DECIZIE Nr.
1280 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 24 noiembrie 2010
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie
ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr.
6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 6.335/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile criticate abrogă numai art. 412 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
contractual din unităţile sanitare publice din sectorul de stat, nu şi
Hotărârea Guvernului nr. 578/2008 privind stabilirea cuantumului primei de
stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi a modului de
acordare a acesteia, care continuă să fie în vigoare şi să reglementeze în favoarea
personalului din sistemul sanitar prima de stabilitate.
Totodată, se arată că art. 49 pct. 5 din Legea-cadru
nr. 330/2009 abrogă o dispoziţie legală care prevedea acordarea unui drept
salarial şi încalcă prevederile constituţionale referitoare la caracterul
obligatoriu al contractelor colective, întrucât prima menţionată era prevăzută
şi de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi la nivel de
unitate.
Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, având
următorul cuprins:
„La 3 zile de la data publicării prezentei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă: [...]
5. Art. 21 şi 412 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind
salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile
sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările
ulterioare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind
separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea supremaţiei
Constituţiei, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială la care
sunt îndrituiţi salariaţii, art. 41 alin. (5) privind caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile constituţionale pretins încălcate, Curtea constată următoarele:
Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, contractul
colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară a preluat dispoziţiile legale
referitoare la prima de stabilitate prevăzute de art. 412 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004. Curtea observă că prin abrogarea textului
de reglementare primară şi-au încetat efectele atât normele de transpunere
cuprinse în actele de reglementare secundară, cât şi acele prevederi din
convenţiile colective care contravin noului cadru legal. Curtea, prin Decizia
nr. 292 din 1 iulie 2004, a arătat că „încheierea convenţiilor colective nu se
poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept,
dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. In consecinţă, convenţiile
colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în
materie"; în caz contrar „s-ar încălca un principiu fundamental al
statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor
sociale". In consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea
dispoziţiilor legale existente.
Astfel, dacă la un moment dat legiuitorul a prevăzut
plata unei prime de stabilitate şi acest drept cu caracter salarial a fost
inclus în actele de reglementare secundară sau în convenţiile colective,
retragerea acestui drept cu caracter salarial printr-un act de reglementare
primară are drept efect încetarea plăţii acestuia, indiferent dacă acesta mai
este prevăzut în actul de reglementare secundară sau în convenţia colectivă de
muncă - accesorium sequiturprincipale. Mai mult, în speţă, legiuitorul nici nu a intervenit într-un drept
prevăzut de contractul colectiv de muncă, ci a eliminat prima de concediu
stabilită în actul normativ primar.
Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei
absolutizează caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi nu ţine cont
de faptul că, în ultimă instanţă, legiuitorul ar putea chiar să intervină, din
raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele
colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale
existente la un moment dat - a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.414 din 4
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.
Prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 108
din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi
Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august
2009, Curtea a statuat că „sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate
demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi
salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate
de Constituţie. [...] Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite
sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte
stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal
cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate
suspenda sau chiar anula". In aceste condiţii, Curtea observă că prima de
stabilitate nu se circumscrie noţiunii de drept fundamental, astfel încât
prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au
incidenţă în cauză.
In fine, nici art. 41 alin. (2) şi nici art. 1 alin.
(4) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât sporurile, primele,
stimulentele nu se subsumează sintagmei de măsuri de protecţie socială, iar
textul legal criticat nu vizează vreo intervenţie a legislativului în sfera
puterii executive sau judecătoreşti.
In aceste condiţii se constată că nu sunt încălcate
nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede că „In România respectarea
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul
SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului
Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly