ORDIN Nr. 798
din 20 iunie 2008
privind aprobarea Cerintelor
pentru amenajarea si utilizarea terenurilor, altele decat aerodromurile
autorizate, pe care pot ateriza, respectiv de pe care pot decola aeronave
civile care executa zboruri interne incadrate in categoria operatiunilor aeriene
civile de lucru aerian sau aviatie generala
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 477 din 27 iunie 2008
In temeiul prevederilor art. 4 lit. f) din Ordonanţa
Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, ale art. 9 alin. (5) lit. b) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a
zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional, cu
modificările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 367/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Transporturilor, cu modificările ulterioare,
pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Ministerului
Transporturilor ca autoritate de stat în domeniul transporturilor,
ministrul transporturilor emite următorul ordin.
Art. 1. - (1) Se aprobă Cerinţele pentru amenajarea şi
utilizarea terenurilor, altele decât aerodromurile autorizate, pe care pot
ateriza, respectiv de pe care pot decola aeronave civile care execută zboruri
interne încadrate în categoria operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian sau
aviaţie generală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
(2) Cerinţele prevăzute la alin. (1) se aplică numai în
cazul terenurilor amenajate cu caracter temporar, situate în afara
localităţilor urbane şi utilizate exclusiv pentru efectuarea zborurilor VFR.
Art. 2. - (1) Pentru terenurile care sunt amenajate în
vederea utilizării de către aeronave civile care execută zboruri interne
încadrate în categoria operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian sau aviaţie
generală şi care:
a) sunt situate în interiorul localităţilor urbane; sau
b) sunt utilizate pentru efectuarea zborurilor IFR; sau
c) sunt utilizate cu caracter permanent, respectiv mai
mult de 6 luni într-un an calendaristic, indiferent de amplasamentul
terenurilor, este necesară obţinerea unui certificat
de autorizare din partea Regiei Autonome „Autoritatea Aeronautică Civilă
Română".
(2) Cerinţele pentru obţinerea certificatului de
autorizare prevăzut la alin. (1) sunt cele stabilite pentru autorizarea
aerodromurilor civile, prevăzute în Reglementarea aeronautică civilă română
RACR-AD-AADC/Autorizarea aerodromurilor civile, aprobată prin Ordinul
ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 744/2003.
Art. 3. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin,
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.
1.022/2003 pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind
amenajarea şi utilizarea terenurilor temporare de aeronautică civilă -
RACR-AD-AUTT, ediţia 1/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2004, se abrogă.
Art. 4. - Regia Autonomă
„Autoritatea Aeronautică Civilă Română" va lua măsurile necesare pentru
ducerea la îndeplinire a prezentului ordin şi va supraveghea respectarea prevederilor
acestuia de către operatorii aerieni români.
p. Ministrul transporturilor,
Septimiu Buzaşu,
secretar de stat
ANEXĂ
CERINŢE
pentru amenajarea şi utilizarea terenurilor, altele
decât aerodromurile autorizate, pe care pot ateriza, respectiv de pe care pot decola aeronave civile care
execută zboruri interne încadrate în categoria operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian sau aviaţie generală
CAPITOLUL I
Generalităţi
1.1. Prevederi generale. Aplicabilitate
1.1.1. Prezenta reglementare stabileşte, în
conformitate cu prevederile art. 9 pct. (5) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian
naţional, cu modificările ulterioare, cerinţele minime pentru amenajarea şi
utilizarea terenurilor, altele decât aerodromurile autorizate, destinate
zborurilor aeronavelor care execută operaţiuni aeriene de lucru aerian sau
aviaţie generală în spaţiul aerian naţional.
1.1.2. Prevederile prezentei reglementări se aplică
numai în cazul terenurilor amenajate şi utilizate cu caracter temporar, situate
în afara localităţilor urbane şi utilizate exclusiv pentru efectuarea
zborurilor VFR, denumite în continuare terenuri
temporare. Prin utilizare cu caracter temporar se înţelege utilizarea terenului pentru o perioadă mai mică de 6
luni într-un an calendaristic.
1.1.3. Operatorii aeronavelor poartă întreaga
responsabilitate pentru stabilirea şi amenajarea terenurilor temporare pe care
le utilizează, conform cerinţelor din prezenta reglementare, pentru realizarea
condiţiilor de siguranţă a zborului, precum şi pentru supravegherea
desfăşurării operaţiunilor aeriene civile desfăşurate pe aceste terenuri.
1.1.4. Terenurile temporare destinate a fi folosite
pentru operaţiuni de lucru aerian sau aviaţie generală se autorizează de către
operatorii aeronavelor implicaţi.
1.1.5. Ca parte integrantă a procesului de autorizare
a terenurilor temporare, operatorii aeronavelor trebuie să elaboreze o
documentaţie tehnică pentru fiecare teren temporar utilizat.
1.1.6. Formatul, structura şi conţinutul formularelor
care alcătuiesc documentaţia tehnică de autorizare a terenurilor temporare de
aeronautică civilă se stabilesc de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), se aprobă prin decizie a
directorului general al AACR si se publică pe pagina web a AACR.
1.2. Definiţii
1.2.1. In sensul prezentei reglementări, termenii
utilizaţi au următoarele semnificaţii:
- arie de decolare şi
aterizare - suprafaţa pătrată, delimitată pe un
heliport temporar şi destinată aterizării şi decolării elicopterelor;
- arie de siguranţă - aria definită în exteriorul ariei
de decolare şi aterizare a unui heliport temporar, degajată de obstacole,
destinată reducerii riscurilor deteriorării materiale în cazul în care
elicopterul se abate accidental de la aria de decolare şi aterizare;
- forţă majoră - un eveniment imprevizibil şi inevitabil care generează
imposibilitatea temporară sau definitivă de executare a unui zbor în
conformitate cu autorizarea acordată;
- manual operaţional - documentul care stabileşte organizarea compartimentelor de zbor
şi operaţionale ale operatorului aeronavei şi relaţiile dintre acestea, precum
şi procedurile şi instrucţiunile care guvernează activitatea acestora în
vederea asigurării siguranţei zborului;
- obstacol - orice obiect fix (natural sau
artificial, temporar ori permanent) sau mobil, ori
părţi ale acestuia, care prin amplasare, proprietăţi fizice, caracteristici
constructive şi/sau funcţionale afectează ori poate afecta siguranţa
activităţilor aeronautice;
- operator al aeronavei-
persoana fizică sau juridică care efectuează operaţiuni aeriene cu o aeronavă
civilă; în cazul operaţiunilor aeriene civile de aviaţie generală, operator al
aeronavei este considerat pilotul aflat la comanda aeronavei; în cazul
operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian, operator al aeronavei este
considerată persoana deţinătoare a documentului de certificare care stă la baza
efectuării operaţiunii respective;
- pistă - suprafaţa dreptunghiulară definită în perimetrul unui teren de
zbor, amenajată adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) şi destinată
aterizării şi decolării avioanelor;
- siguranţa zborului - capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea
afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de
pagube materiale;
- suprafeţe de
limitare a (înălţimii) obstacolelor - seria de
suprafeţe care definesc un volum al spaţiului aerian pe şi în jurul unui teren
temporar de aeronautică civilă, care trebuie menţinut liber de obstacole cu
scopul de a permite zborul aeronavelor în condiţii de siguranţă;
- teren de zbor-
suprafaţa dreptunghiulară delimitată pe un teren temporar şi destinată
aterizării şi decolării avioanelor;
- zbor VFR - zborul efectuat în conformitate cu
regulile de zbor la vedere;
- zonă de siguranţă - zona adiacentă unui teren temporar de aeronautică civilă,
indiferent de proprietar, definită cu scopul de a limita înălţimea obstacolelor
şi de a preveni efectele negative de orice natură, directe şi/sau indirecte,
asupra operării aeronavelor şi ansamblului activităţilor aeronautice - în
interesul siguranţei zborului aeronavelor şi securităţii aeronautice;
1.2.2. Ceilalţi termeni aeronautici utilizaţi au
înţelesul din Codul aerian civil.
CAPITOLUL II
Terenuri temporare pentru avioane
2.1. Caracteristici fizice ale terenului de zbor
2.1.1. La alegerea/stabilirea unui teren de zbor,
operatorul aeronavei va urmări ca terenul respectiv:
a) să fie degajat de obstacole care pot afecta
siguranţa zborului (reţele electrice/telefonice, clădiri, stâlpi/piloni,
canale, copaci, proeminenţe de teren etc);
b) să fie orientat cu axul longitudinal pe direcţia
predominantă a vântului în zonă;
c) să permită aterizarea, rularea şi staţionarea
avioanelor la sol, în condiţii de teren uscat sau umed;
d) să nu prezinte denivelări (gropi, şanţuri, muşuroaie
etc);
e) să nu fie într-o zonă inundabilă şi să permită
drenarea naturală a apelor pluviale.
2.1.2. Terenul de zbor va fi de formă dreptunghiulară,
cu lungimea de minimum 500 m şi lăţimea de 100 m.
2.1.3. Pentru siguranţa operaţiunilor aeriene:
a) suprafaţa terenului de zbor trebuie amenajată şi
menţinută în stare bună de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol
compact);
b) lungimea terenului de zbor trebuie stabilită astfel
încât să permită decolarea şi aterizarea tipurilor de aeronave folosite,
corespunzător caracteristicilor/performanţelor acestora, dar nu mai mică de 500
m;
c) panta longitudinală a terenului de zbor nu trebuie
să fie mai mare de 2 %.
2.1.4. Dacă pe terenul de zbor se delimitează explicit
o pistă de decolare-aterizare, aceasta va avea lungimea de minimum 500 m şi
lăţimea de minimum 1,5 anvergura maximă a avioanelor folosite, dar nu mai puţin
de 30 m.
2.1.5. - (1) Situarea terenului de zbor va fi definită
prin coordonate geografice cu precizia de o zecimală de
minut.
(2) Se admite şi definirea numai prin distanţe şi
direcţii faţă de repere uşor de recunoscut pe teren şi pe hartă.
2.2 Identificarea şi
evaluarea obstacolelor
2.2.1. Operatorul aeronavei trebuie să identifice
obstacolele semnificative din zona terenului temporar şi să evalueze influenţa
acestora asupra siguranţei zborului.
2.2.2. - (1) Regimul de obstacolare în zona terenului
temporar se defineşte prin următoarele suprafeţe virtuale de limitare a
înălţimii obstacolelor, asociate terenului de zbor: suprafeţe de
decolare/aterizare (culoare aeriene de acces), suprafeţe de tranziţie şi
suprafaţa orizontală.
(2) Caracteristicile suprafeţelor menţionate la alin.
(1) sunt prezentate în figura 2-1*).
*) Figura 2-1 este reprodusă în facsimil.
Fig. 2 - 1: Suprafeţe de limitare a înălţimii
obstacolelor. Zone de siguranţă
2.2.3. Unde condiţiile locale nu permit realizarea
pantelor precizate pentru suprafeţele de limitare a înălţimii obstacolelor în
culoarul aerian de acces, se admite panta de 1: 50 pe lungimea totală de 2.000
m.
2.2.4. In perimetrul terenului de zbor nu se admit
obiecte fixe, cu excepţia mijloacelor vizuale necesare navigaţiei aeriene, care
trebuie să fie frangibile şi marcate în culori contrastante cu fundalul.
2.2.5. Direcţiile de apropiere
finală şi de decolare trebuie să fie libere de obstacole (reţele electrice,
stâlpi, copaci, proeminenţe ale terenului etc).
2.2.6. Orice obiect care poate constitui prin
înălţimea sau poziţia sa un pericol la aterizare sau la decolare şi care nu
poate fi înlăturat trebuie marcat vizibil.
2.2.7. - (1) In situaţii de forţă majoră, pentru
locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o
procedură specifică de aterizare/decolare care să permită evaluarea din aer de
către pilot a compatibilităţii locului cu performanţele avionului şi cu natura
misiunii.
(2) Dimensiunile locului vorfi cel puţin egale cu
dimensiunile terenurilor de zbor autorizate.
(3) Responsabilitatea pentru alegerea terenului şi
siguranţa aterizării îi aparţine în totalitate pilotului comandant.
(4) Fiecare operator care utilizează terenuri
temporare are obligaţia de a elabora procedura specifică menţionată la alin.
(1), care va fi inclusă, după caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
2.3 Semnalizări la sol şi marcaje
Semnalizările la sol şi marcajele pe un teren temporar
se fac cu respectarea prevederilor secţiunii 4 din anexa 1 la Reglementarea
aeronautică civilă română RACR - RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006, cu
modificările şi completările ulterioare.
2.4. Parcarea avioanelor
2.4.1. Pe durata parcării avioanelor operatorul
aeronavei trebuie să adopte măsurile adecvate de protecţie, siguranţă şi
supraveghere a acestora.
2.4.2. La rularea sau tractarea avioanelor, precum şi în poziţiile de parcare trebuie să existe o distanţă
de cel puţin 5 m între extremităţile avioanelor şi între extremităţile
avioanelor şi obiectele din jur (clădiri, garduri, copaci, vehicule etc).
2.4.3. Platforma de parcare, de încărcare etc. se va
amenaja în exteriorul terenului de zbor, lateral, la o distanţă de cel puţin 10
m de marginea acestuia.
2.5. Documentaţia tehnică de autorizare Documentaţia tehnică
aferentă terenurilor temporare trebuie
să includă:
a) fişa terenului de zbor;
b) harta (schiţa) terenului de
zbor;
c) harta (schiţa) de zonă şi obstacole a terenului de
zbor;
d) tabel cu obstacole la terenul de zbor;
e) fişa de inspecţie periodică a terenului de zbor.
CAPITOLUL III
Terenuri temporare pentru elicoptere
3.1. Caracteristici fizice ale terenurilor temporare
pentru elicoptere
3.1.1. - (1) La alegerea/stabilirea unui teren temporar
pentru elicoptere, denumit în continuare heliport temporar, operatorul aeronavei va urmări ca acesta să fie degajat de
obstacole care pot afecta siguranţa zborului (reţele electrice/telefonice,
clădiri, stâlpi/piloni, copaci, proeminenţe de teren etc), corelat cu direcţia
vântului predominant.
(2) Ariile de decolare/aterizare şi, respectiv, de
siguranţă trebuie:
a) să permită aterizarea şi staţionarea elicopterelor
la sol, în condiţii de teren uscat sau umed;
b) să nu prezinte denivelări (gropi, şanţuri, muşuroaie
etc);
c) să nu fie într-o zonă inundabilă şi să permită
drenarea naturală a apelor pluviale.
3.1.2. Aria de decolare/aterizare va fi de formă pătrată, cu latura 2D (unde D este cea mai mare dintre
dimensiunile maxime de gabarit ale elicopterelor folosite, când rotoarele sunt
pornite).
3.1.3. Aria de siguranţă situată la exteriorul ariei
de decolare/aterizare trebuie să fie la nivelul acesteia, de formă pătrată, cu
latura 2D+10 m.
3.1.4. Pentru siguranţa operaţiunilor aeriene:
a) heliportul temporar trebuie să permită decolarea
şi aterizarea tipurilor de elicoptere folosite, corespunzător
caracteristicilor/performanţelor acestora;
b) suprafaţele de decolare/aterizare şi, respectiv,
de siguranţă trebuie amenajate şi menţinute în stare bună de utilizare, adecvat
tipului de sol (înierbat sau sol compact) şi de condiţiile acestuia (praf,
nisip, zăpadă);
c) panta suprafeţelor nu trebuie să fie mai mare de 8°.
3.1.5. - (1) Situarea heliportului temporar va fi
definită prin coordonate geografice cu precizia de o zecimală de minut.
(2) Se admite şi definirea
numai prin distanţe şi direcţii faţă de repere uşor de recunoscut pe teren şi
pe hartă.
3.2. Identificarea şi
evaluarea obstacolelor
3.2.1. Operatorul aeronavei trebuie să identifice
obstacolele semnificative din zona heliportului temporar şi să evalueze
influenţa acestora asupra siguranţei zborului.
3.2.2. - (1) Regimul de obstacolare în zona
heliportului temporar se defineşte prin următoarele suprafeţe virtuale de
limitare a înălţimii obstacolelor, asociate ariilor de decolare/aterizare şi,
respectiv, de siguranţă: suprafeţe de decolare/aterizare (culoare aeriene de
acces) şi suprafeţe de tranziţie.
(2) Caracteristicile suprafeţelor menţionate la alin.
(1) sunt prezentate în figura 3-1*):
*) Figura 3-1 este reprodusă în facsimil.
Fig. 3-1: Suprafeţe de limitare a înălţimii
obstacolelor. Zone de siguranţă
3.2.3. Direcţiile de apropiere finală şi de decolare
trebuie să fie libere de obstacole (reţele electrice, clădiri, stâlpi, copaci,
proeminenţe ale terenului etc).
3.2.4. Orice obiect care poate
constitui prin înălţimea sau poziţia sa un pericol la aterizare sau la decolare
şi care nu poate fi înlăturat trebuie marcat vizibil.
3.2.5. Pentru executarea misiunilor aviochimice cu
elicoptere destinate acestui scop, alegerea şi omologarea ariilor
(platformelor) de decolare/aterizare revine echipajelor şi trebuie îndeplinite
în totalitate următoarele prevederi:
a) aria de decolare/aterizare trebuie să fie de minimum
6 m x 6 m, amplasată pe sol tare, care să nu permită înfundarea roţilor, fără
praf sau obiecte care ar putea fi antrenate de curentul de aer, ducând astfel
la lovirea sistemului portant;
b) platformele betonate, asfaltate sau cele mobile,
acolo unde există, trebuie să fie la nivelul solului;
c) în exteriorul ariei de decolare/aterizare de 6 m x 6 m, terenul trebuie să fie plan şi la
nivelul acesteia, pe o porţiune cel puţin egală cu două diametre ale sistemului
portant;
d) întreaga suprafaţă nu trebuie să depăşească o
înclinare mai mare de 8°;
e) în zonele unde se execută misiuni pentru tratarea
viţei de vie sau a pomilor, în condiţiile existenţei platformelor amplasate în
aceste plantaţii, zborul se va desfăşura astfel:
(i) se vor crea culoare de siguranţă (pe direcţiile
vântului predominant), prin înlăturarea (temporar) a stâlpilor de spalier, pe o
distanţă care să asigure un unghi de pantă de decolare mai mic de 40°;
(ii) se vor alege locuri de amplasare a platformelor pe
terenuri mai ridicate faţă de plantaţiile înconjurătoare, numai când decolările
către pante descendente ale solului nu prezintă niciun fel de dificultate;
(iii) se vor asigura zonele marginale ale platformei cu
bordura de siguranţă de 10 cm x 10 cm, care, în cazul cedării frânelor, să
împiedice rulajul elicopterelor în afara platformei.
3.2.6. Cu excepţia zborurilor aferente serviciilor
medicale de urgenţă, toate operaţiunile aeriene de noapte cu aeronave civile
sunt interzise pe heliporturile temporare.
3.2.7. - (1) Pentru zborurilor aferente serviciilor
medicale de urgenţă, locul de operare trebuie să fie suficient de mare
(dimensiuni cel puţin de 2D x 2D), pentru a asigura degajarea de obstacole.
(2) Pentru zborurile aferente serviciilor medicale de
urgenţă, efectuate pe timpul nopţii, locul trebuie să fie iluminat (de pe
pământ sau din elicopter), pentru a permite identificarea exactă a locului de
aterizare şi a eventualelor obstacole. Acest teren trebuie să aibă dimensiunile
cel puţin de 2D x 4D.
(3) Procedurile de decolare şi aterizare pentru zborurile
aferente serviciilor medicale de urgenţă, pe terenuri neevaluate anterior, vor
fi conţinute în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
3.2.8. - (1) In situaţii de forţă majoră, pentru
locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o
procedură specifică de aterizare/decolare, care să permită evaluarea din aer de
către pilot a compatibilităţii locului cu natura misiunii şi cu clasa de
performanţă a elicopterului.
(2) Dimensiunile locului vor fi de 1,5-2 ori mai mari
decât ale ariei de decolare/aterizare şi ale ariei de siguranţă de pe
heliporturile temporare autorizate.
(3) Responsabilitatea pentru alegerea terenului şi
siguranţa aterizării îi aparţine în totalitate pilotului comandant.
(4) Fiecare operator care utilizează heliporturi
temporare are obligaţia de a elabora procedura specifică menţionată la alin.
(1), care va fi inclusă, după caz, în Manualul operaţional al operatorului
aeronavei.
3.3. Semnalizări la sol şi
marcaje
Pe un heliport temporar trebuie să existe:
a) indicator al direcţiei vântului:
(i) vizibil din aer şi de la
sol, amplasat la o distanţă corespunzătoare pentru a nu constitui un obstacol
şi a nu fi influenţat de turbulenţe atmosferice locale;
(ii) vizibil de la locul de decolare şi aterizare al
elicopterelor şi amplasat cât mai departe de clădiri, copaci
sau teren accidentat;
(iii) în formă de trunchi de con/„mânecă de vânt"
(vezi fig. 2-2); în mod excepţional se poate utiliza un steag cu înălţimea de
minimum 3 m şi cu dimensiunile pânzei de 0,8 m x 1,0 m. In ambele variante se
recomandă utilizarea de materiale textile uşoare, în două culori, de preferinţă
alb cu roşu, în 5 benzi alternante, prima şi ultima fiind de culoare roşie;
b) marcaje pentru vizualizarea perimetrului ariei de
decolare/aterizare: pot fi utilizate fanioane dreptunghiulare cu înălţimea de 50 cm si cu dimensiunile pânzei de 20 cm x 30 cm,
dispuse cel puţin în colţurile ariei respective.
Fanioanele vor fi de culoare albă vara şi roşie iarna.
3.4. Documentaţia tehnică
de autorizare Documentaţia tehnică aferentă
heliporturilor temporare
trebuie să includă:
a) fişa heliportului temporar;
b) harta (schiţa) heliportului temporar;
c) harta (schiţa) de zonă şi obstacole a heliportului
temporar;
d) tabel cu obstacole la heliportul temporar;
e) fişa de inspecţie periodică a heliportului temporar.
CAPITOLUL IV
Condiţii de operare pe terenurile temporare
4.1. Asigurarea cu combustibili de aviaţie
4.1.1. - (1) Operatorii aeronavelor care utilizează
terenuri temporare şi desfăşoară activitatea de aprovizionare, stocare şi
alimentare cu combustibil a aeronavelor (avioane, elicoptere) la sol în sistem
propriu trebuie să aplice proceduri specifice acestei activităţi.
(2) Procedurile în cauză trebuie să respecte
cerinţele reglementărilor aeronautice de profil în vigoare şi să fie conforme
cu facilităţile tehnice destinate combustibilului de aviaţie deţinute.
(3) Procedurile specifice menţionate la alin. (1) se
elaborează de operatorii aeronavelor şi se includ, după caz, în Manualul
operaţional.
4.1.2. Dacă activitatea de aprovizionare, stocare şi
alimentare cu combustibil a aeronavelor la sol pe terenuri temporare nu se
desfăşoară în sistem propriu, această activitate trebuie efectuată de un
distribuitor de combustibili de aviaţie autorizat de AACR.
4.1.3. Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe terenurile temporare de aeronautică civilă se efectuează
de persoane competente, desemnate responsabile prin decizii ale conducătorilor
organizaţiilor din care fac parte, care vor permite alimentarea cu combustibil
a aeronavelor numai dacă:
a) facilităţile destinate
combustibililor de aviaţie sunt corespunzătoare stocării şi alimentării
aeronavelor, conform reglementărilor aeronautice în vigoare;
b) facilităţile sunt marcate corespunzător
sortimentelor de combustibil stocate;
c) probele prelevate pentru
controlul vizual, înainte de alimentare, sunt corespunzătoare;
d) alimentarea se face cu respectarea prevederilor
reglementărilor de profil în vigoare.
4.1.4. - (1) Persoanele responsabile cu asigurarea
combustibililor de aviaţie vor menţine înregistrări scrise, care trebuie să
includă:
a) detalii despre activitatea de
recepţie/stocare/livrare în şi din depozit a combustibilului şi alimentare a
aeronavelor;
b) detalii despre toate probele de combustibil luate
şi rezultatele testelor acelor probe (teste de laborator şi pe teren);
c) detalii despre activitatea de întreţinere şi
inspecţie ale facilităţilor pentru combustibilii de aviaţie.
(2) Inregistrările trebuie făcute corect şi menţinute
pe o perioadă de timp conform sistemului de asigurarea calităţii al
organizaţiei care desfăşoară activitatea de asigurare cu combustibil de
aviaţie.
4.2. Echipamente de salvare
şi stingerea incendiilor
In timpul desfăşurării operaţiunilor aeriene, pe
terenurile temporare trebuie să existe cel puţin:
a) un sistem de comunicaţii
(inclusiv GSM), care să permită contactarea serviciilor locale de salvare,
pompieri etc;
b) mijloace şi materiale uzuale pentru stingerea
incendiilor (echipamente de stingere care să asigure aplicarea a minimum 90 I agent de stingere cu viteze de descărcare
de 60 l/min sau 90 kg de pulberi chimice de stingere, unelte, nisip etc);
c) două truse medicale de prim ajutor, cu materiale şi
medicamente necesare pentru tratarea plăgilor, imobilizarea fracturilor etc;
d) un autovehicul capabil să transporte echipamentul
şi personalul necesare pentru intervenţie.
4.3. Proceduri de coordonare
Dacă terenurile temporare sunt amplasate în zone de
control (CTR), trebuie stabilite proceduri de coordonare cu furnizorii
serviciilor de trafic aerian, în conformitate cu prevederile reglementărilor
aplicabile.
CAPITOLUL V
Responsabilităţi şi obligaţii ale operatorilor
aeronavelor
5.1. In vederea amplasării, amenajării şi utilizării
unui teren temporar, operatorul aeronavei implicat trebuie să deţină în prealabil:
a) acordul proprietarului terenului;
b) avizul organului administraţiei publice locale pe a
cărui rază se află terenul respectiv.
5.2. Operatorii aeronavelor trebuie să aleagă, să
amenajeze, să autorizeze şi să utilizeze terenurile temporare în conformitate
cu prevederile prezentei reglementări.
5.3. - (1) Operatorii aeronavelor vor organiza
activităţile de zbor şi conexe pe terenurile temporare în funcţie de caracteristicile
şi performanţele aeronavelor utilizate, de recomandările producătorilor
aeronavelor respective, de particularităţile activităţilor executate, de
prevederile reglementărilor/normelor aplicabile etc.
(2) Operatorii aeronavelor vor asigura, după caz,
delimitarea şi semnalizarea sectoarelor de teren interzise/periculoase,
instruirea corespunzătoare a tuturor persoanelor implicate direct sau indirect
în activităţile de zbor sau conexe executate pe terenurile temporare în cauză,
alte mijloace necesare în interesul siguranţei zborului.
5.4. Suplimentar cerinţelor formulate la paragraful
5.1, operatorul aeronavei care autorizează şi utilizează un teren temporar
trebuie să facă dovada că deţine sau asigură:
a) starea fizică acceptabilă a pistei/terenului de zbor
sau a ariei de decolare-aterizare şi zonele de siguranţă corespunzătoare;
b) echipamente minime adecvate
operării în siguranţă pe terenul temporar în cauză, inclusiv pentru stingerea
incendiilor;
c) personal competent şi cu experienţă în operarea şi
întreţinerea corespunzătoare a terenului temporar;
d) proceduri operaţionale care să permită desfăşurarea
în siguranţă a operaţiunilor pe terenul temporar respectiv;
e) evaluarea şi înregistrarea modificărilor survenite
privind caracteristicile şi amenajarea terenului temporar faţă de condiţiile
utilizării anterioare;
f) documentaţia tehnică de
autorizare aferentă terenului temporar.
5.5. Operatorii aeronavelor care utilizează terenuri
temporare autorizate de alţi operatori trebuie să cunoască în prealabil şi să
aplice/respecte cerinţele tehnice şi operaţionale stabilite pentru terenurile
în cauză de operatorii care le-au autorizat.
5.6. - (1) Pentru siguranţa operaţiunilor pe toată
perioada de utilizare a unui teren temporar, operatorul aeronavei trebuie să
pună în aplicare o procedură pentru evaluarea şi supravegherea, de către o
persoană competentă, a terenului respectiv.
(2) Această procedură va ţine seama de posibilele
schimbări ale caracteristicilor terenului, apărute după ultima acţiune de
supraveghere.
(3) Procedura menţionată la alin. (1) va fi inclusă,
după caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.
5.7. - (1) Operatorii aeronavelor trebuie să cunoască
zonele interzise, restricţionate şi periculoase, conform hărţilor din
Publicaţia de Informare Aeronautică - AIP România, să adapteze în mod
corespunzător procedurile operaţionale şi să informeze piloţii în acest sens.
(2) De asemenea, operatorii aeronavelor trebuie să
informeze piloţii despre starea curentă a pistei/terenului de zbor sau a ariei
de decolare-aterizare aferente terenurilor temporare, obstacolele semnificative
din zonă etc.
5.8. - (1) Operatorii aeronavelor trebuie să
întocmească şi să deţină Lista terenurilor temporare autorizate.
(2) Lista respectivă trebuie transmisă la AACR şi
actualizată, după caz.
5.9. Operatorii aeronavelor trebuie să elaboreze şi să
deţină documentaţia tehnică de autorizare aferentă fiecărui teren temporar pe
care operează sau îşi propun să opereze, potrivit prevederilor prezentei
reglementări.
5.10. Faţă de cerinţele prezentei reglementări,
operatorii aeronavelor pot întreprinde acţiuni şi pot aplica măsuri pe care le
consideră necesare în interesul siguranţei zborului, adecvate fiecărei situaţii
şi conforme cu prevederile actelor normative naţionale în vigoare şi ale
reglementărilor aeronautice de profil.
5.11. Răspunderea pentru desfăşurarea activităţilor de
zbor pe terenurile temporare, cu respectarea reglementărilor aeronautice în
vigoare privind siguranţa, precum şi răspunderea în cazul producerii de daune
ca urmare a activităţii de zbor desfăşurate pe astfel de terenuri, revin în totalitate operatorului aeronavei.
5.12. In perioada de valabilitate a avizului emis de
organul administraţiei publice locale pentru un anumit teren temporar, aviz
prevăzut la paragraful 5.1, zona aferentă este afectată de servituti
aeronautice şi, ca urmare, intră sub incidenţa prevederilor reglementărilor
aeronautice aplicabile.