AVIZ Nr. 1 din
5 aprilie 2007
privind propunerea de
suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 258 din 18 aprilie 2007
Prin Adresa înregistrată la Senat sub nr. 172 din 21
martie 2007 şi la Camera Deputaţilor sub nr. 821/1/B.O. din 21 martie 2007,
cele două Camere ale Parlamentului României au solicitat Curţii
Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 95 şi art. 146 lit. h) din
Constituţia României, ale art. 42 şi 43 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 67 şi 68
din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, avizul
consultativ cu privire la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României, domnul Traian Băsescu.
Adresa a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 2.553 din 21 martie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 384H/2007,
împreună cu următoarele documente:
- propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României, domnul Traian Băsescu, iniţiată de 182 de deputaţi şi senatori;
- scrisoarea transmisă Preşedintelui României de către
preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului la data de 20 februarie 2007,
prin care i se aduce la cunoştinţă depunerea propunerii de suspendare din
funcţie şi este înştiinţat asupra datei şedinţei comune a celor două Camere din 28 februarie 2007, pe a cărei
ordine de zi a fost înscrisă cererea de suspendare;
- răspunsul Preşedintelui
României din 20 februarie 2007, prin care informează că a luat act de
propunerea de suspendare din funcţie şi solicită să îi fie puse la dispoziţie
documentele ce stau la baza acesteia;
- scrisoarea din 21 februarie 2007 a preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, prin care se transmite Preşedintelui
României copia propunerii de suspendare din funcţie;
- scrisoarea Preşedintelui
României din 27 februarie 2007, prin care face cunoscut preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului că nu intenţionează să participe la şedinţa
comună a celor două Camere, pe a cărei ordine de zi a fost înscrisă cererea de
suspendare;
- stenograma şedinţei comune a
Camerei Deputaţilor şi Senatului din 28 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare, nr. 20 din 9 martie
2007;
- Raportul Comisiei comune de
anchetă a Parlamentului României, ca urmare a propunerii de suspendare din
funcţie a Preşedintelui României şi stenogramele şedinţelor Comisiei de anchetă
din 7 martie 2007, 12 martie 2007, 13 martie 2007, 14 martie 2007, 19 martie
2007 (filele 38 - 335), precum şi unele documente referitoare la privatizarea
Societăţii Comerciale ALRO - S.A. din Slatina (filele 336 - 802).
Prin Scrisoarea nr. 1.147 din 29 martie 2007, domnul
Traian Băsescu, Preşedintele României, a comunicat punctul său de vedere cu
privire la propunerea de suspendare din funcţie şi unele documente în
susţinerea punctului de vedere.
Examinând propunerea de suspendare a domnului Traian
Băsescu din funcţia de Preşedinte al României, raportul Comisiei parlamentare
de anchetă, punctul de vedere comunicat de Preşedintele României şi celelalte
documente menţionate mai sus, Curtea Constituţională constată următoarele:
1. Textele din Constituţia
României care, potrivit propunerii de suspendare din funcţie, au fost încălcate
prin faptele grave săvârşite de domnul Traian Băsescu, Preşedintele României,
sunt următoarele:
- art. 1 alin. (3), (4) şi (5); art. 2 alin. (1);
art. 8 alin. (1) şi (2); art. 16 alin. (1) şi (2); art. 28; art. 51 alin. (4);
art. 61; art. 64; art. 65 alin. (2) lit. f) şi h); art. 74; art. 80 alin. (2);
art. 82 alin. (2); art. 84 alin. (1); art. 86; art. 87; art. 89; art. 90; art.
91; art. 102; art. 103 alin. (1); art. 107 alin. (1); art. 116 alin. (2); art.
117 alin. (3); art. 119; art. 124; art. 125 alin (2); art. 126 alin. (1); art.
132 alin. (1); art. 133 alin. (1) şi (6); art. 134 alin. (1); art. 135 alin.
(1) şi alin. (2) lit.' a); art. 142 alin. (1); art. 145; art. 147 alin. (4);
art. 150 alin. (1); art. 151 alin. (3).
2. Art. 95 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că Preşedintele României poate fi suspendat din
funcţie în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile
Constituţiei.
Având în vedere că textul constituţional nu defineşte
noţiunea de fapte grave, pentru a statua dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea
din funcţie a domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, Curtea
Constituţională trebuie să stabilească mai întâi înţelesul acestei noţiuni.
Este evident că o faptă, adică o acţiune sau inacţiune,
prin care se încalcă prevederile Constituţiei, este gravă prin raportare chiar
la obiectul încălcării. în reglementarea procedurii de suspendare din funcţie a
Preşedintelui României, Constituţia nu se rezumă însă la acest înţeles căci,
dacă ar fi aşa, expresia „fapte grave" nu ar avea sens. Analizând distincţia cuprinsă în textul citat şi
luând în considerare faptul că Legea fundamentală este un act juridic normativ, Curtea Constituţională
constată că nu orice faptă de încălcare a prevederilor Constituţiei poate
justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai „faptele grave", cu înţelesul
complex pe care această noţiune îl are în ştiinţa şi în practica dreptului.
Din punct de vedere juridic, gravitatea unei fapte se
apreciază în raport cu valoarea pe care o vatămă, precum şi cu urmările sale
dăunătoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana
autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivă a acestuia, cu
scopul în care a săvârşit fapta.
Aplicând aceste criterii la
faptele de încălcare a ordinii juridice constituţionale la care se referă art.
95 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că pot fi considerate
fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau
sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care
Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, ar
suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura
ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale sau
alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare.
3. Propunerea de suspendare a
domnului Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României este structurată
în 6 capitole în care sunt prezentate mai multe încălcări sau categorii de
încălcări ale prevederilor Constituţiei, fără a se preciza însă în toate
cazurile elementele necesare identificării şi caracterizării faptelor şi dovezile pe care se
sprijină acuzaţiile. Analiza motivării propunerii de suspendare conduce la
concluzia că faptele imputate domnului Traian Băsescu sunt considerate notorii.
In aceste condiţii, Curtea Constituţională nu poate examina imputările formulate
decât la modul ipotetic, de principiu, rămânând ca Parlamentul să decidă, pe
baza datelor şi a informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia
dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii faptelor pentru care s-a propus
suspendarea.
3.1. La pct. 1 al cap. I al
propunerii de suspendare din funcţie i se impută domnului Traian Băsescu faptul
de a fi refuzat sau neglijat să organizeze consultări cu partidele politice
atunci când au existat momente tensionate sau chiar de criză, care impuneau
acţiuni de mediere. O imputare similară este formulată la pct. 2 al aceluiaşi
capitol, cu referire la desemnarea domnului Călin Popescu-Tăriceanu pentru
funcţia de prim-ministru, fără consultarea partidelor politice. De asemenea, la
pct. 3 din cap. II se impută
Preşedintelui faptul de a nu fi consultat Guvernul în probleme de o deosebită
importanţă pentru ţară, exemplificând omisiunea consultării „cu prilejul
discursului ţinut în faţa Parlamentului European în luna ianuarie 2007."
Curtea Constituţională constată că, potrivit art. 86
din Constituţie, Preşedintele României „poate" consulta Guvernul cu privire la probleme
urgente şi de importanţă deosebită, de unde rezultă că Preşedintele are
libertatea să decidă care sunt „problemele urgente şi de importanţă
deosebită" cu privire la care urmează să consulte Guvernul, precum şi
forma în care urmează să aibă loc consultarea. In privinţa partidelor politice, consultarea acestora nu
este reglementată ca o obligaţie a Preşedintelui decât în art. 103 din Constituţie,
privind consultarea partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori,
dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament,
în vederea desemnării candidatului pentru funcţia de prim-ministru. In
consecinţă, faptul că domnul Traian Băsescu nu a consultat Guvernul cu privire
la problemele pe care le are în vedere propunerea de suspendare nu poate fi
reţinut ca o încălcare a textelor constituţionale citate. Referitor la
omisiunea consultării partidelor parlamentare cu ocazia desemnării domnului
Călin Popescu-Tăriceanu pentru funcţia de prim-ministru, Curtea observă că
Parlamentul României nu a reţinut existenţa vreunei nereguli constituţionale în
numirea Guvernului condus de primul-ministru desemnat şi i-a acordat încredere
prin Hotărârea nr. 24 din 28 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.265 din 29 decembrie 2004.
3.2. La pct. 1 al cap. I i se
mai impută domnului Traian Băsescu atitudini de partizanat politic în favoarea
Partidului Democrat, acuzaţii grave aduse partidelor din opoziţie şi Partidului
Conservator care a fost membru în alianţa majoritară, precum şi denigrarea unor
personalităţi publice. In acest sens, la pct. 1 din cap. II se arată că „Guvernul şi primul-ministru
au fost considerate ca simple unelte ascultătoare" ale Preşedintelui
României, iar „la primele semne de independenţă şi autoritate, primul-ministru
a devenit prima ţintă a atacurilor sale". Preşedintele a afirmat despre
primul-ministru că regretă desemnarea lui în această funcţie şi că „îşi cere
scuze poporului român" pentru această greşeală (a făcut o astfel de
afirmaţie în aprilie 2006 la o emisiune TV), iar în februarie 2007 a afirmat că
primul-ministru „este un mare mincinos şi minte tot timpul." La fel, la pct.
3 din cap. 2 se arată că Preşedintele României i-a acuzat pe unii membri ai
Guvernului că sprijină şi se sprijină pe „cercuri de interese" şi pe
„grupări mafiote".
Curtea Constituţională constată că atitudinea şi
opiniile imputate Preşedintelui României nu pot fi caracterizate ca încălcări
ale Constituţiei, în condiţiile în care - referitor la relaţia Preşedintelui cu
partidele politice - în art. 84 din Legea fundamentală se prevede că acesta nu
poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice să păstreze
legături cu partidul care l-a susţinut în alegeri sau cu alte partide politice.
O asemenea interdicţie nici nu ar fi în spiritul Constituţiei, în condiţiile în
care Preşedintele României este ales în funcţie prin sufragiu universal, pe baza
unui program politic, şi are faţă de electorat datoria să acţioneze pentru
îndeplinirea acestui program. Este evident că, pentru realizarea programului
pentru care a fost ales, preşedintele poate dialoga în continuare fie cu
partidul din care a făcut parte, fie cu oricare alt partid, care ar sprijini
realizarea programului.
Referitor la atitudinea şi exprimările domnului Traian
Băsescu la adresa unor personalităţi publice, art. 84 alin. (2) din Constituţie
prevede că Preşedintele României se bucură de imunitate în condiţiile art. 72
alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
In raport cu scopul politic
urmărit, manifestările Preşedintelui, la care se
referă autorii propunerii de suspendare, pot fi caracterizate ca opinii politice şi sunt protejate de
imunitatea prevăzută de textul citat din Constituţie. In acest sens, Curtea
aminteşte considerentele Deciziei sale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 144 din 17 februarie 2005, în care se statuau
următoarele: „Curtea constată că opiniile, judecăţile de valoare sau
afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publică - aşa cum este
Preşedintele României, autoritate publică unipersonală, ori cum este conducătorul
unei autorităţi publice -, referitoare la alte autorităţi publice... rămân în
cadrul limitelor libertăţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile
prevăzute de art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie. "
Cu toate acestea, neputând reţine că opiniile politice
exprimate în forme care dovedesc lipsă de respect faţă de partenerii politici
constituie fapte grave de încălcare a Constituţiei, Curtea Constituţională
reafirmă convingerea că raporturile instituţionale între participanţii la
viaţa publică trebuie să se desfăşoare în forme civilizate, pentru a se asigura
şi pe această cale promovarea valorilor supreme consacrate şi garantate prin
art. 1 din Legea fundamentală. In acest sens, prin Decizia nr. 435 din 26
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4 iulie 2006, Curtea
Constituţională a reţinut următoarele: „Statutul constituţional al
Preşedintelui şi al primului-ministru, precum şi rolul acestora în cadrul
democraţiei constituţionale îi obligă să îşi aleagă forme adecvate de
exprimare, astfel încât criticile pe care le fac la adresa unor puteri ale
statului să nu se constituie în elemente ce ar putea genera conflicte juridice
de natură constituţională între acestea."
3.3. O serie de acuzaţii au ca obiect fapte de
încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind rolul, funcţiile şi
activitatea Parlamentului şi a membrilor Parlamentului. Astfel, la pct. 3, 4 şi
5 ale cap. I din motivarea
propunerii de suspendare, se arată că domnul Traian Băsescu a solicitat revocarea
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi modificarea în acest scop
a regulamentelor Parlamentului, i-a cerut primului-ministru să demisioneze
pentru ca prin proceduri ulterioare să se ajungă la dizolvarea Parlamentului şi
la alegeri anticipate şi a afirmat public că oamenii politici, membri ai
Parlamentului, „nu fac nimic altceva decât să facă legi pentru infractori şi nu
pentru interesul public", iar Parlamentul a fost definit ca „o şandrama
intrată în moarte clinică".
Ca şi în cazurile precedent analizate, şi în aceste
cazuri este vorba de exprimarea unor opinii şi preferinţe politice ale domnului
Traian Băsescu şi nu de acte de decizie, iar actele juridice adoptate la
iniţiativa acestuia - cum este cazul modificării de către cele două Camere ale
Parlamentului a regulamentelor acestora - nu îi sunt imputabile Preşedintelui,
întrucât constituie acte de voinţă ale autorităţilor competente să le adopte.
De altfel, din însăşi propunerea de suspendare rezultă că, exceptând
modificarea regulamentelor Camerelor, niciuna dintre celelalte iniţiative ale
Preşedintelui României, invocate de autorii propunerii,
nu s-a materializat.
3.4. O altă faptă gravă de încălcare a Constituţiei
este descrisă la pct. 6 al cap. I din motivarea propunerii de suspendare şi constă în solicitarea
adresată în vara anului 2006 directorilor serviciilor de informaţii de a-şi
prezenta demisia şi în acceptarea demisiei acestora.
Curtea Constituţională constată că demisia celor în
cauză a fost acceptată de autoritatea competentă, şi anume de Parlamentul
României. Curtea constată, de asemenea, că, în calitate de preşedinte al
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ţinând seama de atribuţiile sale
constituţionale în domeniul apărării, Preşedintele României este îndreptăţit să
solicite schimbarea directorilor serviciilor de informaţii atunci când consideră că această măsură
este necesară, decizia cu privire la asemenea cerere revenind însă
Parlamentului. In acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 65 alin. (2)
lit. h) din Constituţie, Camerele Parlamentului, în şedinţă comună, numesc, la
propunerea Preşedintelui României, directorii serviciilor de informaţii şi
exercită controlul asupra activităţii acestor servicii.
3.5. La pct. 7 şi 8 ale cap. I din motivarea propunerii de suspendare se
susţine că domnul Traian Băsescu s-a erijat în iniţiator legislativ, promovând
un pachet de legi referitor la serviciile de informaţii şi siguranţa naţională
şi că a încercat în mai multe rânduri să organizeze un referendum pentru
aprobarea unui Parlament unicameral.
Curtea Constituţională are în vedere că atât iniţiativa
legislativă, cât şi referendumul nu pot avea loc decât în cadrul procedurilor
prevăzute de Constituţie şi la iniţiativa subiectelor prevăzute de Legea
fundamentală. In cauză nu rezultă că organul legiuitor, Parlamentul, ar fi
dezbătut vreo lege iniţiată de Preşedintele României şi nici că ar fi avut loc
vreun referendum pe tema menţionată în propunerea de suspendare. Şi în acest
caz, ca şi în cele analizate anterior, rezultă că este vorba despre opinii,
sugestii sau solicitări ale Preşedintelui României adresate autorităţilor
competente - fapte neinterzise de Constituţie - şi nu de acte de decizie
adoptate în afara prerogativelor acestuia.
3.6. La pct. 1 şi 2 din cap. II
se afirmă că domnul Traian Băsescu a înfiinţat la
Cotroceni organisme administrative ad-hoc, paralele cu organele administrative
constituţionale, dintre care sunt nominalizate „mult mediatizata Celulă de
criză" şi Comunitatea Naţională de Informaţii.
Cu privire la Celula de criză, în motivarea propunerii
de suspendare nu se oferă nicio informaţie, considerându-se că faptul imputat
este de notorietate. Curtea nu poate analiza însă "fapte de
notorietate", în lipsa unor date şi informaţii concrete cu privire la
acestea.
Referitor la Comunitatea Naţională de Informaţii, acest
organism a fost creat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărârea
din 18 noiembrie 2005. Aşa cum a stabilit Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal,
prin Sentinţa nr. 1.413 din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr.
1.062/2006, Comunitatea Naţională de Informaţii nu este un organ administrativ,
ci reprezintă forma de organizare a activităţii Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării în realizarea atribuţiei prevăzute de art. 4 lit. a) pct. 4 din Legea nr.
415/2002, de a analiza şi propune promovarea datelor, informărilor şi
evaluărilor furnizate de serviciile de informaţii şi de celelalte structuri cu
atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.
3.7. La pct. 4 şi 5 din cap. II
se afirmă că domnul Traian Băsescu a intervenit în
mediul de afaceri cerându-i fostului ministru al economiei Codruţ Şereş să
rezolve favorabil o cerere a firmei ALRO Slatina şi să încetinească procesul de
privatizare în domeniul energiei, iar ministrului transporturilor Radu Berceanu
„i-a indicat să reevalueze modul în care au acces la contractarea unor lucrări
de investiţii, mai ales în construcţia de autostrăzi, investitorii autohtoni,
care ar fi dezavantajaţi".
Referitor la „cazul ALRO", din scrisoarea adresată
de această firmă Preşedintelui României la data de 17 aprilie 2006 (filele
337-342 din mapa de documente transmisă Curţii Constituţionale de comisia
parlamentară de anchetă) rezultă că i s-au prezentat Preşedintelui unele propuneri
de soluţionare a livrărilor de energie pentru grupul
ALRO, cerându-i-se sprijinul în acest sens. Cererea a
fost trimisă de domnul Traian Băsescu ministrului de resort cu următoarea
rezoluţie: „Dl. ministru Codruţ Şereş, Rog analizaţi scrisoarea şi dispuneţi
măsuri în conformitate cu interesul Guvernului, iar dacă este posibil, şi cu
interesele economiei naţionale". Rezoluţia este evident neprotocolară,
ironică şi critică la adresa destinatarului, dar nu poate fi interpretată ca o
intervenţie de favorizare a firmei petente.
Referitor la indicaţiile date
ministrului transporturilor, acestea reprezintă, aşa cum s-a mai arătat,
opţiuni politice ale Preşedintelui, care nu produc efecte juridice în
condiţiile în care actele de decizie aparţin ministrului.
3.8. La pct. 6 din cap. II i
se impută domnului Traian Băsescu că a participat de multe ori neinvitat la
şedinţe de Guvern „care nu aveau tematica prevăzută de art. 87 alin. (1) din
Constituţie „speculând uneori chiar lipsa premierului din ţară".
Referitor la această imputare, Curtea reţine că
participarea Preşedintelui României la şedinţele Guvernului constituie, între
altele, un mod de consultare a Guvernului, ca şi un mijloc de veghere la buna
funcţionare a acestei autorităţi publice, prerogative ale şefului statului
prevăzute de art. 80 alin. (2) şi art. 86 din Constituţie. In exercitarea
acestor prerogative, Preşedintele are libertatea să participe la orice
şedinţă a Guvernului. Analiza cuprinsului art. 87 alin. (1) din Constituţie
nu relevă vreo interdicţie în privinţa participării Preşedintelui României la
şedinţele Guvernului, ci opţiunea acestuia de a participa, fie la
şedinţele în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica
externă, apărarea ţării sau asigurarea ordinii publice, fie în alte situaţii,
la cererea primului-ministru.
Caracteristica acestei atribuţii prezidenţiale o
constituie faptul că exercitarea ei nu modifică raporturile de drept
constituţional între Preşedintele României şi Guvern. Preşedintele nu se
substituie Guvernului, nu poate împiedica Guvernul să adopte actele juridice pe
care acesta doreşte să le adopte şi nici nu-l poate obliga să ia măsuri
contrare voinţei acestuia.
3.9. In motivarea cap. III al
propunerii de suspendare se prezintă cazuri în care domnul Traian Băsescu Ie-a
cerut procurorilor redeschiderea unor dosare de urmărire penală, închise, în
opinia sa, nejustificat; a timorat membrii Consiliului Superior al
Magistraturii şi, în general, întregul corp al magistraţilor prin acuzaţii
nedrepte şi prin invective; a influenţat alegerea preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii, nominalizându-l înainte ca acesta să fi fost ales
prin votul membrilor Consiliului; s-a substituit instanţelor judecătoreşti,
graţiind anumiţi infractori, cu motivarea că în dosarele acestora „nu au fost
găsite probe temeinice pentru acuzare; a procedat la numirea în funcţie a unor
judecători şi procurori „la propunerea ministrului justiţiei, trimiţând C.S.M.
în decor"; a criticat dur Curtea Constituţională şi şi-a manifestat
dezacordul cu unele soluţii ale acesteia.
In analiza acestor cazuri, Curtea Constituţională are
în vedere următoarele dispoziţii din Legea fundamentală, privind rolul,
funcţiile şi atribuţiile Preşedintelui României în relaţiile lui cu autorităţile
publice: art. 63 alin. (3); art. 65 alin. (2) lit. a);
art. 65 alin. (2) lit. h); art. 66 alin. (2); art. 77; art. 85; art. 87; art.
89 alin. (1); art. 90; art. 91; art. 92; art. 94; art. 103 alin. (1); art. 104
alin. (1); art. 107 alin. (3); art. 109 alin. (2); art. 125 alin. (1); art. 133
alin. (6); art. 134 alin. (1); art. 146 lit. a) şi e);
art. 148 alin. (4); art 150 alin. (1).
Din prevederile constituţionale menţionate rezultă că
şeful statului are atribuţii importante în procesul de constituire a
Parlamentului, a Guvernului şi a altor autorităţi publice, în procesul
legislativ, în domeniul politicii externe, în domeniul apărării naţionale, în
garantarea independenţei justiţiei.
Totodată, potrivit art. 80 alin. (1) din Constituţie,
Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol,
are rolul de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice şi exercită funcţia de mediere între puterile statului,
precum şi între stat şi societate.
Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea
democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări
îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa
politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar.
Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art. 80
alin. (1) din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei
şi funcţionării statului, supravegherea vigilentă a modului în care acţionează
actorii vieţii publice - autorităţile publice, organizaţiile legitimate de
Constituţie, societatea civilă - şi a respectării principiilor şi normelor
stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea
fundamentală. Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează
pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că
Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimităţii
sale, să exprime opinii şi opţiuni politice, să formuleze observaţii şi critici
cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora, să
propună reforme sau măsuri pe care ie apreciază dezirabile interesului
naţional.
Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile
Preşedintelui nu au însă un caracter decizional şi nu produc efecte juridice,
autorităţile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora
ca şi pentru ignorarea lor. In orice caz,
exercitarea de către Preşedinte a unui rol activ în viaţa politică şi socială a
ţării nu poate fi caracterizată ca un comportament contrar Constituţiei.
In privinţa faptelor concrete menţionate mai sus,
imputate Preşedintelui României, nu se poate reţine că acesta a încălcat
dispoziţiile privind independenţa justiţiei prin observaţiile critice formulate
la adresa magistraţilor, inclusiv la adresa judecătorilor Curţii
Constituţionale, întrucât aceste observaţii, chiar îmbrăcând forma unor acuzaţii
şi etichetări nedrepte sau vexatorii, nu au fost şi nu pot fi de natură să-i
determine pe magistraţi să recurgă la abandonarea obligaţiei lor de a-şi
îndeplini atribuţiile în strictă conformitate cu legea. In aceeaşi ordine de
idei, Curtea constată că nici pronosticul formulat de domnul Traian Băsescu cu
privire la persoana care avea să fie aleasă în funcţia de preşedinte al
Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi reţinut ca o încălcare a
independenţei justiţiei, căci actul de decizie, adică alegerea, nu a aparţinut
Preşedintelui României, ci membrilor Consiliului.
Este însă şi aici locul să se arate dezacordul Curţii
Constituţionale cu formularea de acuzaţii, etichetări jignitoare şi insulte la
adresa exponenţilor autorităţilor publice în legătură cu activitatea
desfăşurată de ei. Toate acestea, chiar putând fi caracterizate ca opinii
politice, nu sunt de natură să contribuie la consolidarea ordinii constituţionale. In măsura în care se
poate reţine un asemenea comportament în sarcina domnului Traian Băsescu,
acesta rămâne responsabil, din punct de vedere politic şi moral, în faţa
electoratului şi a societăţii civile. Aşa cum Curtea Constituţională a mai
statuat - în Decizia nr. 435/2006 menţionată mai sus - „libertatea de exprimare
şi de critică este indispensabilă democraţiei constituţionale, însă ea trebuie
să fie respectuoasă, chiar şi atunci când este fermă".
Referitor la graţierea unor persoane condamnate, Curtea
reţine că aceasta este un apanaj tradiţional al şefului statului, care nu are obligaţia
să-şi motiveze măsura luată, astfel că orice explicaţie ar da, inclusiv aceea
că nu a fost convins de justeţea pedepselor aplicate, nu-i poate fi reproşată.
In ce priveşte numirea de către Preşedintele României a
unor magistraţi în funcţii de conducere, la propunerea ministrului justiţiei,
Curtea constată că măsura este conformă cu prevederile art. 54 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004, raportat la art. 134 alin. (1) din Constituţia României.
3.10. La pct. 1 şi 2 din cap.
IV se impută domnului Traian
Băsescu acte de încălcare a secretului convorbirilor telefonice, luându-se în
considerare o declaraţie a acestuia la o şedinţă de Guvern, când a afirmat că
"avem semnale de la serviciile de informaţii cu privire la discuţii care
nu erau în regulă între miniştri şi chiar cu unul care este arestat la ora
actuală" şi un interviu publicat într-un ziar central, în care a arătat că
a cerut serviciilor de resort să culeagă informaţii despre persoanele care
urmează să fie numite în funcţii de răspundere, pentru a se evita „aşezarea în
structuri executive importante a unor oameni controlaţi de grupuri de
interese".
Curtea Constituţională constată că nici din motivarea
propunerii de suspendare şi nici din declaraţiile date la comisia de anchetă
(filele 165 - 254) de fostul şi de actualul şef al Serviciului Român de
Informaţii, Radu Timofte şi, respectiv, George Maior, precum şi de generalul
Dumitru Zamfir, nu rezultă că serviciile de informaţii ar fi efectuat
interceptări ale convorbirilor telefonice în afara cadrului legal.
3.11. La pct. 3 din cap. IV se
impută domnului Traian Băsescu faptul că în calitate de Preşedinte al României
nu a prezentat în Parlament strategia naţională de apărare a tării, asa cum era
obligat prin prevederile Legii nr. 473/2004.
Curtea Constituţională nu poate reţine cu privire la
faptul imputat că reprezintă o încălcare a Constituţiei, în condiţiile în care
realizarea sarcinii, implicând participarea mai multor autorităţi publice, s-a
aflat în atenţia Preşedintelui şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării încă
din luna februarie 2005, iar potrivit comunicatului de presă din 17 aprilie
2006, Consiliul a dezbătut documentul întitulat "Strategia de securitate
naţională".
Cu Adresa nr. DSN 1/390 din 29 martie 2007,
Preşedintele României a trimis preşedintelui Senatului documentul întitulat
Strategia naţională de apărare a ţării, analizat şi avizat de Consiliul Suprem
de Apărare a Ţării.
3.12. La pct. 4 din cap. IV se
reproşează Preşedintelui României faptul de a nu fi dat cursul prevăzut de lege
unei petiţii transmise de către primul-ministru, care îi solicita să intervină
la Parchet într-un dosar de urmărire penală şi că a preferat să facă public
acest demers pentru a-l şantaja pe şeful Guvernului.
Neexistând o plângere din partea petiţionarului cu
privire la acest caz şi reţinând că acesta putea să uzeze el însuşi de căile
legale pentru rezolvarea problemei - inclusiv pentru obţinerea unui răspuns de
la Preşedintele României, la care a ajuns petiţia transmisă de primul-ministru
- Curtea nu poate reţine în sarcina domnului Traian Băsescu încălcarea
dreptului constituţional de petiţionare, reclamată în propunerea de suspendare.
3.13. In cap. V al motivării
propunerii de suspendare se impută domnului Traian Băsescu unele declaraţii de
politică externă contrare politicii promovate de Guvern şi atribuţiilor
constituţionale ale Preşedintelui României, şi anume: a făcut declaraţii prin
care, discriminând între aliaţii şi partenerii României, a lansat ideea „Axei
Washington - Londra - Bucureşti"; în luna septembrie 2005, la sesiunea
Adunării Generale a ONU, a declarat că Federaţia Rusă tratează Marea Neagră ca
pe un „lac rusesc"; la 28 iulie 2005, la Washington, a declarat că se
poate „conta pe sprijinul României în restabilirea păcii în Liban şi pentru a
garanta securitatea Israelului"; în mai multe intervenţii publice s-a
angajat în numele României să participe alături de Rusia şi Ucraina la
soluţionarea conflictului din Transnistria; în luna martie 2005 a afirmat că
„suntem trupe de ocupaţie alături de aliaţii noştri din Irak".
Curtea Constituţională observă că din motivarea
propunerii de suspendare nu rezultă dacă declaraţiile amintite au avut
consecinţe juridice dăunătoare în relaţiile internaţionale ale României. Curtea
reţine şi în acest caz că nu este vorba de acte de decizie ale Preşedintelui,
ci de opinii politice fără efecte în relaţiile internaţionale ale României,
care se întemeiază pe convenţii, tratate şi alte categorii de înţelegeri, întru
totul respectate de ţara noastră. Propunerea de suspendare nu relevă încălcări
în ceea ce priveşte
îndeplinirea atribuţiilor rezervate Preşedintelui României în domeniul
politicii externe şi nici fapte prin care a împiedicat realizarea de către
Guvern a politicii externe a ţării.
3.14. In ultimul capitol al
motivării propunerii de suspendare a domnului Traian Băsescu i se reproşează că
nu şi-a exercitat funcţia de mediere a conflictelor apărute în cadrul
Guvernului, între Guvern şi Consiliul Superior al Magistraturii, în acţiunea de
organizare a „aşa-numitului referendum pentru autonomia Ţinutului
Secuiesc" şi în divergenţele dintre presă şi clasa politică.
Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 80 alin. (2) din
Constituţie, Preşedintele României exercită funcţia de mediere între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.
In motivarea propunerii de suspendare se afirmă producerea unor conflicte, fără să se precizeze în ce constau
aceste conflicte, în ce împrejurări s-au produs, care au fost consecinţele lor
juridice, politice, sociale sau de altă natură, cum s-au rezolvat şi de ce era
necesară medierea Preşedintelui. In aceste condiţii, Curtea Constituţională nu
poate aprecia dacă este vorba despre conflicte din categoria celor prevăzute de
textul constituţional. In orice caz, cu excepţia conflictului invocat, între
Guvern şi Consiliul Superior al Magistraturii, niciunul dintre celelalte
conflicte menţionate în motivarea propunerii de suspendare nu se încadrează în
categoria amintită. In ce priveşte conflictul între Guvern şi Consiliul
Superior al Magistraturii, acesta a fost tranşat de Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 435/2006, în condiţiile prevăzute de art. 146 lit. e) din
Constituţie.
Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi,
în temeiul art. 146 lit. h) şi al art. 95 alin. (1) din
Constituţie, precum şi al art. 42 şi art. 43 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
dă următorul
AVIZ CONSULTATIV:
Propunerea de suspendare din funcţie a domnului Traian
Băsescu, Preşedintele României, iniţiată de 182 deputaţi şi senatori,
prezentată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de 28
februarie 2007 şi înaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007, se referă
la acte şi fapte de încălcare a Constituţiei, săvârşite în exerciţiul
mandatului, care, însă, prin conţinutul şi consecinţele lor, nu pot fi
calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui României, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţie.
Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi a
informaţiilor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra
existenţei şi gravităţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din
funcţie a Preşedintelui României, în concordanţă cu dispoziţiile art. 95 din
Constituţie.
Avizul consultativ se comunică preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Preşedintelui României şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 5 aprilie 2007, cu
participarea preşedintelui Curţii Constituţionale, Ioan Vida, şi a
judecătorilor Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu,
Ion Predescu, Şerban Viorel Stănoiu şi Tudorel Toader.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu