DECIZIE   Nr. 129*) din  6 decembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 105 din 23 mai 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 50 din 30 aprilie 1996, publicata la pag. 8.

    Lucian Stangu           - presedinte
    Ioan Deleanu            - judecator
    Victor Dan Zlatescu     - judecator
    Ioan Griga              - procuror
    Constantin Burada       - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, invocata de recurenta parte vatamata Zugravu Maria in Dosarul nr. 2.083 P/1995 al Tribunalului Brasov.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 noiembrie 1995, concluziile partilor fiind consemnate in incheierea din aceeasi data. Curtea, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 6 decembrie 1995, cand a adoptat prezenta decizie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierea din 29 august 1995, pronuntata in Dosarul nr. 2.083 P/1995, Tribunalul Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, invocata de recurenta parte vatamata Zugravu Maria.
    In sustinerea exceptiei se arata, in esenta, ca prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, care garanteaza accesul liber la justitie, precum si celor ale art. 128 din Constitutie, potrivit carora impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate pot exercita caile de atac.
    In opinia exprimata, Tribunalul Brasov considera ca exceptia nu este intemeiata, dispozitiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala fiind in concordanta cu prevederile art. 21 si ale art. 128 din Constitutie. Se precizeaza ca prevederile criticate sub aspectul constitutionalitatii nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justitiei - art. 21 din Constitutie - si nici pe acela de a exercita caile de atac - art 128 din Constitutie -, deoarece, dupa solutionarea fondului cauzei, partea interesata are deschise caile de atac, instanta de control judiciar putand indrepta eventualele greseli ale instantei de fond.
    Pentru solutionarea exceptiei, in conformitate cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului precum si Guvernului.
    In punctul de vedere al Camerei Deputatilor se arata, in esenta, ca dispozitiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala nu ingradesc accesul liber la justitie, consacrat in art. 21 din Constitutie, si sunt in concordanta cu prevederile art. 128 din legea fundamentala, care reglementeaza folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in sensul ca acestea se exercita "in conditiile legii". In concluzie, se propune respingerea exceptiei.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia nu este intemeiata, deoarece dispozitiile legale ce fac obiectul acesteia nu privesc fondul cauzei, ci numai aspecte adiacente ale procesului penal. Se considera ca, potrivit art. 128 din Constitutie, partile si Ministerul Public pot exercita caile de atac "in conditiile legii", ceea ce inseamna ca acestea pot fi folosite numai impotriva hotararilor prin care s-a solutionat fondul procesului penal si numai in conditiile prevazute de lege, respectiv de Codul de procedura penala. Se considera, de asemenea, ca exceptia este nefondata si pentru faptul ca ea nu se refera la o problema de constitutionalitate, ci la una de interpretare juridica, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti. Totodata, se arata ca, in speta, nu se poate retine ca, in lipsa cailor de atac, hotararea de declinare a competentei este exclusa controlului judiciar, deoarece, prin orice declinare, determinata fie de competenta materiala, fie de cea teritoriala, se ajunge la cel putin un control judiciar din partea unei instante superioare, cu prilejul regulatorului de competenta.
    Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale reprezentantului Ministerului Public si tinand seama de prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 1, art. 3 si art. 23 din Legea nr. 47/1992, competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Referitor la fondul exceptiei, este de mentionat ca, intr-adevar, potrivit art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, "Hotararea de declinare a competentei nu este supusa recursului".
    In motivarea exceptiei se arata ca aceasta dispozitie legala este contrara prevederilor art. 21 si 128 din Constitutie.
    Dispozitiile art. 21 din Constitutie prevad, in alin. (1), ca "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", iar in alin. (2), ca "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    Prin exceptie se apreciaza ca impiedicarea unei persoane de a exercita o cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti de declinare a competentei in materie penala ingradeste accesul liber la justitie si creeaza posibilitatea mentinerii unor hotarari nelegale, acestea nefiind cenzurabile.
    In legatura cu aceasta critica, este de retinut ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste. Accesul liber la justitie nu inseamna insa ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si la toate caile de atac prevazute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994. De aceea dispozitia inscrisa in art. 21 alin. (2) din Constitutie, in sensul ca nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie, are ca semnificatie, astfel cum s-a retinut prin aceeasi decizie, faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.
    Prin exceptie se considera ca prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala ar contraveni si dispozitiilor art. 128 din Constitutie.
    Nici aceasta sustinere nu poate fi acceptata, deoarece textul legal contestat nu restrange dreptul celor interesati de a se adresa justitiei, el fiind in concordanta cu prevederile art. 128 din Constitutie, care reglementeaza modul de folosire a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti si precizeaza ca acestea se exercita "in conditiile legii", in speta, potrivit Codului de procedura penala.
    Desigur, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a institui regula potrivit careia hotararea de declinare a competentei nu este supusa recursului in considerarea faptului ca prin aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a dosarului, cu consecinta diminuarii rolului preventiv si educativ al procesului penal si a unor materiale suplimentare pentru justitiabili. Eventualele erori pe care le-ar contine hotararea de declinare a competentei pot fi indreptate de catre instanta de control judiciar, cu ocazia exercitarii cailor de atac impotriva hotararii prin care s-a rezolvat fondul cauzei. Asa fiind, se constata ca dispozitiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, nefiind contrare prevederilor art. 128 din legea fundamentala, care prevede ca exercitarea cailor de atac se face "in conditiile legii".
    Pentru aceleasi considerente nu poate fi primita nici critica potrivit careia textul de lege atacat ar contraveni dispozitiilor art. 13 din Conventia europeana a drepturilor omului, care prevad dreptul oricarei persoane, ale carei drepturi si libertati au fost violate, la un recurs efectiv in fata instantei nationale.
    In raport de cele aratate, vazand si prevederile art. 144, lit. c) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, invocata de recurenta parte vatamata Zugravu Maria in Dosarul nr. 2.083 P/1995 al Tribunalului Brasov.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 6 decembrie 1995.

                     PRESEDINTE,
                  dr. Lucian Stangu

                             Magistrat-asistent,
                             Constantin Burada