DECIZIE Nr.
1291 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin (2) lit. d), art. 141 si art.
145 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 135 din 4 martie 2009
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 şi 145
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Badotherm -AMC" - S.A. din Vaslui în
Dosarul nr. 476/333/2006 al Judecătoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 476/333/2006, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9
alin. (2) lit. d), art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Badotherm -AMC" - SA din Vaslui.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale atacate contravin art. 1 alin.
(3), art. 16, 21, 24 şi 53 din Constituţie, deoarece prin procedura derogatorie
de la normele dreptului comun pe care o instituie creează o discriminare a
contribuabililor faţă de justiţiabilii din alte procese judiciare şi le
îngrădeşte acestora accesul la justiţie şi dreptul la apărare.
Judecătoria Vaslui apreciază
că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 9
alin. (2) lit. d), art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513
din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Textele
criticate au următoarea redactare:
- Art. 9 alin. (2) lit. d): „Organul
fiscal nu este obligat să aplice prevederile
alin. (1) când: [...]
d) urmează să se ia măsuri de executare
silită." [Alineatul (1) prevede că, înaintea
luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului
posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere referitor la faptele şi
împrejurările relevante în luarea deciziei.];
- Art. 141: „(1) Executarea
silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis
potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent
în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui
înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(11) In
titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la
alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă,
reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general
consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile
legii.
(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la
data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată
prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de
lege.
(3) Modificarea titlului de creanţă atrage
modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu
emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângă
elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare
fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de
identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal
al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la
plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel
mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor
prevăzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite
în urma sancţionării contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea
de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului
emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a
contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere.
Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de
contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
(8) In cazul în care
titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin.
(1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau
denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare,
domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura
organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va
restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9) In cazul în care titlul executoriu i-a fost
transmis spre executare de către un alt organ,
organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) Instituţiile publice care nu au organe de
executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii,
spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenţii încheiate cu
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau cu autorităţile administraţiei
publice locale, după caz.
(11)Pentru realizarea creanţelor prevăzute la alin.
(10), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei
publice locale, după caz, reţin o cotă de 15% din valoarea creanţelor fiscale
stinse. Sumele se utilizează de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau
autorităţile administraţiei publice locale, după caz, ca venituri proprii, în
condiţiile legii, pentru finanţarea cheltuielilor necesare îmbunătăţirii
activităţii de administrare a creanţelor fiscale.
(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi în cazul în
care prin legi speciale se stabilesc atribuţii de executare silită pentru
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin unităţile sale subordonate şi
pentru alte venituri decât cele menţionate în prezentul cod.";
- Art. 145: „(1) Executarea
silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la
comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare
silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute
la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru
care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să
plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea
consecinţelor nerespectării acesteia."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
următoarele, în ordinea invocării lor:
1. Art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 contravine art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi art. 24
privind dreptul la apărare.
2. Art. 141 şi 145 din aceeaşi ordonanţă contravin art.
16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie,
art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele: asupra constituţionalităţii art. 137 şi 141 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, devenite după republicare art. 141 şi 145, Curtea s-a
mai pronunţat într-o cauză cu o motivare similară şi cu aceleaşi dispoziţii
constituţionale pretins a fi încălcate.
Astfel, prin Decizia nr. 658
din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea,
respingând excepţia privitoare la aceste prevederi, a reţinut că art. 141 alin.
(1), (2), (5)-(11) şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), deoarece
principiul egalităţii se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, şi nu la egalitatea între persoane juridice
şi autorităţi publice.
Prin aceeaşi decizie, Curtea nu a reţinut nici
susţinerea conform căreia „titlurile executorii emise administrativ de către
Ministerul de Finanţe" sunt „exceptate de la controlul judiciar",
ceea ce ar încălca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la
apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor
interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile
procedurale stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din
Codul de procedură fiscală, „Persoanele interesate pot face contestaţie
împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor
prezentului cod de către organele de executare [... ]", iar, potrivit
alin. (4) al aceluiaşi articol, „Contestaţia se introduce la instanţa
judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă".
Şi, în fine, Curtea nu a reţinut nici critica privind
încălcarea art. 53 din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile art. 141 alin.
(1), (2), (5)-(11) şi ale art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu se
aduce nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie şi
nici dreptului la apărare.
Considerentele deciziei
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Badotherm -AMC" - S.A. din Vaslui în Dosarul nr.
476/333/2006 al Judecătoriei Vaslui.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu