DECIZIE   Nr. 1181 din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 14, 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 783 din 23 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                  - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Iulia Antoanella Motoc          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskâs Valentin Zoltân          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Patricia Marilena Ionea          - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 14, 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, excepţie ridicată de Societatea Comercială „C.M.C." - S.R.L, din Cărbunari, judeţul Maramureş, în Dosarul nr. 4.999/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.999/182/2009, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 14, 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „C.M.C." - S.R.L, din Cărbunari, judeţul Maramureş, cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate permit finanţatorului să insereze clauze abuzive în contractul de leasing, utilizatorul fiind obligat, astfel, să accepte clauze pe care în alte condiţii nu le-ar fi acceptat. Se creează, prin urmare, un tratament inegal între cele două părţi ale contractului de leasing, aceasta deoarece textele de lege criticate nu prevăd sancţiuni echivalente ca forţă juridică pentru ambele părţi în ipoteza în care nu îşi respectă obligaţiile asumate. Astfel, pentru realizarea drepturilor sale, utilizatorul trebuie să se adreseze instanţei de judecată, cu plata taxelor de timbru aferente, în timp ce finanţatorul poate trece direct la executarea silită, în baza contractului de leasing.

Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8, 14, 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 8: „Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.";

- Art. 14: „(1) In cazul în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la termenul agreat cu furnizorul şi/sau în contractul de leasing ori dacă se află în stare de reorganizare judiciară şi/sau faliment, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese.

(2) Locatorul/finanţatorul nu răspunde dacă bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat necorespunzător locatarului/utilizatorului de către furnizor.";

- Art. 15: „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/ finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.";

- Art. 16: „Dacă locatorul/finanţatorul nu respectă dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului, aşa cum este prevăzut în prezenta ordonanţă, locatorul/finanţatorul datorează daune-interese egale cu totalul prejudiciului produs prin încălcarea acestei obligaţii, iar instanţa judecătorească învestită cu stabilirea daunelor-interese va putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate sunt contrare textelor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele puse în discuţie de autorul excepţiei au mai fost supuse analizei instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 1.182 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008, Curtea arăta că dispoziţia, potrivit căreia contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, reprezintă o aplicare a principiului consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie, ci şi în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege. Această dispoziţie nu instituie privilegii ori discriminări. De asemenea, s-a arătat că posibilitatea creditorului contractului de leasing de a se adresa direct executorului judecătoresc în vederea executării silite nu înseamnă o încălcare a dreptului debitorului de a se adresa justiţiei. Potrivit art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, atunci când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost emis de o instanţă de judecată se pot invoca, în cadrul contestaţiei la executare, apărări de fond împotriva acelui titlu, fiind astfel asigurate exigenţele unui proces echitabil.

Prin Decizia nr. 1.003 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 nu fac altceva decât să prevadă consecinţele pe care le atrage nerespectarea obligaţiilor ce decurg din contractul de leasing de către locatar/utilizator. In aceste condiţii, faptul că locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing, nu are semnificaţia creării unei situaţii privilegiate pentru locator/finanţator, ci a restabilirii unei situaţii legale, acceptate de către părţi la încheierea contractului.

De altfel, aşa cum precizează chiar textul de lege criticat, aceste dispoziţii se aplică „dacă în contract nu se prevede altfel", părţile având posibilitatea de a opta şi pentru clauze pe care le consideră mai favorabile.

Curtea constată că cele statuate prin deciziile amintite răspund criticilor formulate în prezenta cauză, soluţiile de respingere a criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate păstrându-se valabile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 8, 14, 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, excepţie ridicată de Societatea Comercială „C.M.C." - S.R.L, din Cărbunari, judeţul Maramureş, în Dosarul nr. 4.999/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea