DECIZIE Nr.
1034 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 100 din Legea nr.
86/2006 privind Codul vamal al României", excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Darer Prescom" - S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr.
7.859/111/CA/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Susţine, în acest sens, că dispoziţiile art. 100 din
Legea nr. 86/2006 nu conţin norme contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie,
acestea aplicându-se de la data intrării în vigoare a legii, şi nu retroactiv.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr.
7.859/111/CA/2006, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind
Codul vamal al României". Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Darer Prescom" - S.R.L. din Aleşd într-o cauză de contencios
administrativ, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui
proces-verbal de control şi a unei decizii pentru regularizarea situaţiei
privind obligaţiile suplimentare stabilite de organele de control vamal, emisă
de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 100 din
Codul vamal, care
reglementează controlul ulterior al declaraţiilor vamale, derogă de la
dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legea dispune
numai pentru viitor, întrucât exercitarea controlului vamal ulterior creează,
totodată, posibilitatea abuzului.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios
administrativ şi fiscal opinează în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile art.
100 din Legea nr. 86/2006 nu conţin în sine nicio normă cu caracter retroactiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât în cauză este
vorba despre stricta aplicare a legii, iar nu despre o problemă de
constituţionalitate, dispoziţiile constituţionale invocate nefiind, în esenţa
lor, încălcate în niciun fel.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României
sunt constituţionale. In acest sens, arată că prevederile legale criticate
referitoare la controlul ulterior al declaraţiilor vamale dispun pentru viitor,
urmând a-şi găsi aplicarea de la intrarea în vigoare a legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit
încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 100 din Legea nr.
86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006. Din motivarea autorului rezultă însă că, în realitate, critica acestuia
priveşte doar prevederile alin. (1) ale art. 100 din lege, cuprinse în cap. VI, intitulat „Controlul ulterior al
declaraţiilor", astfel că asupra acestora se
va pronunţa Curtea Constituţională. Textul legal criticat are următorul
conţinut: „(1) Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului,
într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice
declaraţia vamală."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
atacate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind
aplicarea legii în timp.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României sunt considerate contrare principiului
aplicării neretroactive a legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din
Legea fundamentală, deoarece, susţine autorul excepţiei, controlul ulterior al
declaraţiilor vamale, exercitat din oficiu sau la solicitarea declarantului de
către autoritatea vamală, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de
vamă, nu se justifică şi nu are o „legitimitate incontestabilă", deoarece
raţiunea instituirii acestui control ulterior creează
oportunitatea abuzului.
Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute şi
urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
Atribuţia legală a autorităţii vamale de a exercita
controlul vamal ulterior, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de
vamă şi de a modifica, în consecinţă, declaraţia vamală nu are semnificaţia aplicării
retroactive a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 86/2000. Raţiunea
acestui control ulterior constă în necesitatea verificării de către organele
competente a corespondenţei dintre elementele înscrise în declaraţia vamală şi
realizarea în concret, pe parcursul celor 5 ani, a schimbului de mărfuri şi
bunuri dintre România şi alte ţări, în conformitate cu liberul de vamă acordat.
De altfel, în exercitarea atribuţiilor specifice acestui domeniu se impune şi
actualizarea, pe cât posibil, continuă, dintre documentele pe baza cărora se
efectuează operaţiunile comerciale şi care implică aplicarea unui anumit regim
vamal şi noile elemente de fapt şi de drept care pot apărea în decursul a 5
ani. Acesta este şi sensul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1)
din lege, potrivit cărora orice persoană implicată direct sau indirect în
operaţiunile având ca scop schimbul de mărfuri dintre România şi alte ţări este
obligată să furnizeze autorităţii vamale, la cererea acesteia şi în termenul stabilit,
toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice
sprijin necesar şi să le păstreze, pentru a fi supuse controlului vamal, timp
de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Controlul vamal
ulterior este declanşat fie din oficiu, în exercitarea atribuţiilor legale ale
autorităţilor vamale, fie la cererea declarantului, acesta fiind interesat de
modificarea datelor de referinţă înscrise în declaraţia vamală iniţială. De
altfel, înseşi dispoziţiile alin. (2)-(8) ale art. 100 - criticat de autorul
excepţiei - reglementează situaţiile în care, urmare a controlului vamal
ulterior, se constată existenţa unor datorii vamale sau plata în plus a unor
sume, autoritatea vamală luând măsurile corespunzătoare pentru încasarea diferenţelor
în minus sau rambursarea sumelor plătite în plus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Darer Prescom" - S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr. 7.859/111/CA/2006 al
Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi