DECIZIE Nr. 114 din 15 mai 1997
cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 3 din Legea pentru
privatizarea societatilor comerciale bancare la care statul este actionar
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 23 mai 1997
Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 22 aprilie 1997, de
catre un numar de 59 de deputati, si anume: Eugen Nicolicea, Ovidiu Cameliu
Petrescu, Nicu Ionita, Petru Serban Mihailescu, Mihai Ioan Popa, Ion Honcescu,
Traian Dobre, Dumitru Buzatu, Gheorghe Marin, George Dragu, Marian Enache, Ioan
Mircea Pascu, Florin Georgescu, Marian Sarbu, Florian Udrea, Victor Achimescu,
Dumitru Paslaru, Gheorghe Ana, Neculai Grigoras, Neculai Popa, Acsinte Gaspar,
Martian Dan, Viorica Afrasinei, Dumitru Popescu, Viorel Pop, Marin Cristea,
Niculae Napoleon Antonescu, Petru Bejinariu, Florian Serac, Gheorghe Ionescu,
Iulian-Costel Tocu, Miron Tudor Mitrea, Alexandru Lapusan, Gheorghe Oana, Ion Munteanu,
Nicolae Groza, Mihai Hlinschi, Vasile Panteliuc, Dan Ioan Popescu, Ioan
Bivolaru, Mihail Sireteanu, Radu Liviu Bara, Gheorghe Romeo Leonard Cazan,
Nicolae Ionescu, Mihai Dreciu, Ioan Sonca, Ioan Gavra, Vasile Matei, Vasile
Miclaus, Petre Turlea, Romulus Raicu, Lazar Ladariu, Miron Chichisan, Mircea
Valcu, Valeriu Tabara, Valentin Adrian Iliescu, Corneliu Ciontu, Toma Nastase
si Daniela Buruiana-Aprodu, cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor
art. 3 din Legea pentru privatizarea societatilor comerciale bancare la care
statul este actionar.
Articolul 3 din legea sus-mentionata are urmatorul cuprins:
"Art. 3
(1) In temeiul art. 3 alin. (5) si al art. 6 alin. (1) din Legea nr.
55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cotele de capital social
alocate Fondurilor Proprietatii Private, la societatile bancare, potrivit Legii
privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, fac obiectul regularizarii
intre Fondul Proprietatii de Stat si societatile de investitii financiare rezultate
din transformarea Fondurilor Proprietatii Private, pe baza valorii acestor cote
din momentul acordarii lor.
(2) Actiunile cotelor regularizate in conformitate cu prevederile alin. (1)
vor fi gestionate si vandute de Fondul Proprietatii de Stat prin metodele
prevazute in prezenta lege."
In sesizarea grupului de deputati se sustine ca aceasta prevedere este
neconstitutionala, pentru urmatoarele motive:
- Fondurile Proprietatii Private sunt institutii cu capital integral
privat, astfel incat prevederile art. 3 au semnificatia unei
"nationalizari" a cotei detinute de aceste fonduri in capitalul
social al bancilor avute in vedere de lege, solutie legislativa contrara
prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3) si (5), precum si ale art. 135 alin.
(1) si (6) din Constitutie; trecerea cotei de capital din proprietatea
Fondurilor Proprietatii Private in proprietatea statului nu poate fi
justificata nici ca o modalitate de "expropriere", permisa de art. 41
alin. (3) din Constitutie, deoarece privatizarea bancilor nu constituie un caz
de "utilitate publica", iar legea nu a prevazut "o dreapta si
prealabila despagubire" de care depinde constitutionalitatea unei asemenea
masuri;
- prin prevederile art. 3 "se aduce o grava incalcare a dreptului de
proprietate, ceea ce va afecta cei peste 10 milioane de actionari ai actualelor
societati de investitii financiare rezultate din transformarea Fondurilor
Proprietatii Private".
In concluzie, se solicita eliminarea, ca neconstitutional, a art. 3,
precizandu-se ca aceasta nu influenteaza structura proiectului si
considerandu-se "absurda" concluzia ca "pentru a privatiza cele
6 banci trebuie mai intai nationalizata cota deja privata, urmand ca aceasta sa
fie reprivatizata".
In conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, s-au solicitat
puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca
prevederile art. 3 al legii, la care se refera obiectia de
neconstitutionalitate, privesc o actiune prealabila privatizarii bancilor,
necesara, deoarece, de la data constituirii cotelor apartinand Fondului
Proprietatii de Stat si Fondurilor Proprietatii Private, "cotele de
capital social pe care le detin cele doua fonduri au suferit modificari
datorita vanzarii de actiuni ale societatilor comerciale bancare", in
temeiul art. 46 din Legea nr. 58/1991. Regularizarea, la care se refera art. 3,
nu constituie o "nationalizare", deoarece "nu reprezinta o
trecere fortata, bazata pe o manifestare unilaterala de vointa, a proprietatii
private in proprietatea statului", ci un schimb de actiuni "pentru a
se echilibra raportul dintre Fondul Proprietatii de Stat si Fondurile
Proprietatii Private in detinerea capitalului social al societatilor bancare
care se privatizeaza la nivelurile stabilite de lege". De aceea nici
luarea in considerare, in procesul regularizarii, a valorii cotelor de capital
din momentul initial nu aduce nici o atingere "dreptului de proprietate al
Fondurilor Proprietatii Private", intrucat la data respectiva "s-a
facut si aprecierea valorica a capitalului social si in functie de aceasta
valoare s-a apreciat cota Fondului Proprietatii de Stat si Fondurilor
Proprietatii Private".
In concluzie, se apreciaza ca regularizarea nu aduce nici o atingere
dreptului de proprietate, ci, dimpotriva, "are semnificatia ocrotirii
dreptului de proprietate al Fondului Proprietatii de Stat si Fondurilor
Proprietatii Private prin incadrarea exercitarii acestuia in cotele stabilite
de lege".
De asemenea, se arata ca art. 3, constituind o norma de trimitere la art. 3
alin. (5) si la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, daca obiectia formulata
ar fi acceptata, ar insemna sa se constate neconstitutionalitatea si a acelor
prevederi care, insa, fiind ale unei legi in vigoare, nu pot face obiectul unui
control de constitutionalitate a legii anterior promulgarii, ci numai pe calea
exceptiei de neconstitutionalitate.
Pentru motivele aratate, se considera ca obiectia de neconstitutionalitate
este neintemeiata.
Din partea Senatului, s-a comunicat punctul de vedere al Comisiei juridice,
de numiri, disciplina, imunitati si validari, in care se precizeaza ca obiectia
de neconstitutionalitate este nefondata, pentru urmatoarele motive: termenul de
regularizare prevazut de art. 3 din lege are semnificatia unui "schimb
fortat de actiuni" si a fost introdus in legislatie prin Legea nr.
55/1995, declarata constitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale nr.
62/1995; potrivit acelei legi, vanzarea actiunilor pentru privatizarea bancilor
se face "contra numerar, ceea ce exclude ab initio gratuitatea ce ar putea
fi invocata ca mecanism al unei pretinse deposedari"; de aceea
"valoarea unica de schimb a cuponului nominativ de privatizare si a
carnetului cu certificate de proprietate nu a inclus si valoarea capitalului
social al societatilor bancare la care statul este actionar"; schimburile
de actiuni trebuie sa evite "o deposedare indirecta si mascata"
concluzionandu-se ca: "Textul nu este neconstitutional, singura problema
care se pune este ca el sa fie corect interpretat si aplicat".
In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca sesizarea este
neintemeiata, art. 3 ce face obiectul acesteia avand menirea sa finalizeze
masurile intreprinse in procesul de privatizare, prin aplicarea art. 3 alin.
(5) si a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995. De aceea
"regularizarea" prevazuta la art. 3 "nu are nimic comun si nu
poate fi confundata cu <<exproprierea>>, sau
<<nationalizarea>>", realizandu-se sub forma contractelor de
schimb si de vanzare, prevazute si de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 55/1995.
In sprijinul obiectiei de neconstitutionalitate, Societatea de Investitii
Financiare "Muntenia" a depus un memoriu, care, in esenta, reia
argumentele din sesizare, cu unele precizari referitoare la drepturile pe care
le are ca actionar la societatile bancare.
Curtea Constitutionala, in temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie, al
art. 3 alin. (2) si al art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constata ca
este competenta sa solutioneze sesizarea, care a fost inaintata cu respectarea
dispozitiilor legale.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
tinand seama de obiectia de neconstitutionalitate formulata, de punctele de
vedere comunicate, de memoriul depus, de raportul intocmit de
judecatorul-raportor, de prevederile art. 3 din Legea pentru privatizarea
societatilor comerciale bancare la care statul este actionar, raportate la
dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
Sesizarea, sub aspect formal, se refera la intreg continutul prevederilor
art. 3 din lege. Din motivele invocate rezulta insa ca, in realitate, sunt
criticate numai prevederile alin. (1) ale acestui articol, potrivit carora
cotele din capitalul social al societatilor bancare supuse privatizarii,
detinute de societatile de investitii financiare, infiintate prin transformarea
Fondurilor Proprietatii Private, urmeaza a fi regularizate cu Fondul Proprietatii
de Stat, pe baza valorii acestor cote din momentul acordarii lor.
In analiza acestui alineat se pot deosebi prima teza, referitoare la
regularizarea cotei apartinand societatilor de investitii financiare cu Fondul
Proprietatii de Stat, si cea de-a doua teza, referitoare la valoarea acestei
cote.
In legatura cu prima teza, privind constitutionalitatea operatiunii de
regularizare, in sesizare se considera ca aceasta ar avea semnificatia unei
"nationalizari" sau "exproprieri", intrucat asigura trecerea
silita in proprietatea statului a cotei respective, care, in prezent, este in
proprietatea privata a societatilor de investitii financiare.
Incontestabil ca, daca ar avea semnificatia unei nationalizari, solutia
legislativa ar fi neconstitutionala, fiind contrara prevederilor art. 41 alin.
(1), (2), (3) si (5), precum si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.
In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din
deciziile nr. 4/1992, nr. 3/1993, nr. 134/1994 si nr. 72/1995, publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182/1992, nr. 95/1993, nr. 34/1995
si nr. 167/1995, potrivit carora nationalizarea, nefiind reglementata de
Constitutie, este neconstitutionala. De asemenea, prevederile art. 3 din lege nu
se pot justifica nici pe temeiul exproprierii.
Regularizarea cotei ce apartine societatilor de investitii financiare cu
Fondul Proprietatii de Stat se face insa, asa cum se precizeaza in punctele de
vedere primite, printr-un schimb de actiuni. Fiind deci o dubla vanzare, de
principiu, regularizarea nu poate constitui un act de nationalizare sau de
expropriere care, prin definitie, implica trecerea unilaterala a unor bunuri
proprietate privata in proprietatea statului, cu plata unei despagubiri.
In cuprinsul art. 3 din lege se face trimitere la art. 3 alin. (5) si la
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de
privatizare. La art. 3 alin. (5) din aceasta lege se prevede posibilitatea
regularizarii intre Fondul Proprietatii de Stat si Fondurile Proprietatii
Private pe baza unei metodologii stabilite impreuna cu Agentia Nationala pentru
Privatizare, iar la art. 6 alin. (1) se prevede ca societatile comerciale
bancare se vor privatiza prin vanzarea actiunilor numai in numerar, catre
investitori privati, si prin aport de capital privat. Rezulta deci ca
regularizarea, in cadrul procesului de privatizare, este o modalitate
instituita de o lege in vigoare, anterioara celei ce face obiectul sesizarii.
Noua reglementare nu constituie decat o aplicatie necesara pentru privatizarea
bancilor cu capital de stat. Tocmai de aceea, sub aspectul tehnicii legislative
utilizate, prima teza a alin. (1) al art. 3 din lege constituie o norma de
trimitere. Constatarea neconstitutionalitatii acestei norme ar presupune
constatarea neconstitutionalitatii si a normei la care se face trimitere. Or,
asa cum s-a statuat prin deciziile nr. 6/1993, nr. 26/1995 si nr. 62/1995,
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 25 februarie
1993, nr. 66 din 11 aprilie 1995 si nr. 122 din 19 iunie 1995, in cadrul
controlului preventiv, privind solutionarea unei obiectii de
neconstitutionalitate, Curtea nu poate controla constitutionalitatea unei legi
in vigoare, care poate forma insa obiectul unei exceptii de
neconstitutionalitate, invocata in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, in
cadrul unui proces legat de aplicarea acelei legi.
Rezulta din cele aratate ca regularizarea la care se refera prima teza a
alin. (1) din art. 3 al legii nu are semnificatia unei nationalizari sau
exproprieri, iar dispozitia legala, atacata ca neconstitutionala, reprezinta o
norma de trimitere la o reglementare in vigoare, care nu poate face obiectul
controlului, inainte de promulgare, al constitutionalitatii unei legi
ulterioare, cum este legea ce face obiectul sesizarii.
Teza a doua din alin. (1) al art. 3 din lege nu mai reprezinta o norma de
trimitere, intrucat prevede ca regularizarea cotei ce apartine societatilor de
investitii financiare se face "pe baza valorii acestor cote din momentul
acordarii lor". Acest "moment" este cel al aplicarii art. 5 din
Legea nr. 58/1991, in care se stabileste ca "Fondurile Proprietatii
Private detin initial, in total, 30% din capitalul social al societatilor
comerciale organizate conform prevederilor cap. III din Legea nr.
15/1990...", potrivit cu distribuirea aprobata de Agentia Nationala pentru
Privatizare. Rezulta ca pe baza celei de-a doua teze a alin. (1) din art. 3 al
legii, in procesul regularizarii, valoarea actiunilor detinute de societatile
de investitii financiare este aceea de la data "acordarii lor", adica
valoarea lor nominala, desi, intre timp, valoarea reala, de piata, a actiunilor
respective a evoluat, cu atat mai mult cu cat, asa cum se arata in punctul de vedere
al presedintelui Camerei Deputatilor, compozitia capitalului social s-a
schimbat.
Semnificatia prevederilor alin. (1) din art. 3 al legii nu poate fi decat
aceea ca, sub aspect formal, valoarea actiunilor preluate de Fondul
Proprietatii de Stat nu se modifica. Este singura consecinta, intrucat
legiuitorul nu a modificat cota de 30% atribuita Fondurilor Proprietatii
Private prin art. 5 al Legii nr. 58/1991, iar art. 3 alin. (5) din Legea nr.
55/1995, la care noua reglementare trimite, presupune, de asemenea, respectarea
acestei cote. In substanta sa, obiectia de neconstitutionalitate se intemeiaza
pe interpretarea ca art. 3 din Legea pentru privatizarea societatilor
comerciale bancare la care statul este actionar ar presupune, implicit, o
asemenea modificare. Dupa cum se arata insa in punctul de vedere al Comisiei
juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului,
"schimburile de actiuni urmeaza sa se faca la aceeasi valoare, adica la
valoarea acestora din acelasi moment". Evident ca acest moment nu poate fi
decat cel al schimbului, deoarece, asa cum se precizeaza in acelasi punct de
vedere, interpretarea si aplicarea legii nu trebuie sa conduca la "o
deposedare indirecta si mascata, care ar aduce o grava atingere dreptului de proprietate".
De aceea obiectia de neconstitutionalitate ce se intemeiaza pe faptul ca noua
reglementare ar implica o asemenea consecinta este neintemeiata. O lege se
poate interpreta si aplica numai in contextul general al legislatiei si in
concordanta cu legitimitatea sa constitutionala. Ca urmare, regularizarea
prevazuta la art. 3 din noua reglementare nu poate avea loc decat in respectul
prevederilor art. 5 din Legea nr. 58/1991, ceea ce impune compensarea cotei de
capital preluate cu actiuni a caror valoare reala cumulata sa fie egala cu
valoarea reala a acestei cote. Articolul 3 din lege reglementeaza numai
valoarea cotei ce se preia, nu si valoarea actiunilor date in compensatie, care
deci sunt supuse normelor de drept comun, respectiv exigentelor schimbului ce
constituie instrumentul juridic prin care se efectueaza regularizarea. In
consecinta, orice alta interpretare - astfel cum se face in sesizare - este
nejustificata, atat sub aspect legal, cat si constitutional.
Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 41
alin. (1), (2), (3) si (5), ale art. 135 alin. (1) si (6) si ale art. 144 lit.
a) din Constitutie, precum si ale Legii nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 3 din Legea pentru privatizarea societatilor
comerciale bancare la care statul este actionar sunt constitutionale.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 15 mai 1997 si la ea au participat: Ioan
Muraru, presedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian
Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica si Victor Dan Zlatescu,
judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Valer Vasilie Bica