DECIZIE Nr.
1222 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003
privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase în Basarabia,
Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii
Tratatului de Pace între Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia,
Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării
Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Garabet, Elena Ioan,
Laurentiu Mănăstireanu si Octavian Mănăstireanu în Dosarul nr.
43'.850/3/CA/2008 al tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează asupra faptului că
partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat
Curţii'Constituţionale un înscris prin care solicită şi argumentează
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea în lipsă a
cauzei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului' Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că
autorul excepţiei critică, în realitate, modalitatea în care Autoritatea
Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a interpretat, în decizia sa,
textul de lege examinat, fără ca acesta să conţină însă elemente de
neconstituţionalitate, In plus, potrivit jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 43/2003, legiuitorul este cel care, în
funcţie de politica economico-socială a statului şi resursele sale financiare,
stabileşte existenţa, întinderea şi cuantumul măsurilor reparatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal â sesizat' Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003,
în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia
României".
Excepţia a fost ridicată de Maria Garabet, Elena Ioan,
Laurentiu Mănăstireanu şi Octavian Mănăstireanu într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 290/2003 contravin principiului egalităţii cetăţenilor în drepturi, „în
măsura în care sunt interpretate în sensul restrângerii dreptului efectiv şi
concret al persoanei îndreptăţite la compensaţii în baza Legii nr. 290/2003,
dacă aceasta a beneficiat sau urmează să beneficieze de reconstituiri ale
dreptului de proprietate în baza legilor funciare pentru suprafeţe de teren
distincte de cele ce fac obiectul acestei legi." In situaţii analoage -
beneficiari ai Legii nr. 290/2003 - apare o discriminare pe criterii
patrimoniale în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept, fără o
justificare obiectivă şi rezonabilă. Tratamentul legal „poate fi considerat
just în ipoteza în care reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor
de fond funciar s-a făcut pentru terenuri a căror proprietate a fost dobândită
iniţial de titular sau autorii acestuia ca o compensaţie pentru terenurile
sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord sau Ţinutul
Herţa" (proprietate pierdută în procesul de cooperativizare), deoarece, în
această situaţie, s-ar putea obţine reparaţii de două ori pentru acelaşi bun (o
dată în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi o dată în baza Legii nr.
290/2003). Insă, „în toate celelalte situaţii, când titularii sau autorii
acestuia au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor de
fond funciar pentru terenuri care nu au avut nicio legătură, din perspectiva
dobândirii iniţiale, cu proprietăţile pierdute în teritoriile de dincolo de
Prut, această interpretare creează premisele unui tratament discriminatoriu,
nejustificat printr-un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul
urmărit şi mijloacele utilizate pentru realizarea lui." Cu alte cuvinte, o
persoană care are dreptul la reparaţii atât în baza Legii nr. 290/2003, cât şi
a Legii fondului funciar va obţine în final reconstituirea sau compensaţia
pentru o suprafaţă mai mică de teren decât persoana care reclamă aplicarea
dispoziţiilor reparatorii în baza unei singure legi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că prevederile
criticate „sunt constituţionale doar în măsura în care nu restrâng exerciţiul
drepturilor legale ale cetăţenilor de a beneficia de despăgubirile ce li se
cuvin". Urmează ca interpretarea potrivit căreia textul legal constituie o
îngrădire adusă dreptului legal la despăgubire - în mod integral şi reparabil -
să fie analizată de Curtea Constituţională, „în considerarea rolului stabilit
de lege".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, sunt amintite considerentele reţinute de Curtea Constituţională
în jurisprudenţa sa cu referire la prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii
nr. 1/2000, care sunt valabile şi în prezenta speţă (deciziile nr. 43/2003 şi
nr. 986/2008),' arătând că soluţia legislativă consacrată de dispoziţiile
legale criticate din Legea nr. 290/2003 ţin de competenţa legiuitorului,
nefiind o problemă de constituţionalitate. De asemenea, nu se pune problema
încălcării principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin.
(1) din Constituţie, republicată, întrucât textul se aplică deopotrivă tuturor
persoanelor vizate de textul legal.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003,
cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. Acestea nu
contravin principiului egalităţii în drepturi atât timp cât se aplică uniform
pentru toţi cei cărora li se adresează, fără privilegii şi fără discriminări,
şi nici nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.
„In plus, este atributul exclusiv al legiuitorului de a decide asupra modului
de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia,
Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării
Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 505 din 14 iulie 2003, având următoarea redactare: „(3) In cazul în
care beneficiarii prezentei legi au primit sau urmează să primească în
proprietate suprafeţe de teren reconstituite potrivit Legii nr. 18/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000,
cu modificările şi completările ulterioare, aceştia au dreptul la atribuiri în
natură, despăgubiri sau compensaţii în baza prezentei legi numai pentru
diferenţa până la limita suprafeţelor prevăzute la alin. (2)."
Potrivit art. 2 alin. (2), la care textul criticat face
trimitere, totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă despăgubirile sau
compensaţiile nu poate să depăşească suprafaţa de 50 ha teren agricol şi 10 ha
teren forestierele proprietar deposedat.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceeaşi critică privind limitarea suprafeţelor de
teren asupra cărora se poate reconstitui, ca urmare a despăgubirilor sau
compensaţiilor, dreptul de proprietate, sesizată de autorul prezentei excepţii,
a mai fost analizată prin Decizia nr. 43 din 14 februarie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003. Cu acel
prilej, Curtea a reţinut, de principiu, că „limitarea suprafeţei restituite pe
fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru
terenurile forestiere (...) se referă la o soluţie legislativă care corespunde
unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului, nefiind o problemă
de contencios constituţional", deoarece „este dreptul suveran al
legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le
stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o
apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că
nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze
sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel «legislator
pozitiv»".
Având în vedere aceste considerente de principiu,
Curtea constată că dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind
acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile
proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina
de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării
Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947, nu sunt contrare principiului egalităţii
cetăţenilor în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceleaşi
dispoziţii se aplică în aceeaşi măsură tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza
acestor norme, fără privilegii şi fără discriminări, şi nici nu aduc vreo
restrângere vreunui drept fundamental, astfel încât să încalce dispoziţiile
art. 53 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia,
Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării
Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Garabet, Elena Ioan,
Laurentiu Mănăstireanu şi Octavian Mănăstireanu în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi