ORDIN Nr. 5
din 17 mai 2010
pentru punerea în aplicare a
Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule
ACT EMIS DE:
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 344 din 25 mai 2010
In conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea
nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu
modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) şi (27),
art. 5 lit. c), art. 8 alin. (1) şi ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea
nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,
potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor din data de 11 mai 2010, prin care s-au
adoptat Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor emite următorul ordin:
Art. 1. - (1) Incepând cu data publicării
prezentului ordin se pun în aplicare Normele privind asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule.
(2) Normele privind asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
(3) La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 21/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind
asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse
prin accidente de vehicule, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 812 din 27 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare, precum
şi Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
nr. 2/2010 pentru modificarea Normelor privind asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 124 din 24 februarie 2010.
Art. 2. - Asigurătorii autorizaţi vor lua
toate măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor normelor puse în
aplicare prin prezentul ordin şi răspund de instruirea
corespunzătoare a personalului propriu şi a intermediarilor privind
contractarea asigurărilor obligatorii în condiţii adecvate, cu
respectarea prevederilor legale în materie.
Art. 3. - Direcţiile de specialitate din cadrul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinire
a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor,
Angela Toncescu
ANEXĂ
NORME
privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
PARTEA I
Contractul de asigurare de răspundere
civilă pentru prejudicii produse terţilor şi autorizarea
asigurătorilor pentru practicarea asigurării RCA
TITLUL I
Prevederi introductive
Art. 1. - (1) In conformitate cu prevederile art. 49
din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în
România, cu modificările şi completările ulterioare,
asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere
civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri
pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguraţii
răspund delictual faţă de terţe persoane. Nu intră sub
incidenţa asigurării răspunderea decurgând din executarea unui
contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a
proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse
unei terţe părţi prin intermediul vehiculului.
(3) Condiţiile contractuale pentru asigurarea
obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificările
şi completările ulterioare, şi de prezentele norme.
Art. 2. -In înţelesul prezentelor norme, termenii
şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. teritoriu în care staţionează în mod
obişnuit vehiculul reprezintă:
a) teritoriul statului în care vehiculul este
înmatriculat/ înregistrat permanent ori temporar;
b) teritoriul statului în care s-a eliberat vehiculului
un semn distinctiv, în situaţiile în care nu se solicită
înmatricularea/înregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul
respectiv primeşte un semn distinctiv similar numărului de
înmatriculare/înregistrare sau unei poliţe de asigurare de răspundere
civilă auto;
c) teritoriul statului în care proprietarul sau
utilizatorul vehiculului este rezident permanent, în cazurile în care pentru
anumite tipuri de vehicule nu se solicită plăcuţă de
înmatriculare/înregistrare sau nu se atribuie un alt semn distinctiv;
d) teritoriul statului în care s-a produs accidentul,
în cazurile în care vehiculele care au fost implicate într-un accident nu au
număr de înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai
corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor,
conform prevederilor prezentelor norme;
2. proprietar/coproprietar al vehiculului -
persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de
identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de
proprietate;
3. utilizator al vehiculului - persoana
fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu
proprietarul/ coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă
dreptul de folosinţă a unui vehicul;
4. poliţă de asigurare RCA - forma
scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;
5. vignetă - autocolantul care se
aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, eliberat
împreună cu poliţa de asigurare RCA;
6. emitere electronică - subscrierea
poliţei RCAsimultan cu înregistrarea şi stocarea instantanee în
sistemul informatic al asigurătorului a datelor cuprinse în
poliţă;
7. bonus-malus - sistem prin care
asiguratul/utilizatorul persoană fizică se încadrează în una
dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau
în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de
asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate realizat de
asigurat/utilizator persoană fizică în perioada de
referinţă.
TITLUL II
Autorizarea asigurătorilor şi
condiţii privind practicarea asigurării obligatorii RCA
Art. 3. - (1) Asigurătorii pot practica asigurarea
obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi pentru desfăşurarea
activităţii de asigurare, în conformitate cu prevederile Legii nr.
32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,
şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii speciale:
a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor
de răspundere civilă a vehiculelor, prevăzute la lit. B clasa 10
din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) dispun de un reprezentant de despăgubiri în
fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA,
definite la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale celorlalte
state semnatare ale Acordului multilateral;
c) dispun de o reţea teritorială formată
din cel puţin o unitate, sucursală ori agenţie,
înregistrată la oficiul registrului comerţului, în fiecare judeţ
şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov,
atât pentru activitatea de contractare a asigurării, cât şi pentru
cea de constatare şi lichidare a daunelor pentru vehicule;
d) în cadrul fiecărei unităţi şi
subunităţi dispun de personal specializat pentru activitatea de
constatare şi de lichidare a daunelor auto şi efectuează
plăţi de despăgubiri la cel puţin una dintre
unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din municipiul
Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;
e) dispun, atât pentru sediul central, cât şi
pentru subunităţi, de o dotare cu tehnică de calcul şi
software adecvate şi de personal care să permită contractarea
asigurării RCA, ţinerea unor evidenţe detaliate privind
încheierea, derularea şi încetarea asigurării RCA şi transmiterea
în format electronic a acestor informaţii către baza de date CEDAM;
f) desfăşoară activitatea privind
încheierea asigurării obligatorii RCA prin intermediari numai la:
- sediile principale sau secundare ale brokerilor de
asigurare şi/sau de reasigurare ori, după caz, ale asistenţilor
în brokeraj persoane juridice;
- sediile principale sau secundare ale
asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi persoane juridice;
- domiciliul sau, după caz, reşedinţa
asiguraţilor ori a potenţialilor asiguraţi persoane fizice;
- domiciliul sau, după caz, reşedinţa asistenţilor
în brokeraj persoane fizice;
- sediile principale sau secundare ale
asigurătorilor;
g) deţin un program de reasigurare care
garantează o reţinere proprie prudenţială;
h) sunt membri ai Biroului Asigurătorilor de
Autovehicule din România (BAAR), precum şi ai Asociaţiei
„Fondul de protecţie a victimelor străzii".
(2) Condiţiile pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA, prevăzute la alin. (1), trebuie îndeplinite pe toată
perioada de valabilitate a autorizării de către asigurătorii
autorizaţi pentru practicarea acestei asigurări.
(3) Asigurătorii care au fost autorizaţi
să practice asigurarea obligatorie RCA îşi asumă
răspunderea pentru toate poliţele RCA şi pentru toate erorile
sau omisiunile apărute la emiterea poliţelor de asigurare RCA fie
direct, fie prin intermediarii în asigurări.
Art. 4. - (1) In vederea autorizării pentru
practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi
trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, împreună cu o documentaţie care cuprinde
următoarele:
a) documentaţia din care să rezulte
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a);
b) lista reprezentanţilor de despăgubiri
prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);
c) lista unităţilor teritoriale ale
asigurătorului unde acesta desfăşoară
activităţile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) şi d),
însoţite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului
comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi
teritoriale;
d) lista sediilor aparţinând persoanelor juridice
cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat pentru
desfăşurarea activităţii de contractare a asigurării,
însoţite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului
comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi
teritoriale;
e) lista personalului specializat în activitatea de
constatare şi lichidare a daunelor auto, structura de lucru necesară
efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte
informaţii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr.
4, pentru fiecare unitate teritorială, sub semnătura
conducătorului societăţii;
f) declaraţia conducătorului
societăţii, precum şi a conducătorului compartimentului de
specialitate cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.
3 alin. (1) lit. e), iar în cazurile în care activitatea de contractare a
asigurării obligatorii RCA se desfăşoară şi prin
intermediari autorizaţi, documentaţia va cuprinde, în completare,
şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e), pentru zonele în
care asigurătorul nu deţine unităţi proprii;
g) nota de fundamentare, care să cuprindă în
mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani şi metodele
actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă,
potrivit prevederilor art. 21, precum şi o estimare a indicatorilor
specifici pentru o perioadă de 5 ani.
(2) Până la sfârşitul fiecărui an
calendaristic, asigurătorii care au fost autorizaţi să practice
asigurarea obligatorie RCA trebuie să notifice Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor intenţia de a practica asigurarea obligatorie RCA
şi în anul următor, însoţită de o declaraţie
semnată de conducătorul societăţii şi de persoanele
semnificative ale departamentelor de specialitate, din care să rezulte
că îndeplinesc condiţiile de autorizare prevăzute în prezentele
norme.
(3) Incepând cu anul 2010, în vederea autorizării
pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii
solicitanţi trebuie să depună o declaraţie a
conducătorului societăţii privind îndeplinirea condiţiilor
necesare respectării prevederilor art. 20 alin. (5).
(4) Asigurătorul cu sediul social într-un stat
membru al Uniunii Europene se consideră autorizat pentru practicarea
asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea
primită de la autoritatea competentă a statului membru al sediului
social.
(5) Asigurătorii RCA au obligaţia de a
comunica Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor orice modificare şi/sau
completare a informaţiilor transmise potrivit alin. (1), în termen de 30
de zile de la data modificării sau completării.
Art. 5. - (1) Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor decide acordarea autorizaţiei pentru practicarea
asigurării obligatorii RCA în urma analizei documentelor depuse, precum
şi a analizei indicatorilor care atestă faptul că
asigurătorul poate gestiona această formă de asigurare în
condiţii compatibile cu reglementările privind practica prudenţială.
(2) Autorizaţia poate fi retrasă sau
suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în
condiţiile legii.
Art. 6. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia
de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de
zile de la data autorizării, următoarele documente:
a) dovada raporturilor juridice de reasigurare;
b) copia mandatului BAAR pentru eliberarea de
cărţi verzi, în calitate de membru al biroului naţional;
c) copia documentului care atestă afilierea la
Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii".
(2) Asigurătorii RCA au obligaţia de a
transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copia actului
adiţional care modifică şi/sau completează contractul de
reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a), în termen de 30 de zile de la
data modificării sau completării.
(3) Asigurătorii RCA care au notificat Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor pentru desfăşurarea
activităţii de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor
pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, potrivit prevederilor
Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare,
au obligaţia de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea
prevederilor legale naţionale ale ţărilor respective.
(4) Asigurătorii care au dreptul de a practica
asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul României, în baza dreptului de
stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, îşi
desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor
norme.
Art. 7. - (1) In aplicarea prevederilor art. 53 din
Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi ale art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările
şi completările ulterioare, avându-se în vedere elaborarea şi
publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a
activităţii asigurătorilor care practică această
asigurare, dezvoltarea şi întreţinerea bazei de date CEDAM, precum
şi pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraţilor,
se prelevă o cotă procentuală de 1,00% din volumul primelor de
asigurare brute încasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2) Sumele determinate prin aplicarea cotei procentuale
de 1,00% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute încasate se
virează în fiecare lună, până în ultima zi lucrătoare a
lunii următoare celei pentru care se face raportarea, în contul Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor. Taxele datorate se stabilesc la nivelul
leului fără subdiviziuni, prin rotunjire la un leu pentru
fracţiunile de peste 50 de bani inclusiv şi prin neglijarea
fracţiunilor de până la 49 de bani inclusiv.
(3) Cota procentuală menţionată la alin.
(1) şi (2) poate fi modificată în funcţie de realizarea
obiectivelor prevăzute mai sus.
Art. 8. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia
de a întocmi evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit
structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor.
(2) Concomitent cu virarea sumelor datorate,
asigurătorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, până în ultima zi lucrătoare a lunii
următoare celei pentru care se face raportarea, atât în scris, cât şi
în format electronic, raportările elaborate în baza evidenţelor
menţionate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 5,
6, 7 şi 8.
(3) In cazul transmiterii unor situaţii
rectificative pentru anexa nr. 7, acestea se vor face în forma
prevăzută în anexa nr. 7a).
Art. 9. - (1) Pentru activitatea de constatare şi
lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligaţia de a dispune
de personal specializat, împuternicit pentru a acţiona în numele
asigurătorului cu care are încheiat contractul de muncă.
(2) Asigurătorii RCA au obligaţia de a
publica pe site şi de a actualiza periodic toate datele necesare, care
să permită persoanelor prejudiciate accesul direct la
informaţiile privind procedura de avizare şi constatare a daunelor,
precum şi informaţii privind personalul cu atribuţii în
constatarea şi lichidarea daunelor.
Art. 10. - (1) Asigurătorii emitenţi de
poliţe de asigurare RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate
în România au obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM
informaţii complete privind poliţele de asigurare RCA încheiate
direct sau prin intermediari.
(2) Asigurătorii RCA sunt obligaţi să
transmită către baza de date CEDAM prin sistem informatic, utilizând
un mediu de comunicare electronică, toate informaţiile privind
încheierea asigurării obligatorii RCA şi data de încetare a
valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum
şi informaţii cu privire la daunele înregistrate în baza
poliţelor de asigurare RCA ca urmare a unor evenimente produse pe
parcursul derulării contractului de asigurare.
Reprezentanţii de despăgubiri
Art. 11. - (1) Asigurătorul RCA este obligat
să numească reprezentanţi de despăgubiri în fiecare stat
membru, cu excepţia statului membru în care a obţinut
autorizaţia pentru practicarea asigurării de răspundere
civilă a vehiculelor. Reprezentantul de despăgubiri are sediul în
statul unde a fost numit, în cazul în care este persoană juridică,
sau este rezident ori se stabileşte în statul membru în care este numit,
în cazul în care este persoană fizică.
(2) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu
reprezintă înfiinţarea unei filiale a asigurătorului RCA.
Art. 12. - (1) Reprezentantul de despăgubiri este
împuternicit să instrumenteze daunele în numele şi în contul
asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. In
acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte dosarul de
daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea
cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru
prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecinţă a
utilizării vehiculului:
a) pentru care asigurarea de răspundere
civilă a fost emisă de către un asigurător ori de filiala
acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă
sau îşi are sediul;
b) care provine din alt stat membru decât statul în
care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul;
şi
c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât
cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are
sediul.
(2) Reprezentantul de despăgubiri poate
acţiona pentru mai mulţi asigurători RCA.
Art. 13. - (1) Reprezentantul de despăgubiri
trebuie să fie autorizat să reprezinte asigurătorul RCA cu
puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii
prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară pentru a
răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale
părţii prejudiciate şi să fie apt să examineze cazul
în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este
rezidentă sau îşi are sediul.
(2) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu
exclude dreptul părţii prejudiciate de a institui proceduri directe
împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului
acestuia, după caz.
Art. 14. - (1) Asigurătorul RCA este obligat
să informeze Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor
străzii" cu privire la numele şi prenumele, data naşterii
şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri,
în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu
privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o
persoană juridică, precum şi toate modificările în
privinţa reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire sau de la
producerea modificărilor respective.
(2) Asociaţia „Fondul de protecţie a
victimelor străzii" va înainta imediat aceste informaţii
centrelor de informare naţionale din statele membre.
TITLUL III
Contractul de asigurare
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 15. - (1) Se consideră că un vehicul
este asigurat dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un
contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate în limitele
teritoriale prevăzute la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995,
cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto sau asigurarea
obligatorie RCA.
(2) Contractul de asigurare RCA se încheie cu un
asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul României
asigurarea obligatorie RCA.
Art. 16. - (1) La încheierea asigurării
obligatorii RCA pentru un vehicul aflat în evidenţa autorităţii
de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare din România,
asigurătorul este obligat să emită asiguratului poliţa de
asigurare obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor,
denumită în continuare poliţa de asigurare RCA, împreună
cu vigneta şi documentul internaţional de asigurare.
(2) In baza unui act adiţional, contractul de
asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, în condiţiile în care
acestea nu reduc sau nu restricţionează drepturile unei
părţi prejudiciate ce decurg din asigurarea obligatorie RCA sau nu
contravin prevederilor legale.
Art. 17. - (1) Dovada existenţei asigurării
obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile
abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu
modificările şi completările ulterioare, o constituie:
- poliţa de asigurare RCA emisă de
asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum
şi vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din
exterior pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;
- documentul internaţional de asigurare;
- documentele internaţionale de asigurare de
răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asigurători RCA
din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai
pentru perioada menţionată în acestea, sau poliţa de asigurare
de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara
Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene.
(2) Pentru vehiculele care staţionează în mod
obişnuit într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare
atestă că biroul naţional din statul membru este garant al
plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată
într-un accident de vehicul.
(3) In cazul controalelor efectuate de
autorităţile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor
înmatriculate ori înregistrate, care staţionează în mod obişnuit
pe teritoriul României, au obligaţia să prezinte poliţa de
asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României, documentul
internaţional de asigurare.
(4) Asigurătorii RCA sunt obligaţi să
confirme valabilitatea poliţelor RCA şi să comunice copii de pe
aceste poliţe la solicitarea instanţelor de judecată şi a
altor autorităţi publice, a regiilor autonome, la solicitarea
asigurătorilor care s-au subrogat în drepturile persoanei păgubite
conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi la solicitarea altor
persoane fizice şi juridice.
Art. 18. - (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA
eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de
proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de
valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin
accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în
conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei
privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului
în care acesta s-a produs.
(2) In limitele teritoriale de acoperire a
asigurării obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiaşi
prime, acoperirea prejudiciilor în conformitate cu legislaţia în vigoare
din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi
cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în
legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de
asigurare.
(3) In cazul prejudiciului produs unui
cetăţean al unui stat membru prin utilizarea unui vehicul
staţionat în mod obişnuit pe teritoriul României, în timpul
deplasării sale între două state membre în care este valabil Tratatul
privind instituirea Comunităţii Economice Europene, dacă nu
există birou naţional responsabil pentru teritoriul traversat şi
pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau
ale legislaţiei statului în care îşi are sediul asigurătorul
emitent al poliţei de asigurare RCA.
Art. 19. -Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe
perioadă determinată:
a) anual ori semestrial, pentru vehiculele
înmatriculate ori înregistrate în România, după caz;
b) pe perioada de valabilitate a autorizaţiei
provizorii de circulaţie, pentru vehiculele care se înmatriculează
sau se înregistrează provizoriu, după caz, dar nu mai mult de 60 de
zile;
c) pe perioada înmatriculării/înregistrării
temporare, dar nu mai mult de 12 luni;
d) pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data
dobândirii proprietăţii, dovedită cu documente justificative,
pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în alte state membre, pentru care se
solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării în
România;
e) pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de
3 luni, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în state terţe, pentru
care se solicită asigurarea în vederea
înmatriculării/înregistrării în România.
Art. 20. - (1) Poliţa de asigurare RCA
conţine în mod obligatoriu informaţii despre: părţile
implicate în contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele
maxime de despăgubire stabilite de asigurător, prima de asigurare,
clasa bonus-malus şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori
numărul de identificare al vehiculului, precum şi statele în care
acest document are valabilitate.
(2) Forma şi conţinutul poliţei de
asigurare RCA, precum şi documentul internaţional de asigurare sunt
prevăzute în anexa nr. 1.
(3) Vignetele vor fi executate prin Compania
Naţională „Imprimeria Naţională" - S.A. şi vor
avea forma şi conţinutul prevăzute în anexa nr. 2.
(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va
aloca fiecărui asigurător nou-autorizat o serie unică, prin
tragere la sorţi, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
care va fi menţionată pe poliţele de asigurare RCA şi pe
vignetă, cu respectarea întocmai a prevederilor alin. (1).
(5) Poliţele de asigurare RCA se emit în sistem
electronic.
Art. 21. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia
de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule, pe
perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de
despăgubire stabilite în baza prevederilor art. 24, astfel încât să
garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din încheierea
contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute
în legislaţia în vigoare şi plata contribuţiilor către
fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum
şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.
(2) Sistemul de corectare a primei de asigurare de
bază va permite acordarea unor reduceri cumulate/succesive până la un
nivel de maximum 25%, cu excepţia reducerilor acordate pensionarilor
şi persoanelor cu deficienţe locomotorii, precum şi a celor
stabilite prin sistemul bonus-malus, descris în prezentele norme.
(3) Ca măsură de protecţie, în
contextul instabilităţii financiare, pentru poliţele de
asigurare încheiate până la data de 1 iunie 2010, nivelul maxim al
comisionului pentru contractarea asigurării RCA nu va depăşi 15%
din valoarea primelor de asigurare încasate.
(4) Limitele de despăgubire stabilite de
către fiecare asigurător RCA, precum şi tarifele de primă
stabilite conform alin. (1) şi (2) se notifică Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea
perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu întregul calcul
actuarial ce a stat la baza stabilirii tarifelor primelor de asigurare,
inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum şi o
declaraţie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu
privire la corectitudinea acestuia, însuşită şi semnată de
conducătorul societăţii. Calculul actuarial trebuie să
conţină prima de risc, incluzând estimarea frecvenţei daunei
şi daunei medii, pentru fiecare categorie de risc pentru care este calculat
tariful de primă.
(5) Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor trebuie să conţină primele de asigurare de
bază, stabilite de către asigurător, pe categorii de vehicule,
precum şi întregul sistem de corectare a primei de asigurare de bază
în funcţie de propriile criterii stabilite pentru
creşterea/descreşterea primelor de asigurare.
(6) Nerespectarea de către asigurătorii RCA
şi de către intermediarii în asigurări a prevederilor
prezentului articol se va sancţiona cu retragerea autorizaţiei de a
practica asigurarea obligatorie RCA pentru asigurători şi retragerea
autorizaţiei de funcţionare a intermediarilor, conform art. 39 din
Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi
normelor emise în aplicarea legii.
(7) Tarifarea asigurărilor RCA trebuie să
conţină sistemul bonus-malus. Criteriile de aplicare pentru sistemul
bonus-malus sunt cele menţionate în titlul IV.
Art. 22. - (1) Tarifele de primă notificate
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se publică pe site-ul fiecărui
asigurător RCA şi se afişează atât la sediul social, cât
şi la unităţile teritoriale ale asigurătorului.
(2) Asigurătorii RCA nu pot practica tarife de
primă diferite de cele notificate Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor şi publicate.
Art. 23. - (1) Prima de asigurare se calculează
pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă anuale
practicate de asigurător, aferente perioadei de valabilitate a
poliţei de asigurare RCA.
(2) Prima anuală de asigurare se calculează
prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a
poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport
de 1/12 din tariful anual de primă practicat. Perioada mai mare sau
egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.
Art. 24. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia
de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele
de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
(2) Limitele de despăgubire stabilite de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:
a) pentru pagubele materiale produse în unul şi
acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate,
limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse în anul
2010, la un nivel de 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al
pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca
Naţională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita
de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de
750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la
data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a
României. Pentru accidente produse în anul 2012, limita de despăgubire
pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent
în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii
accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;
b) pentru vătămări corporale şi
decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse
în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente
produse în anul 2010, la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent în lei la
cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului,
comunicat de Banca Naţională a României. Pentru accidente produse în
anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte
la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al
pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca
Naţională a României. Pentru accidente produse în anul 2012, limita
de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de
5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare
la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a
României.
Art. 25. - In cazul în care în unul şi
acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea
totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de
despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită
în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine
fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru
prejudiciile suferite în acelaşi accident.
CAPITOLUL II
Riscurile acoperite şi excluderile
Art. 26. - (1) Asigurătorul RCA are obligaţia
de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în
urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit
pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice
mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de
despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în
condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de
valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri,
în formă bănească, pentru:
a) vătămări corporale sau deces,
inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecinţă a lipsei de
folosinţă a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de
către persoana prejudiciată.
(2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul
de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise
circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în
timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului
asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la
limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA
pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau
instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv prejudiciul produs
din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii sau ataşului
tractat de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducătorului
vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului
conducătorul vehiculului:
- a condus vehiculul fără
consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
- nu este titularul unui permis care să îi dea
dreptul să conducă vehiculul respectiv;
- nu a respectat obligaţiile legale de ordin
tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul
îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea
vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului,
prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a
substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. cazul în care persoanele care solicită
despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei
asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei persoane a
cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de
vehicul;
5. prejudiciile provocate terţilor,
consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului în timpul mersului
sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către
pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol
siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.
Art. 27. -Asigurătorul nu acordă
despăgubiri pentru:
1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă,
dacă accidentul a fost produs:
a) de un caz de forţă majoră;
b) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
c) din culpa exclusivă a unei terţe
persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (2)
pct. 5;
2. prejudiciile suferite de conducătorul
vehiculului răspunzător de producerea accidentului;
3. prejudiciile produse bunurilor aparţinând
persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un
vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea sau utilizat de aceeaşi
persoană fizică sau juridică şi care este condus de un
prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană
pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
4. prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu
se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării
obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
5. partea din prejudiciu care
depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin
poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident,
indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul
persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
6. amenzile de orice fel şi cheltuielile penale
la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
7. cheltuielile făcute în procesul penal de
proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat,
răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul
procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
8. sumele pe care conducătorul vehiculului
răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le
plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat
vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
9. prejudiciile produse bunurilor transportate,
dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs
accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele
prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor
aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul
poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul
respectiv era furat;
11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de
instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca
utilaje ori instalaţii de lucru;
12. prejudiciile produse prin accidente survenite în
timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea
constituind riscuri ale activităţii profesionale;
13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de
produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive,
combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
14. prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul
în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are
legătură directă cu respectivul atac sau război;
15. pretenţiile ca urmare a diminuării
valorii bunurilor după reparaţie.
Art. 28. - (1) In situaţia în care persoana
prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la
mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi
ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi
este imputabilă - culpa comună. In astfel de situaţii întinderea
răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice
mijloc de probă.
(2) In situaţia în care nu se poate stabili
întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în
cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident,
fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu
s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
CAPITOLUL III
Perioada de valabilitate a asigurării de
răspundere civilă a vehiculelor
Art. 29. - (1) Răspunderea asigurătorului RCA
începe:
a) din ziua următoare celei în care expiră
valabilitatea poliţei de asigurare anterioare, pentru asiguratul care
îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai
târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat
documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare
obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;
c) din momentul eliberării documentului de
asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a
autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a
înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele
comercializate care urmează să fie înmatriculate/ înregistrate.
(2) In cazul înstrăinării unui vehicul în
baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care
există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare
rămâne în vigoare până la data dobândirii calităţii de
titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către
noul proprietar. In cazul în care noul proprietar deţine o asigurare
obligatorie RCA pe numele său, aceasta va fi considerată
valabilă chiar dacă nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare
pe numele său.
Art. 30. - (1) Răspunderea asigurătorului RCA
încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în
poliţa de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din
evidenţa circulaţiei.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
pentru vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului
proprietar în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de
leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la
expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare,
fără modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
- noii proprietari sunt utilizatorii
prevăzuţi în documentele de asigurare; şi
- asigurătorul a încasat integral prima de
asigurare aferentă perioadei de valabilitate.
Art. 31. - (1) Pentru vehiculele care se radiază
din circulaţie sau pentru care asiguratul transmite dreptul de proprietate
în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse
între data începerii şi data încetării răspunderii
asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare
stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător
numărului de luni întregi de asigurare cuprinse în perioada de
valabilitate a asigurării. Orice fracţiune de lună este
considerată lună întreagă.
(2) In situaţiile menţionate la alin. (1),
asigurătorul este obligat să restituie asiguratului, la cererea
scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare,
diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea
calculată conform alin. (1), numai în cazurile în care nu s-au plătit
sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada
de valabilitate a asigurării.
Art. 32. -In cazul în care asiguratul nu respectă
obligaţia de a înştiinţa asigurătorul RCA cu privire la
modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de asigurare,
referitoare la vehicul şi la proprietarul sau utilizatorul acestuia,
asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferenţa de
primă plătită.
CAPITOLUL IV
Obligaţiile asiguratului
Art. 33. - (1) Asiguratul este obligat să
înştiinţeze în cel mai scurt timp asigurătorul RCA cu privire la
producerea evenimentului şi să precizeze împrejurările cu
privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigaţiilor referitoare
la acest eveniment să procedeze în conformitate cu instrucţiunile
primite de la asigurător.
(2) Asiguratul este obligat să
înştiinţeze în cel mai scurt timp asigurătorul RCA, în scris, cu
privire la faptul că:
a) partea prejudiciată a solicitat
despăgubirea de la acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost
îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi
să informeze asigurătorul RCA imediat cu privire la demersul acestor
proceduri, precum şi la rezultatul acestora;
c) partea prejudiciată şi-a exercitat
dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o
instanţă judecătorească sau către o altă
autoritate, în situaţia în care asiguratul află despre acest lucru;
d) informaţiile înscrise în poliţa de
asigurare RCA au suferit modificări intervenite în timpul
valabilităţii asigurării.
Art. 34. -Asiguratul este obligat în cel mai scurt timp
să ofere părţii prejudiciate, la cererea acesteia,
informaţiile necesare pentru formularea cererii de despăgubire, în
special numele şi prenumele şi locul de rezidenţă ale
persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei;
numele, prenumele şi locul de rezidenţă sau denumirea, sediul
proprietarului ori utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asigurătorului
care a emis poliţa de asigurare RCA, seria şi numărul
poliţei de asigurare RCA, precum şi numărul de
înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de
identificare al acestuia.
CAPITOLUL V
Despăgubirea
Art. 35. - Persoana prejudiciată are dreptul
să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA,
în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA,
potrivit prezentelor norme, sau către Asociaţia „Fondul de
protecţie a victimelor străzii", în cazul producerii unui risc
acoperit din acest fond, potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, ori către BAAR, în
calitatea sa de birou gestionar.
Art. 36. - (1) Despăgubirea se plăteşte
de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului
document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei,
solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care
asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească
definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat
să o plătească.
(2) Asigurătorul RCA poate desfăşura
investigaţii privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni
de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condiţiile
în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de
autorităţile publice.
(3) Asigurătorul RCA are obligaţia să
comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a
desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în
termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.
(4) In termen de cel mult 3 luni de la avizarea
producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de
către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii
părţii solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit
propriilor investigaţii cu privire la producerea evenimentului asigurat,
în cazul în care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor de asigurare
şi producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;
b) fie să notifice părţii prejudiciate
motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial,
pretenţiile de despăgubire.
(5) Asigurătorul RCA este obligat să
elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea
solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe
parcursul ultimilor 5 ani de relaţii contractuale, sau absenţa
acestor daune.
Art. 37. - Dacă asigurătorul RCA nu îşi
îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau
şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează
nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care
se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%,
calculată pentru fiecare zi de întârziere.
PARTEA a II-a
Norme tehnice privind avizarea, constatarea
prejudiciilor şi plata despăgubirilor
TITLUL I
Avizarea şi constatarea prejudiciilor
Art. 38. - (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite
în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o
cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul sau
utilizatorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, a
încheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanţa de despăgubiri,
la Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii" ori
la BAAR, în calitatea sa de birou gestionar.
(2) Depunerea cererii de despăgubire cu privire la
producerea evenimentului asigurat prin poliţa de asigurare RCA
reprezintă avizare de daună şi obligă asigurătorul RCA
răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze
constatarea pagubelor, să comunice în scris părţii prejudiciate
cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluţionarea cererii de
despăgubire şi să soluţioneze cererea de despăgubire
în termenul legal.
(3) Asigurătorul are obligaţia
înregistrării tuturor documentelor depuse la dosarul de daună.
Art. 39. - (1) In cazul în care, pentru recuperarea
pagubei materiale, persoana păgubită se adresează
asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile
tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt
opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.
(2) In situaţia respectării prevederilor
alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite
recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul
RCA al persoanei vinovate, fără ca asigurătorul RCA să fie
îndreptăţit să respingă o astfel de cerere.
(3) Eventuala diferenţă de despăgubire,
rezultată din modul de calcul al valorii maxime a despăgubirii,
dacă este justificată, rămâne pe contul asigurării
facultative, neputând fi recuperată de la asigurat, persoana
vinovată, dacă despăgubirea plătită din asigurarea
facultativă nu depăşeşte limita de despăgubire ce
poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în
unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută în
poliţa de asigurare.
Art. 40. - (1) Procesul-verbal de constatare a
pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea
acestuia.
(2) Eventualele obiecţii ale părţilor
cu privire la prejudiciile constatate vor fi menţionate în procesul-verbal
sau într-o anexă la acesta.
(3) Eventualele modificări în cuprinsul
procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura persoanelor precizate
la alin. (1).
(4) Dacă prin demontarea sau reparaţia
bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a
accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un
proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor.
Art. 41. - La momentul efectuării
constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze
persoanei prejudiciate o copie a procesului-verbal de constatare a pagubelor
sau o notă de constatare, în care să se indice şi numărul
dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în unul şi acelaşi
accident şi soluţiile tehnice adoptate: înlocuire sau reparaţie,
precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către
păgubit pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea
plăţii.
Art. 42. -Asigurătorii RCA pot acorda
despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a
procedat la repararea vehiculului avariat înainte ca asigurătorii să
efectueze constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi
cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei
rezultă din actele aflate la dosar. In asemenea situaţii, stabilirea
mărimii cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în
constatarea amiabilă, în actele încheiate de organele de poliţie, de
unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice
competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor
efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de
specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor implicate în
accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi
a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale
asigurătorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor
executate la vehicul şi, după caz, a înlocuirii eventualelor
părţi componente sau piese avariate, precum şi cu
investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea
acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în
procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de
toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
TITLUL II
Stabilirea despăgubirilor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 43. - Despăgubirile se stabilesc în
conformitate cu art. 43 şi 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările
şi completările ulterioare, în baza poliţei RCA, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul
„Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de
persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, pe
baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a
pagubelor întocmit de asigurător, precum şi a oricăror mijloace
de probă ori prin hotărâre judecătorească.
Art. 44. - (1) Stabilirea despăgubirilor se poate
face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună:
constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au
competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare,
procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte
mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a
proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea
pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
(2) In cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor,
dacă autorităţile publice nu au competenţa să constate
şi/sau să cerceteze accidentele de vehicule ori nu au reţinut
elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurările
producerii accidentului de vehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi
dovedite prin orice mijloc legal de probă.
Art. 45. - Despăgubirile se stabilesc prin
hotărâre judecătorească, în cazul în care:
1. se formulează pretenţii de
despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori
distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia
lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana
prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi
pentru care deţine licenţă şi autorizare în acest sens, dar
numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor
produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă
lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele
pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit
la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului
şi se face cu înscrisuri doveditoare;
2. se formulează pretenţii de
despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre
preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint,
mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau
distrugerea banilor;
3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana
răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi
împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul
prejudiciilor produse.
Art. 46. -In cazul în care accidentul de vehicul face
obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe cale
amiabilă, dacă:
1. potrivit legii, acţiunea penală a fost
stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor;
2. deşi hotărârea instanţei penale a
rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea
despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
3. deşi acţiunea penală nu poate fi
stinsă prin împăcarea părţilor:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată
şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se
obligă să restituie de îndată, parţial sau total,
despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea
instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi
vinovăţia; sau
b) din actele încheiate de autorităţile
publice rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile
cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto
care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea
cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia
un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată,
parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de
hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta,
făptuitorul şi vinovăţia.
Art. 47. - La stabilirea despăgubirii, în cazul
avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul
pretenţiile formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de
prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor,
fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii
accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin
poliţa de asigurare RCA.
Art. 48. - (1) In cazul în care cuantumul
despăgubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor
aparţinând mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de
vehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de
despăgubire stabilită prin poliţa de asigurare RCA, exclusiv
cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul
persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor
răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se
acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite,
proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire
prevăzută în poliţa de asigurare şi totalul cuantumului despăgubirilor.
(2) In cazul în care cuantumul despăgubirilor ca
urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor
persoane în unul şi acelaşi accident de vehicul
depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de
despăgubire stabilită prin documentul de asigurare RCA, exclusiv
cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor
răspunzătoare de producerea prejudiciului, despăgubirile se
acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de
fiecare persoană vătămată, fără însă a se
depăşi, la data producerii accidentului, limita de despăgubire
stabilită prin poliţa de asigurare RCA.
CAPITOLUL II
Stabilirea despăgubirilor în cazul
vătămării corporale sau al decesului
Art. 49. - La stabilirea despăgubirilor în cazul
vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în
vedere următoarele:
1. în caz de vătămare corporală:
a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei
vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia
primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul
îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din
fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada
spitalizării şi a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din
activităţi desfăşurate de persoana vătămată,
probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de
salariat;
c) salariul de bază minim brut pe economie, în
cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în
ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident -
cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu
spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie
suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente
justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări
sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada
incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se
recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază
minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu
legislaţia şi jurisprudenţa din România;
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru
piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea
ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv
cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la
localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face
înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale
cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi
până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au
fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia
şi jurisprudenţa din România.
CAPITOLUL III
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii
sau al distrugerii vehiculelor
Art. 50. - (1) Despăgubirile pentru vehicule nu
pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii
accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în
poliţa de asigurare RCA.
(2) Prin valoare rămasă se
înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase
neavariate, demontabile şi valorificabile, cuprinsă între 0,1%
şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
In cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada
radierii din circulaţie a vehiculului avariat şi valorificării
integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea
şi reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea
menţionată în documentele fiscale justificative eliberate de
societatea respectivă, fără a putea depăşi 25% din
valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul
reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori
cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale,
precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor
şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul
accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de
unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu
transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea
pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unităţi
de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care
au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi
componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu
excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de
lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia
în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor
care au fost avariate.
(5) Prin părţi componente sau piese
care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror
reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de
vedere tehnic din cauza gradului de avariere al acestora ori, cu toate că
repararea este posibilă, costul de reparaţie, inclusiv cheltuielile
pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente,
depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei
respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de
demontare şi montare aferente.
(6) Se consideră că a fost necesară
revopsirea integrală a vehiculului atunci când părţile avariate
din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa
totală exterioară a vehiculului respectiv.
(7) Preţurile părţilor componente, ale
pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de
unităţile de specialitate.
(8) In cazurile în care pentru repararea vehiculelor a
fost necesară procurarea directă de către deţinător a
unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută,
costul acestora este egal cu preţul de achiziţie prevăzut în
actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe
vamale, la care se adaugă TVA aferentă, echivalat în lei la cursul de
schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a
României la data efectuării plăţii facturii de către
păgubit, pentru piesele şi materialele cumpărate din
spaţiul Uniunii Europene. Dacă piesele şi materialele necesare
efectuării reparaţiei vehiculului sunt cumpărate din afara
spaţiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu costul de
achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv
cheltuielile de transport şi orice alte taxe legate direct de importul
acestora, în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare la data
efectuării operaţiunii. In aceste cazuri costul părţilor
componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăşi
preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din
România, dacă acestea sunt comercializate şi în România.
(9) Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se
stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de
specialitate.
(10) In cazul în care pentru reparaţiile
vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea
reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luându-se în calcul
preţurile practicate de către unităţile de specialitate sau
prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto,
pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum
şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi
materiale.
(11) Dacă pentru unele părţi componente
sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de
unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se
stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb
sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din cataloage ori cu cele
practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile
componente ori piesele unor vehicule similare. In cazul în care preţurile
din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei
la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României la data producerii accidentului.
(12) Despăgubirile nu pot depăşi:
a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului
la data producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire
prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune
totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării
vehiculului;
b) cuantumul despăgubirii, diferenţa
dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea
rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în
poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în
care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul
daunelor parţiale.
(13) Dauna totală se defineşte ca
fiind situaţia în care cuantumul pagubei, aşa cum a fost definit la
alin. (3), depăşeşte 75 % din valoarea vehiculului la data
producerii evenimentului.
CAPITOLUL IV
Stabilirea despăgubirii pentru cuplul
tractor-remorcă/semiremorcă
Art. 51. - (1) Asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente a
remorcilor/semiremorcilor are acoperire doar dacă acestea nu sunt
ataşate unui vehicul tractor.
(2) In cazul în care evenimentul se produce în timp ce
remorca/semiremorca este ataşată vehiculului tractor,
răspunderea aparţine vehiculului tractor.
(3) Asigurătorul vehiculului tractor are
obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată, având totuşi
posibilitatea exercitării dreptului de regres asupra asigurătorului
remorcii/semiremorcii, în cazul în care poate dovedi că dauna s-a produs
ca urmare a unei defecţiuni tehnice a remorcii/semiremorcii, care nu putea
fi observată de către conducătorul auto.
(4) In cazul în care evenimentul se produce în timp ce
remorca/semiremorca este ataşată vehiculului tractor,
despăgubirea va fi suportată, în funcţie de situaţiile
prezentate mai jos, de către:
a) asigurătorul vehiculului tractor, în
situaţia în care vehiculul tractor este identificat şi asigurat,
indiferent dacă remorca/semiremorca este sau nu este identificată ori
asigurată;
b) Asociaţia „Fondul de protecţie a
victimelor străzii" sau biroul naţional al statului în care
vehiculul tractor staţionează în mod obişnuit, pentru vehicule
înmatriculate în alte state, în situaţia în care vehiculul tractor este
identificat şi neasigurat, indiferent dacă remorca/semiremorca este
sau nu este identificată ori asigurată;
c) asigurătorul remorcii/semiremorcii, în
situaţia în care vehiculul tractor este neidentificat, iar
remorca/semiremorca este identificată şi asigurată; după
plata despăgubirii, asigurătorul remorcii/semiremorcii are drept de
regres împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului şi,
după caz, împotriva asigurătorului vehiculului tractor, dacă
aceştia vor fi identificaţi ulterior;
d) Asociaţia „Fondul de protecţie a
victimelor străzii", în situaţia în care vehiculul tractor este
neidentificat, iar remorca/semiremorca este identificată şi
neasigurată.
Art. 52. - (1) Valoarea vehiculului la data producerii
accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea de nou a acestuia
uzura corespunzătoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a
uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică
inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre
judecătorească.
Art. 53. - Prin valoarea de nou a vehiculelor se înţelege:
a) pentru vehiculele de producţie
românească, preţul de comercializare de nou, conform listelor de
preţuri de la unităţi de specialitate din România, valabile la
data producerii accidentului;
b) pentru vehiculele de producţie
străină, preţul de comercializare de nou:
- conform listelor de preţuri de la
unităţi de specialitate din România, valabile la data producerii
accidentului; sau, în lipsa acestora,
- pe baza cataloagelor de specialitate, echivalat în
lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României la data producerii accidentului;
c) pentru tipurile de vehicule la care nu există
preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai
fabrică, ultimul preţ de comercializare (de nou) al acelui tip/model
de vehicul, comunicat de producător, sau valoarea stabilită prin
asimilare cu preţul de vânzare de nou al unor vehicule care au aspect
şi caracteristici tehnice similare, din producţia internă ori
externă.
Art. 54. - (1) Uzura vehiculului avariat se
stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea de
întreţinere ale acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea
uzurii se ţine seama de costul reparaţiilor curente ori capitale,
inclusiv de costul de înlocuire a părţilor componente sau a pieselor
executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice
corespunzătoare a vehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în
baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al
înlocuirilor respective.
(2) Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul
pagubelor produse la vehicule sunt cele prevăzute în tabelele nr. 1
şi 2, cuprinse în anexa nr. 3.
Art. 55. - Se acordă despăgubiri şi
pentru:
1. acoperirea cheltuielilor făcute în vederea
limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului
şi dacă sunt probate cu documente justificative;
2. în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot
deplasa prin forţa proprie:
a) acoperirea cheltuielilor de transport al
vehiculului, cu excepţia cazurilor de daună totală, la unitatea
de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului care
poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a
vehiculului;
b) cheltuielile de transport până la localitatea
de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul în vehiculul avariat,
fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru
transportul cu avionul - clasa economic;
c) cheltuielile de transport al mărfurilor aflate
în vehicul, inclusiv în remorca/semiremorca tractată de acesta, până
la destinaţie;
d) cheltuielile prevăzute mai sus trebuie
probate cu documente justificative.
Art. 56. -In cazul persoanei păgubite cu
domiciliul/sediul în străinătate, deţinătoare a vehiculului
înmatriculat în străinătate, cuantumul despăgubirii se
stabileşte astfel:
1. dacă reparaţia s-a efectuat în
străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în
valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia
de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate de asigurător,
precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia
efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se
justifică prin dinamica accidentului;
2. în cazul în care reparaţia s-a făcut în
România şi se solicită plata despăgubirii în valută,
calcularea în valută a costurilor reparaţiei, stabilite în lei, se
face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României la data la care păgubitul a efectuat plata
facturii de reparaţie;
3. în cazul în care se solicită plata
despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul pagubelor se
stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurător,
avându-se în vedere constatările făcute de autorităţile
publice competente, cumulul de elemente reţinute din descrierea
accidentului, care rezultă din constatarea amiabilă de accident,
cercetările efectuate de asigurător în legătură cu dinamica
accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este
cazul, documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv
făcute de cel păgubit. Calcularea în valută a
despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii
făcute de către asigurător persoanei păgubite şi
acceptate de aceasta;
4. în cazul în care se solicită plata în lei a
despăgubirii stabilite în valută, se va calcula echivalentul în lei
al acesteia, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României la data propunerii făcute de către
asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
5. calcularea în valută a limitelor privind
cuantumul despăgubirilor stabilite potrivit art. 24 se face la cursul de
schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a
României la data producerii accidentului.
Art. 57. -In cazurile în care despăgubirile
urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu
modificările şi completările ulterioare, suma de recuperat
reprezintă:
a) despăgubirea stabilită în lei, în cazul în
care plata acesteia s-a făcut de către asigurător în lei;
b) despăgubirea stabilită şi
plătită în valută, echivalată în lei la cursul de schimb al
pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data
efectuării plăţii externe de către asigurător.
CAPITOLUL V
Criterii pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor
produse la vehicule
Art. 58. - (1) Pentru stabilirea valorii vehiculelor la
data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade
uzura valorică. Prin uzură valorică se înţelege acea
parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuinţare
sau stare de întreţinere.
(2) Uzura valorică se calculează prin
aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la
data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzură se stabileşte în
funcţie de gradul de întrebuinţare, kilometrii parcurşi cu
vehiculul, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în
unităţi de timp - ani, diferenţiată pe categorii de
vehicule, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2,
cuprinse în anexa nr. 3.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură al
unui vehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului
respectiv, menţionată în documentele de identificare a acestuia:
carte de identitate, certificat de înmatriculare etc, sau, în lipsă, anul
de fabricaţie de pe placa de origine a vehiculului;
b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul
respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la
data producerii evenimentului asigurat.
Art. 59. - (1) In cazul vehiculelor la care se cunosc
datele menţionate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului
de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul
coeficienţilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în
exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de
întreţinere medie, la intersecţia cărora se va găsi
coeficientul de uzură respectiv. Coeficienţii de uzură sunt
determinaţi pentru un parcurs mediu anual de:
- 15.000 km pentru vehicule cu masa totală
maximă autorizată de până la 3,51 şi pentru cele al
căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9;
- 20.000 km pentru vehicule cu masa totală
maximă autorizată mai mare de 3,5 t şi pentru cele al căror
număr de locuri pe scaune este mai mare de 9.
(2) In cazul în care există diferenţe între
parcursul real şi cel rezultat utilizându-se media anuală,
coeficientul corespunzător stării de întreţinere medie se va
corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăşi
coeficienţii corespunzători stărilor de întreţinere bună
sau satisfăcătoare.
(3) Corecţia se face prin adunare, dacă
parcursul real este mai mare decât parcursurile medii menţionate la alin.
(1), ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.
Art. 60. - (1) Pentru vehiculele la care nu se
cunoaşte parcursul în km realizat până la data producerii
evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanţă cu starea
tehnică a vehiculului respectiv, coeficientul de uzură al vehiculului
avariat se stabileşte în funcţie de vechimea în exploatare şi de
starea de întreţinere a acestuia, prevăzute în tabelele
coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2, cuprinse în anexa nr. 3.
(2) Starea de întreţinere a unui vehicul se
clasifică în: bună, medie şi satisfăcătoare.
(3) Stabilirea stării de întreţinere a
vehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea
evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de întreţinere bună - vehiculul
prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie
şi capacelor de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri
sau urme aparente de rugină a tablei; tapiţeria fără pete,
urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform,
fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui
reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de
ulei pe părţile laterale sau pe capotajele interioare ale
spaţiului afectat acestuia;
b) stare de întreţinere medie - vehiculul
prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie sau
capacelor de roţi până la 10 dm2, însumat pe întreaga
suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce
priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o
suprafaţă totală până la 10 dm2, cu exfolieri pe
o suprafaţă totală până la 1 cm2; pete pe
tapiţeria scaunelor;
c) stare de întreţinere satisfăcătoare -
vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de
protecţie şi capacelor de roţi mai mari de 10 dm2,
însumat pe întreaga suprafaţă exterioară: degradări ale
vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o
suprafaţă totală mai mare de 1 cm2, cu urme
pronunţate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiţeria
deteriorată şi murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu
accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj
necorespunzător al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe
părţile superioare şi laterale ca urmare a scurgerilor la
capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de
etansare; joc mare la volanul direcţiei.
(4) Cunoscându-se data introducerii în exploatare de
nou şi starea sa de întreţinere justificată tehnic, pentru
stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în
tabelul coeficienţilor de uzură linia orizontală
corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia şi se
stabileşte un coeficient de uzură cuprins între cei
corespunzători stării de întreţinere bună şi
satisfăcătoare.
Art. 61. - (1) Pentru vehiculele care aveau executate
înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente,
inclusiv înlocuiri ale părţilor componente sau ale pieselor
originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza
relaţiei:
Ur = U x K, în care:
Ur- coeficientul de
uzură recalculat al vehiculului;
U - coeficientul de
uzură rezultat din tabelele coeficienţilor de uzură, în baza
datelor determinate potrivit art. 59;
K- coeficientul de
corecţie a uzurii (A-a)/A,
în care:
A - valoarea de nou a
vehiculului avariat;
a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv
al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate
înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca
urmare a unor accidente ori a unor defecte de fabricaţie, pentru
menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice
corespunzătoare a vehiculului, în baza documentaţiilor privind costul
efectiv al acestora.
(2) Nu se pot lua în calcul coeficienţi de
uzură (U) inferiori coeficienţilor minimali sau superiori celor
maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat şi starea de
întreţinere a vehiculului avariat, prevăzuţi în tabelele
coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2, cuprinse în anexa nr. 3.
CAPITOLUL VI
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii
sau al distrugerii altor bunuri
Art. 62. - (1) Despăgubirile pentru clădiri,
construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor existente
pe piaţă la data producerii riscului asigurat, în limitele de
despăgubire stabilite potrivit art. 24.
(2) In cazul în care persoanele păgubite
prezintă documentaţii tehnice - devize de reparaţii sau alte
evaluări -, acestea pot fi luate în considerare la stabilirea
despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de
asigurător.
CAPITOLUL VII
Stabilirea despăgubirilor în cazul
vătămării sau al pieirii animalelor
Art. 63. - (1) Despăgubirile pentru animale se
stabilesc pe baza valorii de pe piaţa locală a animalului respectiv
la data producerii accidentului.
(2) Păgubitul va prezenta actul justificativ din
care să rezulte că este proprietarul animalului respectiv.
TITLUL III
Plata despăgubirilor
Art. 64. - (1) După acceptarea ofertei de
despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de
plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal
ori în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat
reparaţia.
(2) In cazul în care în drepturile persoanei
prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art.
22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările
ulterioare, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor
astfel:
a) dacă nu există obiecţii asupra
sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de
la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în
drepturile persoanei păgubite, însoţită de documentele
justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul
social sau la oricare dintre unităţile teritoriale ale
asigurătorului RCA care desfăşoară activităţi de
constatare, de lichidare a daunelor auto şi de efectuare a
plăţilor de despăgubiri. Acţiunea în justiţie
împotriva asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ,
la oricare dintre sediile asigurătorului, respectiv sediul social ori
sucursala care a emis poliţa de asigurare RCA sau sucursala care a
lichidat dauna;
b) dacă există obiecţii întemeiate
asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în
termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile
calendaristice de la soluţionarea obiecţiilor să se efectueze
plata.
(3) In cazul neformulării obiecţiilor în
termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecţii,
datoria devenind scadentă.
(4) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte
obligaţiile în termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sau
şi le îndeplineşte defectuos, la suma solicitată pentru piata
asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată
pentru fiecare zi de întârziere.
Art. 65. - (1) Odată cu încasarea
despăgubirii, partea prejudiciată va menţiona în scris că a
fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite şi
că nu mai are nicio pretenţie de la asigurătorul RCA şi de
la asigurat în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă
despăgubirea plătită nu depăşeşte limita de
despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru
prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul,
prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
(2) Declaraţia de acceptare a despăgubirii,
prevăzută la alin. (1), va fi dată de asigurătorul CASCO în
cazurile de regres.
(3) In situaţia efectuării plăţii
de către asigurătorul RCAdirect în contul indicat în declaraţia
de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată,
aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen
de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a
notificat asigurătorului RCA eventualele obiecţii referitoare la
cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conţine
elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
TITLUL IV
Sistemul bonus-malus
Art. 66. - Sistemul bonus-malus este format din
categoria de bază B0, 14 clase de bonus şi 8 clase de malus. Clasa B0
este clasa atribuită unui asigurat nou, fără istoric în
asigurare.
Art. 67. - Reducerea sau majorarea stabilită
conform sistemului bonus-malus se aplică tarifelor notificate şi
practicate de către societatea de asigurare la care asiguratul
doreşte să încheie asigurarea obligatorie de răspundere
civilă.
Art. 68. - Perioada de referinţă este anul
calendaristic anterior datei de emitere a poliţei.
Art. 69. - (1) Pentru aplicarea unui malus sunt luate
în calcul evenimentele pentru care a fost plătită cel puţin o
daună în perioada de referinţă, în care se reţine
responsabilitatea totală sau parţială a conducătorului auto,
indiferent cine a condus vehiculul la momentul producerii accidentului,
indiferent de modul de protocolare a acestuia, prin proces-verbal întocmit de
poliţie ori prin constatare amiabilă de accident.
(2) Dacă la momentul producerii evenimentului vehiculul
era însuşit şi folosit fără acordul proprietarului şi
acest lucru a fost sesizat în scris poliţiei, coeficientul din sistemul
bonus-malus al asiguratului nu este influenţat.
Art. 70. - Clasele bonus-malus şi
coeficienţii aferenţi acestora sunt prezentaţi în anexa nr. 9.
Art. 71. - (1) Dacă în perioada de
referinţă nu au fost înregistrate daune plătite, asiguraţii
beneficiază de un bonus, respectiv o reducere a primei de asigurare,
după cum urmează:
- o clasă, în cazul în care noua poliţă
se încheie pentru o perioadă de 6 luni;
- două clase, în cazul în care noua
poliţă se încheie pentru o perioadă de un an.
(2) Dacă în perioada de referinţă au
fost înregistrate daune plătite, asiguraţii sunt penalizaţi prin
aplicarea unui malus, respectiv majorarea primei de asigurare, conform
tabelului prezentat în anexa nr. 9.
(3) Pentru o perioadă de referinţă se
poate aplica cel mult o malusare.
Art. 72. - (1) In situaţia în care un asigurat
deţine mai multe vehicule, sistemul bonus-malus se aplică distinct
pentru fiecare vehicul în parte.
(2) In cazul înstrăinării/radierii
vehiculului asigurat, stabilirea noii clase de bonus-malus pentru un vehicul
nou-dobândit se face pornindu-se de la clasa bonus-malus de care asiguratul a
beneficiat anterior.
Art. 73. -In situaţia în care din motive tehnice
baza de date CEDAM nu poate fi interogată, asigurătorul poate stabili
daunalitatea pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a
asiguratului.
TITLUL V
Dispoziţii finale
Art. 74. - (1) In cazurile în care despăgubirile
se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA
va acorda despăgubiri în baza hotărârii judecătoreşti
rămase definitivă.
(2) In cazul obligării la prestaţii
băneşti periodice, sumele stabilite în condiţiile prevăzute
la alin. (1) se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării
de nevoie ori a incapacităţii de muncă, ţinându-se seama de
deciziile de pensionare, de certificatele medicale şi de alte dovezi care
stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor de despăgubire
stabilite prin poliţa de asigurare RCA.
Art. 75. -In cazul în care după plata
despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin
hotărâre a organului de jurisdicţie competent, intervine decesul
victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se va recalcula despăgubirea
potrivit prevederilor art. 49 pct. 2.
Art. 76. - Asigurătorii RCA sunt obligaţi
să comunice asiguraţilor condiţiile privind această
asigurare, prevăzute de prezentele norme.
Art. 77. - Pentru respectarea intereselor
asiguraţilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin
atribuţiile sale, analizează şi rezolvă eventualele
reclamaţii primite de la asiguraţi sau de la alte persoane fizice
şi juridice care apelează la serviciile societăţilor din
domeniul asigurărilor.
Art. 78. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme
de către societăţile de asigurare se sancţionează în
condiţiile şi potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 79. -Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 7a), 8
şi 9 fac parte integrantă din prezentele norme.
ANEXA Nr. 11) la norme
(faţă)
POLIŢA DE ASIGURARE DE RĂSPUNDERE
CIVILĂ AUTO RCA Seria RO/XX/YYY/SS Nr. 123456789
DENUMIRE ASIGURĂTOR R.C.
C.U.I.
Tel
Denumire Broker /Agent_________________________
Sucursala /
Agenţia________________________________ Cod Broker /
Agent______________________________
Nume/Denumire Asigurat: PROPRIETAR
|
|
Fel, Tip, Marca, Model Vehicul:
|
C.U.I. / CN.P. Proprietar:
|
|
Nr. înmatriculare/înregistrare:
|
Nume/Denumi re Asigurat: UTILIZATOR
|
|
Nr. identificare - Serie CIV / nr. de inventar
|
|
C.U.I. / CNP. utilizator:
|
|
Capacitate cilindrică / Putere:
|
|
Adresă Asigurat / Utilizator/ Tel.
|
Nr. locuri / masă totală maximă autorizată:
|
|
Valabilitate poliţă: de
la_____________________Până la:_________________emisă în data
de:_______________
Clasa B/M:___Prima de asigurare:_________RON,
Încasată cu:_________Din data de:____________
|
Pentru Anul 2010
|
Pentru Anul 2011
|
Limita de despăgubire pentru vătămări
corporale şi deces este de:
|
EURO
|
EURO
|
Limita de despăgubire pentru pagube materiale este de:
|
EURO
|
EURO
|
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
primeşte şi răspunde la toate sesizările şi
reclamaţiile privind activitatea asigurătorilor, reasiguratorilor
şi intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări;
Bucureşti, str. Amiral Constantin Bălescu nr.
16, sector 1, telefon: 021.316.78,81,021.316.78.68; fax: 021.316.78.64;
Operator de date cu caracter personal nr. 12283
Condiţiile contractuale sunt prevăzute in
Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul preşedintelui
Comisiei de Supravegherea Asigurărilor nr. 21/2009.
* Dupa caz. asigurătorul va trece
denumirea sau sigla si adresa
1) Anexa nr. 1 este
reprodusă în facsimil.
(verso)
ANEXA Nr. 2*) la norme
(faţă)
Date tehnice ale produsului:
Diametrul produsului finit este de75mm
Stickerul este conceput din 6 culori pe faţă
şi 1 culoare pe verso: grafica de siguranţă cu elementele fine
de guilloche din două culori (roşu şi gri), elementele grafice
din logo-ul CSA din trei culori (Pantone 287, Pantone 1788, Pantone
803), textul pe faţă şi pe verso dintr-o
culoare (negru)
*) Anexa nr. 2 (faţă) este reprodusă în
facsimil.
(verso)
1. Caracteristici tehnice ale documentului de
asigurare:
a) dimensiuni elemente constitutive
(orizontal/vertical):
- Cartea Verde: 210 mm x 145 mm;
- poliţa RCA: 210 mm x 145 mm;
b) fondul poliţei RCA este alb. Fondul
documentului internaţional de asigurare este conform standardului în
vigoare, respectiv sectorul aferent documentului Carte Verde va avea fondul
atât pe faţă, cât şi pe verso de culoare verde, cod 7478M;
c) documentul de asigurare reprezentat de poliţa
de asigurare RCA şi documentul internaţional de asigurare (Cartea
Verde) sunt separate prin linii de tip perfor pe orizontală;
d) formatul seriei va fi următorul:
RO/XX/YYY/SS NNNNNNNNN, unde:
- XX este numărul de ordine al asigurătorului
în sistemul Carte Verde;
- YYY este o combinaţie unică compusă
din litere şi/sau cifre având lungimea minimă de două caractere
şi cea maximă de 3 caractere;
- SS este seria RCA trasă la sorţi
compusă din două caractere alfanumerice;
- NNNNNNNNN este numărul poliţei; e) alte
menţiuni privind completarea:
- în cazul în care utilizatorul este altul decât
proprietarul înscris în documentele vehiculului, în rubrica „Adresă
asigurat/utilizator" se va completa adresa utilizatorului.
2. Menţiuni privind vigneta:
a) în spaţiul destinat seriei vignetei se
completează cu:
- seria unică alocată asigurătorului de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
b) pe fiecare vignetă eliberată se va marca
data până la care poliţa de asigurare este valabilă, respectiv
ziua şi luna.
ANEXA Nr. 3 la norme
TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURĂ
Nr. 1
pentru vehicule a căror masă totală
maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 t şi pentru
cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
Ani
|
Coeficient de uzură (%)
|
Stare de întreţinere bună
|
Stare de întreţinere medie
|
Stare de întreţinere
satisfăcătoare
|
1
|
0
|
4
|
6
|
4
|
9
|
13
|
2
|
10
|
18
|
28
|
15
|
28
|
35
|
3
|
20
|
33
|
40
|
24
|
37
|
45
|
4
|
28
|
42
|
50
|
32
|
45
|
53
|
5
|
35
|
48
|
56
|
41
|
52
|
59
|
6
|
45
|
55
|
62
|
48
|
58
|
65
|
7
|
51
|
62
|
69
|
53
|
65
|
72
|
8
|
56
|
67
|
75
|
58
|
70
|
78
|
9
|
60
|
72
|
80
|
61
|
73
|
82
|
10
|
62
|
74
|
84
|
63
|
75
|
85
|
Peste 10
|
63
|
75
|
85
|
TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURĂ
Nr. 2
pentru vehicule a căror masă totală
maximă autorizată depăşeşte 3,5 t şi pentru cele
al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9
Ani
|
Coeficient de uzură (%)
|
Stare de întreţinere bună
|
Stare de întreţinere medie
|
Stare de întreţinere
satisfăcătoare
|
1
|
0
|
5
|
7
|
4
|
10
|
15
|
2
|
10
|
20
|
27
|
18
|
25
|
34
|
3
|
23
|
30
|
39
|
28
|
35
|
44
|
4
|
33
|
40
|
48
|
37
|
45
|
52
|
5
|
41
|
49
|
56
|
44
|
52
|
60
|
6
|
47
|
55
|
63
|
50
|
58
|
65
|
7
|
53
|
60
|
68
|
55
|
64
|
70
|
8
|
58
|
66
|
72
|
60
|
68
|
74
|
9
|
63
|
70
|
76
|
65
|
71
|
77
|
10
|
66
|
73
|
79
|
67
|
74
|
80
|
11
|
68
|
75
|
82
|
69
|
76
|
83
|
12
|
70
|
77
|
84
|
71
|
78
|
85
|
Peste 12
|
71
|
78
|
85
|
ANEXA Nr. 4 la norme
(faţă)
Antet asigurător
Reţeaua teritorială şi personalul
specializat pentru activitatea de constatare şi lichidare a daunelor
Nr. crt.
|
Judeţe
|
Structură proprie de lucru
|
|
Date de identificare1)
|
Personal specializat2)
|
1
|
Alba
|
|
|
2
|
Arad
|
|
|
3
|
Argeş
|
|
|
4
|
Bacău
|
|
|
5
|
Bihor
|
|
|
6
|
Bistriţa-Năsăud
|
|
|
7
|
Botoşani
|
|
|
8
|
Braşov
|
|
|
9
|
Brăila
|
|
|
10
|
Bucureşti
|
|
|
11
|
Buzău
|
|
|
Nr. crt.
|
Judeţe
|
Structură proprie de lucru
|
|
Date de identificare1)
|
Personal specializat2)
|
12
|
Caraş-Severin
|
|
|
13
|
Cluj
|
|
|
14
|
Călăraşi
|
|
|
15
|
Constanţa
|
|
|
16
|
Covasna
|
|
|
17
|
Dâmboviţa
|
|
|
18
|
Dolj
|
|
|
19
|
Galaţi
|
|
|
20
|
Giurgiu
|
|
|
21
|
Gorj
|
|
|
22
|
Harghita
|
|
|
23
|
Hunedoara
|
|
|
24
|
Ialomiţa
|
|
|
25
|
laşi
|
|
|
26
|
Maramureş
|
|
|
27
|
Mehedinţi
|
|
|
28
|
Mureş
|
|
|
29
|
Neamţ
|
|
|
30
|
Olt
|
|
|
31
|
Prahova
|
|
|
32
|
Satu Mare
|
|
|
33
|
Sălaj
|
|
|
34
|
Sibiu
|
|
|
35
|
Suceava
|
|
|
36
|
Teleorman
|
|
|
37
|
Timiş
|
|
|
38
|
Tulcea
|
|
|
39
|
Vaslui
|
|
|
40
|
Vâlcea
|
|
|
41
|
Vrancea
|
|
|
Semnatura autorizată
..................................
(ştampila asigurătorului)
(verso)
Coloana „Structura proprie de lucru" va
conţine:
1) adresa, numerele
de telefon (fixe, mobile) şi fax, precum şi adresa de e-mail ale
fiecărei sucursale şi/sau agenţii a asigurătorului din
fiecare judeţ, completate în coloana „Date de identificare";
2) numele şi
prenumele persoanelor angajate ale societăţii, specializate în
activitatea de constatare şi lichidare a daunelor auto, funcţia
acestora pentru fiecare dintre sucursalele/agenţiile asigurătorului.
ANEXA Nr. 5 la norme Antet
asigurător
PRIME DE ASIGURARE RCA
Nr. crt.
|
Denumire indicator
|
Luna de
raportare.................................
|
Persoane fizice
|
Persoane juridice
|
1.
|
Număr de contracte în vigoare la sfârşitul lunii de
raportare1), din care:
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru 6 luni sau 12 luni
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru o lună
|
|
|
2.
|
Număr de contracte încheiate în exerciţiul financiar de
raportare2), din care:
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru 12 luni
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru 6 luni
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru o lună
|
|
|
3.
|
Prime brute încasate3): - lei -
|
|
|
4.
|
Prime brute subscrise4), din care: - lei -
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru 12 luni - lei -
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru 6 luni - lei -
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru o lună - lei -
|
|
|
5.
|
Prime cedate în reasigurare, din care:
|
|
|
|
- pe piaţa internă - lei -
|
|
|
|
- pe piaţa externă - lei -
|
|
|
6.
|
Prime nete subscrise: - lei -
|
|
|
7.
|
Rezerva de primă brută: - lei -
|
|
|
8.
|
Rezerva de primă netă: - lei -
|
|
|
9.
|
Comisioane încasate pentru cedări în
reasigurare: - lei -
|
|
|
10.
|
Recuperări5): - lei
-
|
|
|
Semnătura autorizată
..................................
(ştampila asigurătorului)
1) Rândul
„Număr de contracte în vigoare" se completează cu
informaţii privind numărul de poliţe încheiate atât în timpul
exerciţiului financiar în curs, cât şi în cel anterior şi care
au valabilitate în ultima zi a lunii de raportare aferentă
exerciţiului financiar în curs.
2) Rândul
„Număr de contracte încheiate" se completează cu informaţii
privind numărul cumulat de poliţe încheiate, a căror dată
de intrare în valabilitate se situează în perioada 1 ianuarie a
exerciţiului financiar în curs - ultima zi a lunii de raportare.
3) Rândul „Prime
brute încasate" se completează cu volumul cumulat al primelor
încasate în perioada de raportare.
4) Rândul „Prime
brute subscrise" se completează cu volumul cumulat al primelor
subscrise pentru poliţele a căror dată de intrare în
valabilitate se situează în perioada 1 ianuarie a exerciţiului
financiar în curs - ultima zi a lunii de raportare (aferente contractelor
prevăzute la pct. 2), din care se scad primele anulate.
5) Rândul
„Recuperări" se completează cu informaţii privind volumul
sumelor recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind
asigurările şi reasigurările în România, cu modificările
şi completările ulterioare.
ANEXA Nr. 6 la norme
(faţă)
Antet asigurător
DESPĂGUBIRI - RCA
Nr. crt.
|
Denumire indicator
|
Persoane fizice
|
Persoane juridice
|
an în curs7)
|
ani anteriori8)
|
an în curs7)
|
ani anteriori8)
|
VC
|
DM
|
VC
|
DM
|
VC
|
DM
|
VC
|
DM
|
1.
|
Număr de dosare avizate1):
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2.
|
Număr de dosare de daună plătite2):
|
|
|
|
|
|
|
|
|
3.
|
Despăgubiri brute plătite3),
din care: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Despăgubiri nete plătite: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
4.
|
Număr de dosare nelichidate4):
|
|
|
|
|
|
|
|
|
5.
|
Rezerva de daună avizată brută5,din
care: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Rezerva de daună avizată netă: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
6.
|
Rezerva de daună brută pentru daune neavizate 6),
din care: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Rezerva de daună netă pentru
daune neavizate: - lei -
|
|
|
|
|
|
|
|
|
VC - vătămări corporale; DM - daune
materiale.
Semnătura autorizată
................................
(ştampila asigurătorului)
(verso)
1) Rândul
„Număr de dosare avizate" se completează cu informaţii
privind numărul de dosare de daună avizate în perioada de raportare*.
2) Rândul
„Număr de dosare de daună plătite" se completează cu
informaţii privind numărul de dosare de daună plătite de
asigurător în perioada de raportare*, indiferent de data avizării
dosarului de daună.
3) Rândul
„Despăgubiri brute plătite" se completează cu
informaţii privind valoarea cumulată a despăgubirilor
plătite în perioada de raportare*, aferente dosarelor de daună de la
pct. 2.
4) Rândul
„Număr de dosare nelichidate" se completează cu informaţii
privind numărul de dosare de daună nelichidate până la
sfârşitul lunii de raportare (în stoc), indiferent de data avizării
dosarului de daună.
5) Rândul „Rezerva
de daună avizată brută" se completează cu
informaţii privind valoarea cumulată a rezervei de daună
brută aferente dosarelor de daună în stoc la sfârşitul lunii de
raportare, menţionate la pct. 4.
6) Rândul „Rezerva
de daună brută pentru daune neavizate" reprezintă rezerva
de daună brută pentru daune întâmplate şi neavizate.
7) Coloana „an în
curs" se completează cu informaţii privind dosarele de
daună deschise în urma unor evenimente produse în perioada de raportare*.
8) Coloana „ani
anteriori" se completează cu informaţii privind dosarele de
daună deschise în urma unor evenimente produse în anii anteriori,
respectiv până la data 31 decembrie a anului financiar anterior celui în
curs.
* Perioada de raportare - perioada începând de
la 1 ianuarie a exerciţiului financiar în curs şi până la
sfârşitul lunii de referinţă.
ANEXA Nr. 7 la norme
Antet asigurător
SITUAŢIA
privind contribuţia pentru activitatea de RCA
datorată şi virată pentru luna...........................
Nr. crt.
|
Specificaţii
|
TOTAL
cumulat de
la începutul anului,
din care:
|
Pentru luna de raportare
|
Nr. şi data documentului de
plată*)
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
1.
|
Volum de prime brute încasate
|
|
|
X
|
2.
|
Cota procentuală stabilită de CSA
|
|
|
X
|
3.
|
Contribuţia datorată
|
|
|
X
|
4.
|
Majorări de întârziere datorate
|
|
|
X
|
5.
|
Suma virată - total, din care:
|
|
|
|
|
- aferentă contribuţiei
- aferentă majorărilor de întârziere
|
|
|
|
Semnătura autorizată
...................................
(ştampila asigurătorului)
*) Se anexează şi copia documentului de
plată din luna respectivă.
ANEXA Nr. 7a) la norme
Antet asigurător
SITUAŢIA RECTIFICATIVĂ
privind activitatea de RCA pentru luna...........................
Nr. crt.
|
Specificaţii
|
Suma raportată iniţial
sau anterior
|
Suma corectată*)
|
Nr. şi data
documentului
de plată**)
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
1.
|
Volum de prime brute încasate
|
|
|
X
|
2.
|
Cota procentuală stabilită de CSA
|
|
|
X
|
3.
|
Contribuţia datorată
|
|
|
X
|
4.
|
Majorări de întârziere datorate
|
|
|
X
|
5.
|
Suma virată-total, din care:
|
|
|
|
|
- aferentă contribuţiei
- majorările de întârziere
|
|
|
|
Semnătura autorizată
................................
(ştampila asigurătorului)
*) In rândul 1 coloana 3 se înscriu sumele rectificate,
care le înlocuiesc pe cele raportate iniţial sau anterior.
**) Se anexează şi copia documentului de
plată din luna respectivă.
ANEXA Nr. 8 la norme
Antet asigurător
ALTE CHELTUIELI
pentru asigurarea RCA
- lei -
Nr. crt.
|
Denumirea indicatorului
|
|
1.
|
Comisioane plătite, din care:
|
|
- pentru activitatea de contractare
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
2.
|
Cheltuieli de administrare
|
|
3.
|
Contribuţii asigurarea RCA, din care:
|
|
- Fondul de protecţie a victimelor străzii
|
|
- cota procentuală RCA
|
|
- fondul de garantare
|
|
- taxa de funcţionare
|
|
NOTĂ:
Se transmit datele cumulat pentru întreaga perioada de
raportare.
Semnătura autorizată
...........................
(ştampila asigurătorului)
ANEXA Nr. 9 la norme
1. Tabel cu coeficienţii aferenţi claselor
de bonus-malus
Clasa bonus-malus
|
Coeficient aplicat asupra primei de
asigurare %
|
B14
|
50
|
B13
|
53
|
B12
|
56
|
B11
|
59
|
B10
|
62
|
B9
|
65
|
B8
|
68
|
B7
|
71
|
B6
|
74
|
B5
|
78
|
B4
|
82
|
B3
|
86
|
B2
|
90
|
B1
|
95
|
B0
|
100
|
M1
|
105
|
M2
|
110
|
M3
|
120
|
M4
|
130
|
M5
|
145
|
M6
|
160
|
M7
|
180
|
M8
|
200
|
2. Modul de aplicare a sistemului bonus-malus în
funcţie de numărul de daune
Clauza bonus-malus
|
Clasele de reînnoire în
funcţie de daunele observate
|
1 daună
|
2 daune
|
3 daune şi mai multe
|
B14
|
B10
|
B7
|
B4
|
B13
|
B9
|
B6
|
B3
|
B12
|
B8
|
B5
|
B2
|
B11
|
B7
|
B4
|
B1
|
B10
|
B6
|
B3
|
B0
|
B9
|
B5
|
B2
|
M1
|
B8
|
B4
|
B1
|
M2
|
B7
|
B3
|
B0
|
M3
|
B6
|
B2
|
M1
|
M4
|
B5
|
B1
|
M2
|
M5
|
B4
|
B0
|
M3
|
M6
|
B3
|
M1
|
M4
|
M7
|
B2
|
M2
|
M5
|
M8
|
B1
|
M3
|
M6
|
M8
|
B0
|
M4
|
M7
|
M8
|
M1
|
M5
|
M8
|
M8
|
M2
|
M6
|
M8
|
M8
|
M3
|
M7
|
M8
|
M8
|
M4
|
M8
|
M8
|
M8
|
M5
|
M8
|
M8
|
M8
|
M6
|
M8
|
M8
|
M8
|
M7
|
M8
|
M8
|
M8
|
M8
|
M8
|
M8
|
M8
|