DECIZIE Nr. 69
din 15 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila si
art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 135 din 4 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă şi
art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Angelu Boariu în Dosarul nr.
648/220/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, In acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 648/220/2007, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de
procedură civilă şi art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Angelu
Boariu în cauza ce are ca
obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 305 din Codul de
procedură civilă îngrădesc accesul liber la justiţie şi încalcă dreptul la
apărare, deoarece se aplică şi în situaţia în care nu există calea de atac a
apelului. Totodată, se susţine că art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 21, 24, 124 şi 126 din
Constituţie, deoarece sarcina probei în cazul plângerii formulate de
contravenient împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei revine
contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat sancţiunea.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia
este neîntemeiată. Se arată că modalitatea întocmirii procesului-verbal de
contravenţie este, de cele mai multe ori, nelegală, aspect care nu înseamnă că
textele de lege sunt neconstituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind ivocată în acest
sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că persoana
sancţionată beneficiază de toate garanţiile care condiţionează dreptul la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 15, 21,
24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei", şi
din cap. III - „Aplicarea sancţiunilor contravenţionale". Aceste
texte reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul
procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de
către agentul constatator.
Potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă: „In instanţa de recurs nu se pot produce probe
noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea
dezbaterilor."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24
referitoare la dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi
art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece
nu interzic accesul persoanelor nemulţumite de modul de constatare a
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare pentru a face
plângere la instanţa de judecată ori exercitarea dreptului la apărare pe tot
parcursul procesului. Aceste aspecte, legate de plângerea împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, sunt
reglementate în cap. IV din
ordonanţă, intitulat „Căile de atac".
Textele de lege criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, de
exemplu, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 403
din 29 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiată,
reţinând, în esenţă, că alin. (1) al art. 34 din ordonanţă „stabileşte, fără
distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă
aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a făcut-o şi pe
celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi
organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de
lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din
ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea
poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De
asemenea, pe tot parcursul soluţionării plângerii îndreptate împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la
instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate să îşi exercite fără
nicio restricţie dreptul la apărare".
In legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat,
în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 212 din 28 februarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008. S-a reţinut, în esenţă, că instituirea unor
reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu
este contrară principiului liberului acces la justiţie, atât timp cât ele
asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul
nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi
de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente
procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta
să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Angelu Boariu în Dosarul nr. 648/220/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta