DECIZIE Nr. 12
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) si art. 36 alin. (5) din
Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 122 din 23 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36
alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie
ridicată de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului laşi
- Secţia civilă fond funciar.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 96/245/2008, Tribunalul laşi - Secţia civilă
fond funciar a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36
alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia
a fost ridicată de Toma Blaj într-o cauză civilă având ca obiect
fond funciar.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât au în vedere situaţii particulare, iar nu
generale, valabile pentru toţi cetăţenii ţării. Din
această perspectivă critică, în fapt, prevederile art. 36 alin.
(5) din Legea nr. 18/1991 prin raportare la prevederile art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 18/1991 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, de vreme ce primele nu
prevăd expres posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de
acordare a despăgubirilor, ca măsuri de reparaţie, pentru
terenurile intravilane ce nu au fost cooperativizate.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă fond
funciar opinează că prevederile art. 36
alin. (5) din Legea nr. 18/1991 încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16, întrucât între aceste prevederi şi cele
ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr.
1/2000 există o neconcordanţă sub aspectul
modalităţilor de reparare şi o diferenţă în
funcţie de categoriile de teren. Astfel, dispoziţiile art. 24 alin.
(2) din Legea nr. 18/1991 privesc terenurile intravilane, iar cele ale art. 3
din Legea nr. 1/2000 au în vedere terenurile agricole cooperativizate, iar în
cazul ambelor categorii legiuitorul a prevăzut posibilitatea atribuirii de
terenuri în compensare sau de acordare a despăgubirilor, ca măsuri de
reparaţie. In schimb, în situaţia terenurilor intravilane ce nu au
fost cooperativizate, prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr.
18/1991, legiuitorul nu a prevăzut expres posibilitatea de reparaţie,
ceea ce conturează o diferenţă de tratament juridic în funcţie
de situaţia terenului. In ceea ce priveşte invocarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, consideră că
acestea nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu se poate vorbi
de un drept de proprietate al autorului excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 195/2005, nr.
192/2007, nr. 1.053/2009, pe de o parte, şi nr. 43/2003 şi nr.
279/2007, pe de altă parte, prin care Curtea s-a pronunţat cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5)
din Legea nr. 18/1991 şi, respectiv, cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000,
respingându-le.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următorul
conţinut:
- Art. 24 alin. (2): „Foştii proprietari vor fi
compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan
sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai
există teren, se vor acorda despăgubiri.";
- Art. 36 alin. (5): „Terenurile fără
construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate,
potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în
administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin
aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte
normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, după caz, la cerere."
Totodată, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 3 din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu
următorul conţinut:
„(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia
locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a
unităţii administrativ-teritoriale respective.
(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru
persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de
familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie
sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii
cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
(21) Pentru terenurile proprietarilor
deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi
fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa
de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de
producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt
mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană
fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.
(3) In cazul în care în localitate nu există
suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în
condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de
proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de
teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului,
conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor
limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin
transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin
hotărâri judecătoreşti rămase definitive si irevocabile.
(4) In situaţia în care nu se poate face
reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2),
se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat.
(5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei
legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în
momentul deposedării."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) care
reglementează universalitatea, ale art. 16 alin. (1)şi (2) privind
egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 relative la dreptul
de proprietate privată, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
Prevederile art. 24 şi art. 36 alin. (5) din Legea
nr. 18/1991 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, respectiv prin Decizia nr.
192 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea constatând că acestea sunt conforme
atât cu dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi,
cât şi cu art. 44 din Legea fundamentală, privind garantarea şi
ocrotirea proprietăţii private.
Totodată, cu privire la prevederile art. 3 din
Legea nr. 1/2000, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 279 din 22 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26
aprilie 2007, statuând că este dreptul suveran al legiuitorului de a
aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte
prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere
asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai
că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să
completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind
astfel „legislator pozitiv".
Soluţia acestor decizii este valabilă şi
în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate
nu sunt incidente în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Toma
Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului laşi - Secţia
civilă fond funciar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu