actualizarea bazei de date prevăzute la art. 1 lit. c) din
norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005.
(4) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor comunică Comisiei Europene lista cu posturile de
inspecţie la frontieră responsabile de efectuarea controalelor veterinare
asupra animalelor şi furnizează următoarele informaţii:
a) natura postului de
inspecţie la frontieră: port, aeroport, punct de control rutier, punct de
control feroviar;
b) natura animalelor care pot fi controlate în punctul
de control la frontieră, în funcţie de echipamentul şi personalul veterinar
disponibile, menţionându-se, în acest caz, animalele care nu pot fi controlate
şi, în cazul ecvideelor înregistrate, programul de lucru al unui punct de
control la frontieră special aprobat;
c) personalul desemnat pentru controalele veterinare:
(i) numărul de medici veterinari oficiali, cu cel puţin
un medic veterinar oficial de serviciu în timpul programului de lucru al
punctului de control la frontieră;
(ii) numărul de personal auxiliar sau de asistenţi cu o
calificare specială;
d) descrierea echipamentului şi a spaţiilor disponibile pentru efectuarea:
(i) controlului documentelor;
(ii) controlului fizic;
(iii) prelevării probelor;
(iv) testelor generale prevăzute de art. 4 alin. (2)
lit. b);
(v) testelor specifice dispuse de medicul veterinar
oficial;
e) capacitatea spaţiilor disponibile în cazul în care
este necesară adăpostirea animalelor în aşteptarea rezultatelor testelor;
f) natura echipamentului care permite un schimb rapid
de informaţii, în special cu celelalte posturi de inspecţie la frontieră;
g) volumul schimburilor comerciale
(tipurile şi numărul animalelor care trec prin postul de inspecţie la
frontieră).
(5) Comisia Europeană împreună cu Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor inspectează posturile de
inspecţie la frontieră desemnate în conformitate cu prevederile alin. (4)
pentru a se asigura de aplicarea uniformă a regulilor privind controalele
sanitare veterinare şi de faptul că posturile de inspecţie la frontieră dispun
în fapt de infrastructurile necesare şi îndeplinesc condiţiile generale stabilite în anexa nr. 1.
Art. 7. - (1) Atunci când animalele din speciile pentru
care au fost armonizate condiţiile de import la nivel comunitar nu vor fi puse
pe piaţă pe teritoriul României, iar Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor a efectuat controalele menţionate la art. 4,
medicul veterinar oficial al locului de inspecţie, fără a aduce atingere
cerinţelor specifice aplicabile ecvideelor înregistrate şi însoţite de
documentul de identificare prevăzut de Normele privind organizarea
stud-book-ului, certificarea originii şi comerţul cu ecvidee de rasă pură,
aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale
nr. 464/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 august 2006, ce transpune
în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/427/CEE:
a) furnizează persoanei interesate una sau, în cazul
separării lotului, mai multe copii autentificate ale certificatelor originale
referitoare la animalele respective. Perioada de valabilitate a acestor copii
nu va depăşi 10 zile;
b) emite un certificat conform modelului stabilit de
Comisia Europeană în baza procedurii comunitare, care atestă că au fost
efectuate controalele menţionate la art. 4 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b)
şi d) în conformitate cu cerinţele medicului veterinar oficial şi care
precizează natura probelor prelevate şi rezultatele testelor de laborator sau
termenele la care se aşteaptă aceste rezultate;
c) păstrează originalul certificatului sau
certificatelor care însoţesc animalele.
(2) După ce animalele au trecut prin punctul de
inspecţie la frontieră şi sunt admise pe teritoriul României, aşa cum se
menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
206/2006, comerţul cu animalele menţionate la alin. (1) trebuie să fie efectuat
conform regulilor privind controalele veterinare stabilite de norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor nr. 580/2002.
(3) In special informaţia de la autoritatea competentă
a locului de destinaţie, furnizată prin sistemul de schimb de informaţii,
trebuie să preziceze dacă:
a) animalele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene sau unei zone care are cerinţe
specifice;
b) au fost prelevate probe, dar rezultatele nu sunt
cunoscute în momentul în care mijlocul de transport părăseşte punctul de
inspecţie la frontieră.
Art. 8. - (1) Controalele veterinare asupra importurilor de animale din speciile care nu sunt
reglementate de anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002 se efectuează
în conformitate cu următoarele prevederi:
a) când animalele sunt prezentate direct la unul
dintre posturile de inspecţie la frontiera României, ca stat care urmează să le
importe, vor fi supuse în acel post tuturor controalelor prevăzute la art. 4;
b) când animalele sunt prezentate la un post de inspecţie situat în alt stat membru al Uniunii Europene, cu
acordul prealabil al acestuia din urmă:
(i) fie toate controalele la care se referă art. 4
trebuie să fie efectuate în acel post în numele statului de destinaţie, pentru
a se asigura, în special, că au fost respectate cerinţele de sănătate animală;
(ii) fie, în cazul unui acord între autorităţile
competente centrale ale României şi ale statului membru al Uniunii Europene
respectiv şi, când este cazul, între cele ale statului membru al Uniunii
Europene sau statelor membre ale Uniunii Europene de tranzit, se efectuează în
acel post de inspecţie la frontieră numai controalele prevăzute de art. 4 alin.
(1), caz în care controalele prevăzute de art. 4 alin. (2) se efectuează în
statul membru al Uniunii Europene de destinaţie;
c) cu toate acestea, în cazul prevăzut de lit. b) pct.
(ii), animalele pot părăsi postul de inspecţie la frontieră după ce a fost
efectuat controlul documentelor şi al identităţii, numai în vehicule sigilate
şi numai după ce medicul veterinar oficial:
(i) a indicat pe exemplarul sau, atunci când lotul de
animale este separat în mai multe părţi, pe exemplarele certificatelor
originale faptul că animalele au trecut prin postul de inspecţie şi că a fost
efectuat controlul;
(ii) prin intermediul sistemului
de schimb de informaţii a informat autoritatea veterinară de la locul de
destinaţie sau, când este cazul, a statului sau statelor membre ale Uniunii
Europene de tranzit că animalele au trecut prin postul de inspecţie la
frontieră;
(iii) prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (3),
a eliberat autoritatea vamală competentă de la punctul de inspecţie la
frontieră de responsabilitatea privind animalele prezentate;
d) în cazul animalelor destinate tăierii, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate recurge
numai la soluţia stabilită la lit. b) pct. (i);
e) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană şi reprezentanţii
celorlalte state membre ale Uniunii Europene care se întâlnesc în cadrul
comitetului veterinar permanent despre cazurile în care s-a recurs la soluţia
stabilită la lit. b) pct. (ii).
(2) Până la adoptarea deciziilor specifice prevăzute
de reglementările comunitare, animalele pentru care comerţul a fost armonizat
la nivel comunitar, dar care provin dintr-o ţară terţă pentru care încă nu au
fost stabilite condiţii uniforme de sănătate a animalelor, trebuie să fie
importate în următoarele condiţii:
a) animalele să fie supuse
controalelor prevăzute de art. 4;
b) animalele nu pot părăsi postul de inspecţie sau
centrul de carantină decât dacă aceste controale dovedesc faptul că animalul
sau lotul de animale:
(i) fie, fără a aduce atingere cerinţelor specifice
aplicabile ţărilor terţe în cauză cu privire la bolile exotice pentru
Comunitatea Europeană, se conformează cerinţelor privind sănătatea animalelor,
aplicabile în comerţul cu speciile în cauză stabilite de legislaţia naţională,
prevăzute de anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, sau
cerinţelor de sănătate a animalelor, stabilite de Regulamentul Parlamentului
European şi al Consiliului 854/2004/CE ce stabileşte reguli specifice pentru
organizarea de controale oficiale privind produsele de origine animală
destinate consumului uman;
(ii) fie, în privinţa uneia sau mai multor boli
specifice, îndeplinesc condiţiile de echivalenţă recunoscute potrivit
procedurii comunitare, pe bază de reciprocitate între cerinţele ţării terţe şi
cele ale Comunităţii Europene;
c) să corespundă cerinţelor relevante stabilite cu
privire la comerţul intracomunitar, dacă sunt destinate unui stat membru al
Uniunii Europene care beneficiază de garanţiile suplimentare prevăzute la art.
3 alin. (1) lit. e) pct. 3 şi 4 din norma sanitară veterinară aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002;
d) să fie transportate direct către abatorul de
destinaţie sau, în cazul animalelor pentru producţie şi reproducţie ori al
animalelor de acvacultura, să fie transportate la exploataţia de destinaţie,
după ce au trecut prin postul de inspecţie la frontieră, în cazul animalelor
destinate tăierii;
(3) dacă controalele prevăzute la alin. (1) şi (2)
dovedesc faptul că animalul sau lotul de animale nu îndeplineşte cerinţele
stabilite de acestea, animalul sau lotul de animale nu poate părăsi postul de
inspecţie la frontieră ori centrul de carantină, caz în care se aplică prevederile art. 12;
(4) atunci când animalele la care se referă alin. (1)
nu sunt destinate a fi puse pe piaţă pe teritoriul României, ca stat ce a
efectuat controalele veterinare, se aplică prevederile art. 7 şi, în special,
cele referitoare la eliberarea certificatului;
(5) la locul de destinaţie, animalele pentru
reproducţie şi producţie rămân sub supravegherea oficială a autorităţilor
veterinare competente. După o perioadă de observaţie, care va fi determinată în conformitate cu procedura comunitară,
animalele pot face obiectul comerţului intracomunitar, în condiţiile prevăzute
de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002. In abatorul de destinaţie, animalele
pentru tăiere trebuie să fie supuse regulilor comunitare privind tăierea
animalelor aparţinând speciei în cauză.
Art. 9. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează tranzitul de animale dintr-o ţară
terţă către o altă ţară terţă sau către aceeaşi ţară terţă, cu condiţia ca:
a) tranzitul respectiv să fi fost autorizat anterior
de către medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie la frontieră din
România la care animalele au fost prezentate pentru a intra pe teritoriul
României spre a fi supus controalelor prevăzute la art. 4 şi, când este cazul,
autorizat de autoritatea veterinară centrală a statului sau statelor membre ale
Uniunii Europene, de tranzit;
b) partea interesată furnizează dovezi că prima ţară
terţă către care animalele sunt trimise după tranzitarea teritoriului României,
aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 206/2006, se obligă să nu respingă sub nicio formă sau să nu
reexpedieze animalele al căror import sau tranzit l-a autorizat şi se obligă,
de asemenea, ca pe teritoriul României să se conformeze regulilor comunitare
referitoare la protecţia animalelor în timpul transportului;
c) în fapt, controlul
menţionat la art. 4 să fi demonstrat, în cazul în care s-a efectuat după ce
animalele au trecut printr-un centru de carantină, că acestea îndeplinesc
cerinţele medicului veterinar, în conformitate cu prezenta normă sanitară
veterinară, sau, în cazul animalelor la care se referă anexa nr. 1 la norma
sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, că oferă garanţii de sănătate
recunoscute potrivit cerinţelor comunitare ca fiind cel puţin echivalente
cerinţelor în cauză;
d) autoritatea veterinară competentă de la postul de
inspecţie la frontieră notifică, prin intermediul sistemului de schimb de
informaţii, autorităţilor competente ale statului sau statelor membre ale
Uniunii Europene, de tranzit, şi ale postului de inspecţie la frontiera de
ieşire din România faptul că animalele au trecut prin acel post;
e) în cazul trecerii pe teritoriul României, aşa cum
se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
206/2006, un astfel de tranzit se efectuează potrivit procedurii comunitare de
tranzit (tranzit extern) sau potrivit oricărei alte proceduri vamale de tranzit
prevăzute de reglementările comunitare. Singurele manipulări autorizate în
timpul tranzitului sunt cele efectuate la punctul de intrare sau de ieşire de
pe teritoriul României, precum şi operaţiunile care asigură bunăstarea
animalelor.
(2) Orice cheltuială ocazionată de aplicarea prevederilor
prezentului articol este suportată de expeditor, destinatar sau de
reprezentantul acestora, fără nicio compensare din partea României.
Art. 10. - (1) In cazul în care reglementările
comunitare sau reglementările naţionale ale locului de destinaţie prevăd ca
animalele vii să fie plasate în carantină sau izolare, această carantină sau
izolare poate avea loc:
a) pentru boli, altele decât febra aftoasă, rabia şi
boala de Newcastle, la un centru de carantină situat în ţara terţă de origine,
cu condiţia ca acesta să fie aprobat conform procedurii comunitare şi să fie
inspectat periodic de către experţii veterinari ai Comisiei Europene;
b) la un centru de carantină situat pe teritoriul
Comunităţii Europene, care respectă condiţiile generale stabilite în anexa nr. 2;
c) la exploataţia de destinaţie.
(2) Măsurile speciale de protecţie care trebuie
respectate în timpul transportului între centrele de carantină, fermele de
origine şi de destinaţie şi între posturile de inspecţie la frontieră, precum
şi în centrele de carantină menţionate la lit. a) pot fi stabilite în
conformitate cu procedura comunitară.
(3) Dacă medicul veterinar oficial responsabil pentru
inspecţia la postul de frontieră dispune plasarea animalelor în carantină,
aceasta trebuie să fie efectuată în funcţie de riscul diagnosticat de medicul
veterinar oficial:
a) fie la postul de inspecţie la frontieră sau în
imediata sa vecinătate;
b) fie la exploataţia de destinaţie;
c) fie la un centru de carantină situat în
vecinătatea exploataţiei de destinaţie.
(4) Condiţiile generale care trebuie să fie
îndeplinite de centrele de carantină menţionate la alin. (1) lit. a) şi b) sunt
stabilite în anexa nr. 2.
(5) Condiţiile speciale de aprobare aplicabile
diferitelor specii de animale trebuie să fie adoptate în conformitate cu
procedura comunitară.
(6) Procedura comunitară trebuie să fie urmată pentru
aprobarea şi actualizarea listei centrelor de carantină la care se referă alin.
(1) lit. a) şi b) şi alin. (3) lit. a). Centrele de carantină vor fi supuse
inspecţiei conform prevederilor art. 17.
(7) Prevederile alin. (1) lit. b) şi ale alin. (4)
-(6) nu se aplică în cazul centrelor de carantină destinate numai animalelor la
care se referă art. 8 alin. (1).
(8) Toate cheltuielile ocazionate
de aplicarea prevederilor prezentului articol sunt suportate de expeditor,
destinatar sau de reprezentanţii acestora, fără nicio compensare din partea
României.
Art. 11. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor
prezentului capitol, medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinară
competentă efectuează orice controale veterinare pe care le consideră necesare,
dacă suspectează faptul că legislaţia veterinară nu a fost respectată sau dacă
există dubii privind identitatea unui animal.
(2) Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile administrative
sau penale corespunzătoare pentru a sancţiona orice încălcare a legislaţiei
veterinare de către persoanele fizice sau juridice atunci când se descoperă că
au fost încălcate reglementările comunitare, în special când se dovedeşte că
certificatele sau documentele întocmite nu corespund cu starea reală a
animalelor, că mărcile de identificare nu sunt conforme cu aceste reglementări
comunitare, că animalele nu au fost prezentate pentru inspecţie la un post de frontieră sau că nu au fost trimise
spre destinaţia prevăzută iniţial.
Art. 12. - (1) Atunci când controalele la care se
referă prezenta normă sanitară veterinară dovedesc faptul că un animal nu
corespunde cerinţelor stabilite de reglementările comunitare sau că domeniile
nu au fost încă armonizate în legislaţia naţională ori atunci când aceste
controale arată o neregularitate, autoritatea competentă, după consultarea cu
importatorul sau cu reprezentantul acestuia, decide dacă:
a) adăposteşte, adapă şi furajează şi, dacă este
necesar, tratează animalele; sau
b) după caz, le plasează în carantină ori izolează
lotul de animale;
c) reexpediază lotul de animale în afara teritoriilor
la care se referă anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, într-o perioadă de timp limită, stabilită
de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor,
atunci când cerinţele privind sănătatea animalelor sau bunăstarea lor permit
acest lucru. In acest caz, medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie
la frontieră trebuie:
(i) să activeze procedura de informare prevăzută la
art. 1 alin. (1) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 86/2005.
(ii) să anuleze certificatul veterinar sau documentul
care însoţeşte lotul de animale respins, în baza aranjamentelor care trebuie să
fie definite în conformitate cu procedura comunitară.
(2) Dacă reexpedierea este imposibilă, în special din
motive legate de bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial:
a) poate să autorizeze tăierea animalelor pentru consum
uman în condiţiile stabilite de reglementările comunitare, după acordul
autorităţii veterinare competente şi după inspecţia antemortem;
b) în alte situaţii, trebuie să dispună tăierea
animalelor pentru alte destinaţii decât consumul uman sau să dispună
distrugerea carcaselor, specificând condiţiile privind controlul utilizării
produselor obţinute.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană referitor la cazurile
în care s-a recurs la acest tip de derogări, în conformitate cu prevederile
alin. (6).
(4) Importatorul sau reprezentantul acestuia suportă
costurile ocazionate de măsurile prevăzute la alin. (1), de procesul de
distrugere a lotului de animale sau de utilizarea cărnii în alte scopuri.
(5) Suma rezultată în urma vânzării produselor la
care se referă alin. (2) lit. a) şi b) trebuie să revină proprietarului
animalelor sau reprezentantului acestuia, după decontarea costurilor menţionate
mai sus.
(6) Se aplică prevederile normei sanitare veterinare
aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
si pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005.
(7) Atunci când este cazul, autorităţile veterinare
competente comunică orice informaţie pe care o au la dispoziţie în conformitate
cu Norma sanitară veterinară privind asistenţa mutuală între autorităţile
administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora
cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din
domeniile veterinar şi zootehnic, aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
41/2006, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006, ce transpune în legislaţia
naţională Directiva Consiliului 89/608/CEE.
Art. 13. - (1) In scopul efectuării controalelor la
care se referă art. 7 alin. (2), identificarea şi înregistrarea prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. c) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002 trebuie să fie efectuate
la locul de destinaţie al animalelor, cu excepţia animalelor destinate tăierii
şi a ecvideelor înregistrate, iar atunci când este cazul, după perioada de
observaţie prevăzută la art. 8 alin. (5).
(2) Procedurile pentru identificarea şi marcarea
animalelor pentru tăiere trebuie să fie determinate în conformitate cu
procedura comunitară.
Art. 14. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor percepe o taxă pentru controalele veterinare şi de
sănătate la importul animalelor la care se referă prezenta normă sanitară
veterinară, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind măsurile de
supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la
animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de
uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 82/2005, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 832 din 14 septembrie 2005,
cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia
naţională Directiva Consiliului 96/23/CE.
Art. 15. - Dreptul de contestaţie existent în legislaţia
naţională împotriva deciziilor luate de autorităţile competente nu va fi
afectat de prezenta normă sanitară veterinară. Deciziile luate de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca autoritate
competentă a României, ca ţară de destinaţie, şi motivele ce au stat la baza
acestor decizii sunt notificate importatorului în cauză sau reprezentantului
legal al acestuia. Dacă importatorul în cauză sau reprezentantul legal al
acestuia solicită acest lucru, deciziile menţionate şi motivele îi vor fi
transmise în scris, împreună cu detaliile privind dreptul de contestaţie pe
care îl are la dispoziţie conform legislaţiei în vigoare în România şi privind
procedura şi termenul limită aplicabile.
CAPITOLUL II
Măsuri de protecţie
Art. 16. - Dacă unul dintre controalele prevăzute de
prezenta normă sanitară veterinară indică faptul că un lot de animale poate
constitui un pericol pentru sănătatea oamenilor sau animalelor, autoritatea
veterinară competentă ia imediat următoarele măsuri:
a) confiscă şi dispune lotul de animale;
b) informează imediat celelalte posturi de inspecţie
la frontieră şi Comisia Europeană asupra constatărilor efectuate si asupra
originii animalelor, conform prevederilor art. 12 alin. (6).
CAPITOLUL III
Inspecţie
Art. 17. - (1) Experţii veterinari ai Comisiei
Europene, în colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniformă
a cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare, pot verifica dacă posturile
de inspecţie la frontieră aprobate conform art. 6 şi centrele de carantină
aprobate conform art. 10 îndeplinesc condiţiile enumerate în anexele nr. 1 şi
2.
(2) Experţii veterinari ai Comisiei Europene, în
colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, pot efectua controale la faţa locului.
(3) Atunci când au loc inspecţii pe teritoriul
României, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor trebuie să furnizeze experţilor veterinari ai Comisiei Europene tot
sprijinul necesar pentru realizarea sarcinilor acestora.
Art. 18. - (1) Atunci când, pe baza controalelor
efectuate la punctul unde sunt comercializate animalele, autoritatea competentă
a unui stat membru al Uniunii Europene consideră că Directiva Consiliului
91/496/CEE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară, nu este
respectată la postul de inspecţie la frontieră al altui stat membru al Uniunii
Europene, trebuie să contacteze fără întârziere autoritatea naţională
competentă a celuilalt stat membru.
(2) Statul membru al Uniunii Europene care a fost
contactat potrivit alin. (1) trebuie să ia toate măsurile necesare şi să
informeze autoritatea competentă a primului stat membru al Uniunii Europene
asupra controalelor efectuate, deciziei luate, precum şi asupra motivelor
acestor decizii.
(3) Dacă autoritatea competentă a primului stat
membru al Uniunii Europene consideră că măsurile sunt insuficiente, examinează,
împreună cu autoritatea competentă a celuilalt stat membru al Uniunii Europene
în cauză, căile şi mijloacele prin care se poate remedia situaţia, dacă este
necesar, prin vizitarea statului membru al Uniunii Europene în cauză.
(4) Când controalele menţionate la alin. (1) arată că
prevederile Directivei Consiliului 91/496/CEE, transpusă prin prezenta normă
sanitară veterinară, nu sunt respectate în mod regulat, autoritatea competentă
a statului membru al Uniunii Europene de destinaţie informează Comisia
Europeană şi autorităţile competente ale celorlalte
state membre ale Uniunii Europene.
Art. 19. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să elaboreze un program
pentru schimbul de personal desemnat să efectueze controalele veterinare pentru
animalele care provin din ţări terţe.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia în considerare experienţa câştigată,
pentru a îmbunătăţi şi a dezvolta programele de schimb.
(3) Poate fi acordată o contribuţie
financiară din partea Comunităţii Europene, pentru a promova dezvoltarea
eficientă a programelor de schimb.
Art. 20. - Prezenta normă sanitară veterinară se aplică
fără a se aduce atingere obligaţiilor ce decurg din reglementările vamale.
Art. 21. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară
CONDIŢII GENERALE
pentru aprobarea posturilor de inspecţie la
frontieră
Pentru a obţine aprobarea Comisiei Europene, posturile
de inspecţie la frontieră trebuie să dispună de:
a) o linie de acces special destinată transportului
de animale vii, pentru a scuti animalele de aşteptare inutilă;
b) instalaţii uşor de curăţat şi dezinfectat, pentru
descărcarea şi încărcarea diferitelor mijloace de transport, pentru inspecţia,
furajarea, adăparea şi tratamentul animalelor, cu spaţiu, iluminare şi
ventilaţie adecvate numărului de animale care trebuie să fie inspectate;
c) un număr suficient, proporţional cu numărul
animalelor prezentate pentru control la postul de inspecţie la frontieră, de
veterinari şi personal auxiliar special instruit să efectueze controale asupra
documentelor însoţitoare şi controalele clinice la care se referă art. 4, 5, 8
şi 9 din norma sanitară veterinară;
d) spaţii suficient de încăpătoare la dispoziţia
personalului responsabil pentru efectuarea controalelor veterinare, inclusiv
vestiare, duşuri şi toalete;
e) spaţii corespunzătoare şi instalaţii pentru
prelevarea şi procesarea probelor pentru controale de rutină stabilite de
legislaţia comunitară;
f) serviciile unui laborator specializat, capabil să
efectueze teste speciale pe probele recoltate la postul de inspecţie la
frontieră;
g) serviciile unei unităţi aflate în imediata
vecinătate a postului de inspecţie la frontieră, care să dispună de instalaţii
şi echipamente necesare pentru adăpostirea, hrănirea, adăparea, tratarea şi,
dacă este necesar, tăierea animalelor;
h) în cazul în care aceste posturi sunt utilizate ca
puncte de oprire sau de transfer al animalelor în
timpul transportului, instalaţii corespunzătoare pentru descărcarea, adăparea,
furajarea şi, dacă este cazul, adăpostirea animalelor, unde să poată fi tratate
corespunzător sau, dacă este necesar, să fie tăiate pe loc printr-o metodă care
să evite suferinţa inutilă;
i) echipamente corespunzătoare care să permită schimbul
rapid de informaţii cu celelalte puncte de inspecţie la frontieră şi cu
autorităţile veterinare competente;
j) echipamente şi instalaţii pentru curăţare şi
dezinfectare.
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară
CONDIŢII GENERALE
de aprobare a centrelor de carantină
1. Se aplică cerinţele lit. b), d), e), g), i) şi j)
din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară.
2. In plus, centrele de carantină trebuie:
a) să fie plasate sub
controlul permanent şi sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;
b) să fie situate la distanţă de exploataţii sau de
alte locuri în care sunt adăpostite animale şi care ar putea fi infectate cu
boli contagioase;
c) să deţină un sistem de control eficient care să
asigure supravegherea adecvată a animalelor.