Decizia Nr.1037 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Viorel Postelnicu în Dosarul nr. 2.375/219/2010 al Judecătoriei Dej, excepţie care formează obiectul Dosarului nr. 3.663D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, prezentând pe larg motivele de neconstituţionalitate expuse în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând totodată că textele de lege criticate trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 60 din Codul penal privind liberarea condiţionată în cazuri speciale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.375/219/2010, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Viorel Postelnicu în cadrul unei cereri de liberare condiţionată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că normele criticate afectează grav libertatea consacrată de Constituţie şi de legile ţării, „acestea neputând fi lăsate la îndemâna gardienilor sau judecătorilor care să decidă asupra liberării condiţionate conform muncii prestate în detenţie“. Autorul excepţiei arată că, potrivit actelor medicale ataşate, nu poate presta muncă în penitenciar care să îi determine eliberarea condiţionată. Normele criticate sunt, prin urmare, discriminatorii, câtă vreme, din cauza bolii de care suferă, acesta nu poate beneficia de celelalte drepturi ca oricare alt deţinut.Judecătoria Dej consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, „practic petentul este nemulţumit de neşansa de a fi sănătos şi apt de muncă pentru a beneficia de câştigul zilelor realizate potrivit Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor care reglementează în mod clar câştigul de zile ce se poate realiza în funcţie de cuantumul şi specificul muncii prestate“.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea condiţionată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, liberarea condiţionată nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

– Art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal: „După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.“;

– Art. 57 alin. (1) din Legea nr. 275/2006: „Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepţia activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului şi a celor desfăşurate în caz de calamitate.“;

– Art. 75 din Legea nr. 275/2006: „Persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal.“;

– Art. 76 din Legea nr. 275/2006: „(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:a)în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiţiile prevăzute la art. 59 alin. (1) şi (2), pe bază de voluntariat sau în caz de calamitate, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaţilor majori, şi 3 zile executate pentru două zile de muncă, în cazul condamnaţilor minori şi tineri;b)în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (1) şi (2), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazul condamnaţilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncă, în cazul condamnaţilor minori şi tineri;c)în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (3), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;d)în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (4), se consideră 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncă;e)în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar sau pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;f)în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.(2) Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată.“Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale ce fac obiectul acesteia sunt considerate de autorul excepţiei discriminatorii, întrucât acei condamnaţi care participă la muncă şi obţin un număr de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate pot beneficia mai repede de liberarea condiţionată, în timp ce condamnaţii care din cauza sănătăţii nu sunt sau nu mai sunt folosiţi la muncă (ipoteză în care susţine că se încadrează) nu au acest beneficiu şi, prin urmare, pot fi liberaţi condiţionat numai după executarea efectivă a fracţiunilor din pedeapsă. Aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât, aşa cum Curtea Constituţională a subliniat în mod constant în jurisprudenţa sa, respectarea egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite. Este firesc şi echitabil ca legiuitorul să îi stimuleze pe condamnaţii care desfăşoară o muncă utilă, sunt stăruitori în muncă şi dau dovadă prin aceasta că s-au îndreptat. Cei care satisfac aceste condiţii se bucură de acest tratament fără discriminări, după cum cei care nu prestează munca, indiferent din ce cauză, sunt supuşi altui tratament, tot fără discriminări. Legiuitorul a avut în vedere situaţia specială a altor categorii de condamnaţi, stabilind în acest sens, prin dispoziţiile art. 60 din Codul penal, condiţiile liberării condiţionate în cazuri speciale. De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată, mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiţionată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 22 ce garantează dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi cele ale art. 53 care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, invocate de asemenea de autorul excepţiei în motivarea acesteia, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât textele criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi constituţionale, ci oferă condamnaţilor, în anumite condiţii, posibilitatea de a fi eliberaţi înainte de executarea integrală a pedepsei, în scopul accelerării procesului de reeducare şi de reintegrare socială a acestora. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Viorel Postelnicu în Dosarul nr. 2.375/219/2010 al Judecătoriei Dej. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta