DECIZIE   Nr. 122 din 21 mai 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 si 330^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 210 din 27 august 1997

    Ioan Muraru           - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Nicolae Popa          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Victor Dan Zlatescu   - judecator
    Raul Petrescu         - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Munteanu Elise-Francisca impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 5 din 14 ianuarie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 aprilie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 7 mai 1997 si apoi, datorita imposibilitatii intrunirii completului, pentru data de 21 mai 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 29 octombrie 1996 a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila, ridicata de Munteanu Elise-Francisca.
    Prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva, prin care s-a stabilit ca dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, iar cat priveste dispozitiile art. 330^1 din acelasi cod, s-a constatat ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstitutionale in masura in care se aplica hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993.
    Impotriva Deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 1997 a declarat recurs, in termen legal, Munteanu Elise-Francisca, pentru urmatoarele motive: exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila a fost solutionata prin simpla trimitere la practica Curtii; dispozitiile art. 330 si art. 330^1 sunt neconstitutionale in raport cu prevederile constitutionale ale art. 16, art. 125 si art. 128, precum si cu cele referitoare la proprietate; neconstitutionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civila datorata nelimitarii in timp a declararii recursului in anulare este constatata si de Parlamentul Romaniei care a limitat la 6 luni termenul in care procurorul general poate declara recursul in anulare; art. 24 si art. 25 din Legea nr. 112/1995 care stabilesc necompetenta instantelor judecatoresti de a dispune asupra restituirii imobilelor nationalizate si, respectiv, posibilitatea restituirii acestora numai in baza unor legi speciale sunt neconstitutionale, deoarece proprietarii, ale caror drepturi sunt ocrotite prin Constitutie, nu se pot adresa nici unui organ de jurisdictie pentru inlaturarea abuzurilor savarsite de organele administrative.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este vadit neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este nefondat, intrucat in ce priveste dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila Curtea s-a pronuntat prin decizii definitive care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii pentru viitor, iar cat priveste art. 330^1 din acelasi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 17/1997, Curtea nu este competenta sa se pronunte, deoarece ar depasi limitele sesizarii.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului si Senatului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila, dispozitiile art. 24 si art. 25 din Legea nr. 112/1995, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Motivul de recurs, referitor la neconstitutionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civila, datorat nelimitarii in timp a dreptului procurorului general de a declara recursul in anulare, este intemeiat si urmeaza a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului in anulare. In aceste conditii, se admite recursul privind dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila, se modifica Decizia Curtii nr. 5 din 14 ianuarie 1997 si, pe fond, se respinge exceptia invocata, intrucat, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a ramas fara obiect.
    Cat priveste motivul de recurs, referitor la neconstitutionalitatea art. 330 din Codul de procedura civila, se retine ca acesta este neintemeiat si urmeaza a fi respins. Textele constitutionale invocate in sprijinul acestui motiv de recurs au fost avute in vedere de Curte atunci cand a analizat si s-a pronuntat cu privire la art. 330 din Codul de procedura civila prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, statuand ca prevederile mentionate sunt constitutionale. Aceste decizii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii si au putere pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale prevede ca aceasta statueaza numai asupra problemelor de drept, asa incat o prevedere legala nu poate fi apreciata constitutionala intr-o cauza si neconstitutionala in alta, cat timp legitimitatea sa constitutionala se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozitiile sau principiile constitutionale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1997.
    Pentru considerentele expuse, nu poate fi retinuta nici critica referitoare la faptul ca Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997 se intemeiaza pe practica Curtii.
    Cat priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 112/1995, aceasta urmeaza a fi respinsa, deoarece ea a fost pentru prima data invocata in fata Curtii in recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste "asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
    Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu putea fi primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti, partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa sesizeze prin incheiere Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
    Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni exercitarea abuziva a caii de atac de catre acela care, nesocotind legea, ar pune instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
    In sensul celor aratate sunt si Deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
    Si motivul de recurs, referitor la neconstitutionalitatea art. 25 din Legea nr. 112/1995, prin care se reitereaza argumentele formulate in sprijinul exceptiei, urmeaza a fi respins, deoarece se constata ca, in mod corect, prin decizia recurata s-a retinut irelevanta in cauza a acestor dispozitii legale.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite recursul declarat de Munteanu Elise-Francisca privind dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila si modifica Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 14 ianuarie 1997, in sensul ca respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila, ca fiind lipsita de obiect.
    Respinge recursul declarat cu privire la dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila si dispozitiile art. 24 si 25 din Legea nr. 112/1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 21 mai 1997.

                PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                Prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat asistent,
                             Gabriela Dragomirescu