DECIZIE Nr. 119 din 1 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin.
(1) si (4) si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii
cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in
urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7
septembrie 1940
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 375 din 4 mai 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (1) si (4) si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind
acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in
proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si
Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, exceptie ridicata, din
oficiu, de Tribunalul Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ
in Dosarul nr. 3.803/2004.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textul legal criticat nu contravine
dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece impunerea prin lege a unor
exigente, cum ar fi instituirea unor termene pentru valorificarea de catre
titular a dreptului sau subiectiv, are ca scop limitarea in timp a starii de
incertitudine in desfasurarea raporturilor juridice.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 august 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.803/2004,
Tribunalul Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
4 alin. (1) si (4) si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de
compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului
bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la
Craiova la 7 septembrie 1940, exceptie ridicata, din oficiu, de Tribunalul Cluj
- Sectia comerciala si de contencios administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia considera
ca textele criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin.
(1) si (2) si art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, sustinand urmatoarele:
- Prin Tratatul dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7
septembrie 1940, s-a convenit asupra despagubirilor ce urmeaza a fi primite de
etnicii romani care s-au refugiat in Romania. Acestei categorii de persoane i
se adreseaza Legea nr. 9/1998, in care sunt prevazute compensatiile ce li se
acorda acestora in urma aplicarii tratatului.
- Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii unor
texte din aceasta lege, ca de exemplu prin Decizia nr. 312/2002, retinand
"ca persoanele romane care au parasit Bulgaria, in virtutea acestui acord,
au devenit creditori ai statului roman, calitate care ar fi fost avuta in
vedere de legiuitorul actual, care, la art. 1 alin. (1) din lege, stabileste intinderea
dreptului la compensatie, in raport de compensatiile sau despagubirile
anterioare acordate, in tot sau in parte, celor prejudiciati. Asa fiind,
dreptul de creanta a intrat in patrimoniul fostilor proprietari, cetateni
romani, prejudiciati, prin aplicarea tratatului, la data intrarii in vigoare a
acestuia".
Pornind de la aceste considerente, avute in vedere de Curtea
Constitutionala in decizia sus-mentionata, autorul exceptiei sustine, in
esenta, pe de o parte, ca titularii dreptului de creanta in discutie sunt
dezavantajati fata de orice titular al oricarui drept de creanta, sub aspectul
termenului in care il pot valorifica si sub aspectul conditiilor de prelungire
a acestui termen, iar, pe de alta parte, nu este convins "ca abordarea cea
mai fericita a problemei in discutie este cea a dreptului de creanta, pentru
care a optat Curtea Constitutionala, intrucat exigentele Curtii Europene au
impus o alta perspectiva". De asemenea, sustine ca, in dreptul nostru,
dreptul la actiune pentru ocrotirea proprietatii nu este supus unui termen si
tocmai de aceea persoanele care ar beneficia de prevederile acestei legi sunt
dezavantajate fata de orice alt proprietar. In opinia autorului exceptiei, prin
reglementarea cuprinsa in art. 11 al acestei legi, titularii acestui drept de
creanta sunt dezavantajati, pe de o parte, intrucat este interzisa orice alta
actiune pentru obtinerea acestor compensatii, iar, pe de alta parte, sunt
dezavantajati prin fixarea unui termen pentru a actiona, prin durata redusa a
acestui termen si prin conditiile extrem de restrictive pentru prelungirea
acestuia in cazuri intemeiate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca, de fapt, suntem in prezenta
unei probleme de interpretare si aplicare a legii. De asemenea, apreciaza ca
prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale
invocate, drept pentru care propune respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca termenul stabilit in art. 4 din Legea nr. 9/1998 este un
termen aplicabil tuturor cetatenilor romani care au parasit Bulgaria in urma
aplicarii tratatului dintre Romania si Bulgaria, astfel ca nu se poate sustine
ca a fost incalcat principiul constitutional al egalitatii in drepturi. Aceste
dispozitii nu pot fi considerate de natura a afecta dreptul de proprietate
privata sau de a restrange exercitiul unor drepturi. Exercitarea unui drept de
catre titularul sau, precizeaza Guvernul, nu poate avea loc decat intr-un
anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora
li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare
valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. De aceea, avand in
vedere principiul potrivit caruia "nemo ignorare legem censetur",
titularul unui drept este prezumat ca a avut cunostinta de reglementarea care
prevedea ca valorificarea dreptului sau se circumscrie unui anumit termen, iar
in situatia in care nu respecta acest termen suporta consecintele negative ale
propriei lipse de diligenta. In concluzie, considera exceptia neintemeiata.
Avocatul Poporului considera dispozitiile legale criticate ca fiind
constitutionale. In acest sens, arata ca legiuitorul este competent sa
stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de creanta al
cetatenilor romani prejudiciati in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si
Bulgaria, astfel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu
interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
limitari rezonabile, inclusiv termene, in valorificarea acestui drept.
Totodata, recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei interesate de a
depune cereri pentru obtinerea unor compensatii, potrivit legii, ar genera un
climat de insecuritate juridica, intolerabil intr-un stat de drept. Mai mult,
imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa
cunoasca termenul de depunere a cererilor pentru obtinerea de compensatii, ca
si consecintele juridice ale nerespectarii acestuia, da expresie propriei sale
culpe, fapt care lipseste de indreptatire critica reglementarii in cauza.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia are ca obiect prevederile art. 4 alin. (1) si (4) si art. 11 din
Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru
bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului
dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2002, fiind
ridicata din oficiu de instanta de judecata.
Textele criticate au urmatoarea redactare:
- Art. 4 alin. (1) si (4): "(1) In termen de 18 luni de la data
intrarii in vigoare a prezentei legi, persoanele indreptatite la compensatii,
fostii proprietari sau mostenitorii acestora, vor depune in acest sens cereri
insotite de acte doveditoare la comisia judeteana sau a municipiului Bucuresti
pentru aplicarea legii.
[...]
(4) In cadrul termenului prevazut la alin. (1), persoanele indreptatite pot
depune cereri, neinsotite de acte, in situatia imposibilitatii temporare de a
procura actele doveditoare, termenul de depunere a actelor prelungindu-se cu
maximum 90 de zile de la data depunerii cererii."
- Art. 11: "Dreptul la orice compensatie pentru pagube suferite in
urma aplicarii tratatului se stinge prin epuizarea prevederilor prevazute de
prezenta lege sau prin nesolicitarea compensatiilor in termenul prevazut la
art. 4."
Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1), art. 44
alin. (1) si (2) si art. 53, texte ce au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari."
- Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala."
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
Autorul exceptiei sustine, in esenta, ca termenul de 21 de luni prevazut de
alin. (1) si (4) ale art. 4 din Legea nr. 9/1998 este mai scurt decat termenul
general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958. In acest fel
se creeaza o situatie discriminatorie, pentru ca "titularii dreptului de
creanta in discutie sunt dezavantajati fata de orice titular al oricarui drept
de creanta, sub aspectul termenului in care il pot valorifica si sub aspectul
conditiilor de prelungire a acestui termen". De asemenea, acesta "nu
este convins ca abordarea cea mai fericita a problemei in discutie este cea a
dreptului de creanta, pentru care a optat Curtea Constitutionala, intrucat exigentele
Curtii Europene au impus o alta perspectiva."
Analizand criteriile de neconstitutionalitate si argumentele aduse in
sustinerea acestora, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru
considerentele ce urmeaza:
I. Prin instituirea unui termen in care persoanele indreptatite, potrivit
Legii nr. 9/1998, republicata, pot solicita acordarea de compensatii, termen
diferit de alte termene de valorificare a unor drepturi de creanta, nu se poate
sustine ca a fost afectat principiul constitutional al egalitatii in drepturi,
el fiind un termen aplicabil tuturor cetatenilor romani care au parasit
Bulgaria in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la
Craiova la 7 septembrie 1940. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant
in jurisprudenta sa ca principiul egalitatii in fata legii presupune
instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul
urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune
solutii diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite.
Termenul de 18 luni, stabilit de art. 4 din Legea nr. 9/1998, republicata,
pentru solicitarea compensatiilor, este un termen aplicabil tuturor cetatenilor
aflati in ipoteza reglementata de acest text.
II. Dispozitiile criticate nu pot fi considerate de natura a afecta dreptul
de proprietate. Autorul exceptiei face abstractie de prevederile art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora "continutul si limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege". Curtea Constitutionala,
in jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie
2003), a decis ca, potrivit acestor dispozitii, legiuitorul este competent sa stabileasca
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in
acceptiunea conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor
subiecte de drept, instituind astfel unele limitari rezonabile in valorificarea
acestuia ca drept subiectiv garantat. Recunoasterea sine die a posibilitatii
persoanei interesate de a declansa procedura pentru obtinerea de compensatii,
potrivit Legii nr. 9/1998, ar fi fost de natura sa genereze un climat de
insecuritate juridica al raporturilor civile, intolerabil intr-un stat de
drept.
Pe de alta parte, imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar
fi trebuit sa cunoasca termenul in care putea sa solicite aceste compensatii,
ca si consecintele juridice ale nerespectarii acestuia, nu s-a conformat
exigentei legale, da expresie propriei sale culpe, potrivit principiului
"nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Aceasta atitudine este
cu atat mai putin scuzabila, cu cat acest termen ar fi putut sa fie prelungit
cu inca 90 de zile de la data depunerii cererii, in situatia imposibilitatii
temporare de a procura acte doveditoare.
Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia termenului prevazut de
alin. (1) al art. 4 din lege, care este un termen de decadere, nu ii sunt
aplicabile cauzele de intrerupere, suspendare si repunere in termen, specifice
institutiei prescriptiei extinctive. Este de principiu ca intre cele doua
institutii civile exista deosebiri de esenta. Prescriptia extinctiva stinge
numai dreptul la actiune in sens material, in timp ce decaderea, ca sanctiune
de drept civil, are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in
termenul prevazut de lege, nefiindu-i astfel aplicabile regulile privitoare la
intrerupere, suspendare si repunere in termen.
III. Si, in fine, cu privire la critica potrivit careia aceste prevederi ar
contraveni art. 53 din Constitutie, Curtea constata, de asemenea, ca nu poate
fi retinuta. Impunerea prin lege a unor exigente, cum ar fi instituirea unor
termene pentru valorificarea de catre titular a dreptului sau subiectiv, are ca
scop limitarea in timp a starii de incertitudine in desfasurarea raporturilor
juridice. Legiuitorul este competent sa adopte asemenea reglementari, tinand
seama insa de principiul "est modus in rebus". Altfel spus, acesta
trebuie sa fie preocupat ca exigentele astfel instituite sa fie indeajuns de
rezonabile incat sa nu antreneze o restrangere excesiva a exercitiului dreptului
de natura sa puna sub semnul intrebarii insasi existenta sa.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1)
si (4) si art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii
cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in
urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7
septembrie 1940, exceptie ridicata, din oficiu, de Tribunalul Cluj - Sectia
comerciala si de contencios administrativ in Dosarul nr. 3.803/2004.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din 1 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Maria Bratu