DECIZIE Nr.
1110 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr.
238/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 878 din 21 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr.
238/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 4/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund consilierul juridic al
autorului excepţiei şi cel al părţii Societatea Comercială „Conpet" - S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic
al autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
In acest sens, arată că textul de lege criticat reprezintă temeiul legal ce a
stat la baza emiterii contractului-cadru de transport ţiţei, prin emiterea
acestui contract-cadru aducându-se atingere libertăţii contractuale a părţilor.
De asemenea, posibilitatea limitării prin lege a voinţei părţilor şi
imposibilitatea negocierii clauzelor contractuale aduc atingere dreptului de
proprietate.
Consilierul juridic al Societăţii Comerciale
„Conpet" - S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că emiterea de norme şi instrucţiuni tehnice de către Agenţia Naţională
pentru Resurse Minerale nu poate constitui o încălcare a prevederilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei ca neîntemeiată. In acest sens, arată că transportul resurselor de
petrol constituie un serviciu public, iar stabilirea unei agenţii care are
atribuţii de reglementare în acest domeniu reprezintă opţiunea legiuitorului,
fără a fi încălcate prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 4/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54
lit. j) din Legea petrolului nr. 238/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat constituie
temeiul juridic în baza căruia Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a emis
Ordinul nr. 209/2002, ordin care, prin elaborarea unui contract-cadru
obligatoriu, reglementează raporturile contractuale dintre doi comercianţi - expeditorul şi
transportatorul produselor petroliere. In condiţiile în care legiuitorul
dictează părţilor contractante drepturile şi obligaţiile ce le revin potrivit unui
contract dinainte stabilit, se ajunge la o gravă încălcare a libertăţii
contractuale şi a principiului consensualismului.
Prin intervenţia sa, statul nu numai că distorsionează
piaţa liberă în domeniul transportului de ţiţei, dar nesocoteşte în mod grav
obligaţia ce îi revine potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie, anume aceea de a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi
prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, întrucât prin
clauza penală prevăzută în contractul-cadru încheiat între părţi, impusă
acestora prin voinţa imperativă şi exclusivă a legiuitorului, se instituie o
sancţiune civilă care aduce atingere patrimoniului transportatorului şi
implicit încalcă dreptul de proprietate al acestuia asupra sumelor băneşti
acolo stipulate.
Curtea de Apel
Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă principiul
libertăţii contractuale şi al consensualismului sau prevederile art. 44 alin.
(1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece statul
este îndreptăţit şi obligat să ocrotească proprietatea publică, resursele
petroliere reprezentând un bun public a cărui gestionare s-a transmis Agenţiei
Naţionale pentru Resurse Minerale, iar transportul acestor resurse reprezintă
un serviciu public ce poate fi concesionat numai în condiţiile prevăzute de
lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile de lege criticate vizează legiferarea raportului dintre cei care
exploatează resursele de petrol ale statului, pe de-o parte, şi stat, pe de
altă parte, acesta din urmă trebuind să asigure un just echilibru între
principiul protecţiei proprietăţii publice şi principiul asigurării cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Astfel că, prin
sine însuşi, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale privind proprietatea.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 135
alin. (2) lit. a) din Constituţie, se arată că nu pot fi reţinute nici aceste
argumente de neconstituţionalitate, deoarece textul criticat vizează asigurarea
unui cadru favorabil dezvoltării factorilor de producţie implicaţi în
exploatarea resurselor de petrol ale statului, fiind evident că nici libertatea
comerţului, nici protecţia concurenţei loiale şi nici crearea acestui cadru
favorabil nu pot exista în afara instituirii unor reglementări precise.
Avocatul Poporului arată
că textul de lege criticat abilitează Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
să emită norme şi instrucţiuni tehnice cu caracter obligatoriu pentru ducerea
la îndeplinire a prevederilor legii petrolului, fără a conţine norme contrare principiului egalei garantări şi
ocrotiri a proprietăţii private, indiferent de titular. Referitor la invocarea
prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, se arată că textul de
lege criticat dă expresie regulilor constituţionale potrivit cărora statul
trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi
protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr. 238/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004, cu următorul cuprins: „In domeniul
resurselor de petrol, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale are următoarele
atribuţii: (...)
j) emite norme şi instrucţiuni tehnice cu caracter
obligatoriu, pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei legi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale
art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului
de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că resursele de petrol fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice
şi aparţin statului român. De asemenea, sistemul naţional de transport al petrolului face parte din
proprietatea publică a statului şi este de importanţă strategică, iar
transportul petrolului prin sistemul naţional de transport constituie un
serviciu public de interes naţional.
In acest context, este justificată înfiinţarea unei
autorităţi competente, organ de specialitate al statului, cu atribuţii în
aplicarea dispoziţiilor normative din domeniul resurselor de petrol.
Constituirea unei autorităţi de reglementare unice în acest domeniu are în
vedere crearea unei structuri eficiente menite să asigure completarea şi
perfecţionarea cadrului de reglementare în ceea ce priveşte resursele de petrol
şi sistemul naţional de transport al petrolului, elemente care vizează
interesul public.
Stabilirea în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Resurse
Minerale a atribuţiei de a emite norme şi instrucţiuni tehnice cu caracter
obligatoriu se circumscrie obligaţiei statului, prevăzută la art. 135 alin. (2)
din Constituţie, de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, de
a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi
de a exploata resursele naturale, în concordanţă cu interesul naţional. De
asemenea, această atribuţie are ca scop, printre altele, asigurarea în condiţii
de maximă eficienţă şi transparenţă a accesului liber la capacitatea sistemului
naţional de transport al petrolului a tuturor solicitanţilor, persoane juridice
autorizate, în condiţii egale, în mod
nediscriminatoriu.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 44
alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că, prin această
critică, autorul excepţiei tinde la extinderea controlului de constituţionalitate
şi în ceea ce priveşte Ordinul nr. 209/2002 prin care a fost elaborat un
Contract-cadru pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi
etanului lichid. Având în vedere acest aspect, Curtea constată că nu se poate
pronunţa asupra acestei critici fără a încălca prevederile art. 146 lit. d)
teza întâi din Constituţie si pe cele ale art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992.
De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 54
lit. j) din Legea petrolului nr. 238/2004 sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza
în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior,
nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr. 238/2004, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul
nr. 4/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu