DECIZIE Nr. 120 din 16 noiembrie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 362 din 27 decembrie 1994
Vasile Gionea - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Miklos Fazakas - judecator
Ion Filipescu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea recursului declarat de catre Societatea Comerciala
"Germa-Rom-Trans" - S.R.L. Zalau impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 66 din 13 iunie 1994.
La apelul nominal a lipsit recurenta.
Procedura de citare legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera ca recursul este declarat in termen si motivat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata cu recurs, motivele invocate, prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 66 din 13 iunie 1994, Curtea Constitutionala a respins
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. d) din Legea nr.
35/1991 privind regimul investitiilor straine, invocata de Societatea
Comerciala "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. in Dosarul nr. 3005/1993 al
Judecatoriei Zalau. In motivarea deciziei s-a retinut, in esenta, ca art. 41
alin. (2) teza a II-a din Constitutie se refera in mod expres la cetatenii
straini sau apatrizi, iar dispozitia avuta in vedere de art. 1 lit. d) din
Legea nr. 35/1991, potrivit art. 3 din aceeasi lege, priveste persoanele fizice
sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupa caz, cu sediul in strainatate,
situatie in care interdictia din textul contestat este in concordanta cu
prevederile constitutionale.
Prin recursul formulat de Societatea Comerciala "Germa-Rom-Trans"
- S.R.L. Zalau se critica aceasta decizie pentru urmatoarele motive: amanarea
pentru a doua oara a pronuntarii este nelegala, fiind contrara art. 20 din Codul
de procedura civila si, ca atare, are drept consecinta nulitatea absoluta a
deciziei; datorita inconsecventei in motivarea deciziei, prin extinderea
interpretarii interdictiei stabilite in art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 si
la persoanele juridice cu sediul in strainatate, se incalca principiul
egalitatii in drepturi; din considerentele deciziei criticate se poate trage
concluzia ca nici o societate cu participare de capital strain nu va putea
dobandi terenuri in Romania, or, societatea fiind de nationalitate romana are
toate drepturile si obligatiile pe care le are si o societate cu asociati numai
romani, deci va putea dobandi in proprietate si bunuri imobile.
Recursul nu este intemeiat.
In legatura cu prima critica adusa deciziei se constata ca, potrivit art.
16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdictionala prevazuta de lege se
completeaza cu regulile proceduri civile, in masura in care este sunt
compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale, iar
compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte. Art. 260 din Codul de
procedura civila prevede ca, daca instanta nu poate hotari de indata,
pronuntarea se va amana pentru un termen pe care presedintele il va anunta si
care nu va putea fi mai mare de 7 zile. Rezulta deci ca textul nu exclude
posibilitatea amanarii pronuntarii de mai multe ori, singura obligatie pentru
instanta fiind anuntarea ei si nedepasirea, pentru fiecare amanare, a
termenului de 7 zile. De asemenea, o dispozitie similara exista si in
Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale care prevede
in art. 30 ca pronuntarea se poate amana pentru o alta data, tinand seama de
urgenta cauzei. De aceea, primul motiv de recurs nu este fondat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, se constata ca nici acesta nu
este intemeiat. Intr-adevar, interdictia pentru persoanele juridice cu sediul
in strainatate de a putea dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor,
prevazuta in art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, nu este neconstitutionala ci,
dimpotriva, este in deplina concordanta cu art. 41 alin. (2) din Constitutie,
astfel cum corect s-a retinut de catre prima instanta. In ce priveste invocarea
in recurs a art. 16 din Constitutie, se retine ca nu este concludenta in speta,
tinand seama de faptul ca aceasta dispozitie constitutionala se refera exclusiv
la egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Referitor la al treilea motiv de recurs, este de mentionat ca, in
realitate, se reitereaza sustinerea facuta in fata instantei de fond in sensul
ca, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 1 lit. d) din Legea nr.
35/1991, deoarece, fiind vorba de o societate comerciala romana cu participare
straina, aceasta poate avea in proprietate si terenuri. Nici acest motiv de
recurs nu este fondat, intrucat, astfel cum s-a retinut corect prin decizia
criticata, interpretarea textelor de lege, chiar daca este legata si de
respectarea unei prevederi constitutionale, este de competenta instantei
judecatoresti, iar controlul acestei interpretari se realizeaza prin
exercitarea cailor de atac. De altfel, aceasta este practica constanta a Curtii
Constitutionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 42/1993 si din Decizia nr.
5/1993, asa incat solicitarea recurentei de a se da o interpretare obligatorie
a art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 nu poate fi primita.
Examinind si din oficiu decizia recurata, se constata ca nu sunt motive
care sa justifice modificarea ei, astfel incat recursul urmeaza a fi respins.
Vazand si prevederile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si ale art. 1, 3, 13 alin. (1) lit. A. c) si ale art. 25
din Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala
"Germa-Rom-Trans" - S.R.L. Zalau impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 66 din 13 iunie 1994
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 16 noiembrie 1994.
p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada