DECIZIE Nr.
123 din 19 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 162 alin. 1 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. 11 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Andrei Mureşan în Dosarul nr. 7.621/4/2007 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
apărătorul ales, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura este
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului
excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a
fost formulată, considerând că sintagma „numai după ascultarea învinuitului ori
inculpatului" din cuprinsul art. 162 alin. 11 din Codul de procedură penală este neconstituţională, fiind
contrară dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi art. 34 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.621/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 162 alin. 11 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Andrei Mureşan în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că „audierea unei persoane care nu poate participa la un
proces penal reprezintă o încălcare a dreptului la ocrotirea sănătăţii, cât şi
a celui la integritate fizică şi psihică".
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin ascultarea
învinuitului ori inculpatului de instanţa de judecată nu se aduce atingere
dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii şi nici celui privind dreptul
la viaţă, integritate fizică şi psihică.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 162 alin. 11 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: „Instanţa
dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului
ori inculpatului şi în prezenţa apărătorului şi a procurorului."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei
sunt cele ale art. 22 alin. (1) privind garantarea dreptului la viaţă şi
dreptului la integritate fizică şi psihică, precum şi ale art. 34 privind
dreptul la ocrotirea sănătăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 162 alin. 11 din Codul de procedură penală, prin care se stabileşte obligaţia
învinuitului ori inculpatului de a fi audiat în momentul dispunerii, de către
instanţa de judecată, a măsurii internării medicale, nu sunt de natură a contraveni
dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii, cu atât mai mult cu cât
această măsură de siguranţă se ia cu avizul comisiei medicale competente să
avizeze internarea bolnavilor mintal şi toxicomanilor periculoşi.
Totodată, Curtea constată că ascultarea învinuitului
sau inculpatului înainte de luarea măsurilor de siguranţă îi asigură acestuia
dreptul la un proces echitabil şi îi garantează dreptul la apărare.
Procedura ascultării, prin ea însăşi, nu implică
mijloace care să pună în pericol viaţa sau integritatea fizică sau psihică a persoanei, iar conform art. 711
din Codul de procedură penală, dacă, în timpul ascultării învinuitului sau
inculpatului, acesta acuză simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în
pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca
acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul
decide că viaţa învinuitului sau inculpatului nu este
în pericol.
De asemenea, conform art. 74 din Codul de procedură
penală, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate
de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa
de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu
excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
Din cele arătate rezultă că legea procesual penală
conţine dispoziţii ce impun ca ascultarea să se desfăşoare cu respectarea
dreptului la viaţă, integritate fizică şi psihică, precum şi a dreptului la
ocrotirea sănătăţii, asigurându-se în acelaşi timp învinuitului sau
inculpatului atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la apărare.
Faţa de
cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 162 alin. 11 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Andrei Mureşan în Dosarul nr.
7.621/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu