DECIZIE Nr.
1310 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 740 din 5 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie ridicată de Grigore Adalbert Louise (Loise)
Dănuţ în Dosarul nr.
15.773/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei, care arată că doreşte să execute pedeapsa într-un
regim de detenţie mai blând.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 15.773/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25
alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Grigore Adalbert Louise (Loise) Dănuţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4)
referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16
alin. (1) şi art. 22 alin. (1), deoarece „stabilirea în mod arbitrar şi pe
criterii imprecis determinate nu pot decât să determine o inegalitate a cetăţenilor
în faţa legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică, aşa cum
este Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei".
Aprecierea că decizia o are judecătorul delegat este neconformă cu dreptul la
integritate psihică, întrucât hotărăşte pe baza raportului Comisiei, care poate
dispune „în mod excepţional", fără stabilirea unor limite, „ce înseamnă
regimul pe care urmează să îl suporte deţinutul". Se conchide în sensul că
sintagma „în mod excepţional" îngrădeşte nepermis drepturile fundamentale
şi se impune înlăturarea ei.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie, potrivit notelor scrise ale autorului, dispoziţiile art. 25 alin.
(3) din Legea nr. 275/2005. Insă, atât considerentele încheierii de sesizare,
cât şi motivarea autorului vizează dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr.
275/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20
iulie 2006, motiv pentru care Curtea constată că acestea din urmă sunt
prevederile ce urmează a fi supuse controlului său şi care au următorul
conţinut: „(2) In mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a
infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea
persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de
severitate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 1.315 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 874 din 23
decembrie 2008, şi a Deciziei nr. 180 din 12 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, Curtea a statuat, pentru considerentele
acolo reţinute, că dispoziţiile care reglementează regimurile de executare a
pedepselor privative de libertate, inclusiv cele referitoare la procedura
schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul
imediat inferior ca grad de severitate, nu stabilesc privilegii sau
discriminări.
Deoarece până în prezent nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea.
Curtea mai constată că nu se poate reţine încălcarea
principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate,
constituită în penitenciar în temeiul art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu
constituie o imixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti sau o încălcare
a competenţelor constituţionale ale acestora. In plus, potrivit art. 25 din
Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de
către Comisia pentru individualizarea regimului de
executare a pedepselor privative de libertate persoana
condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii
judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei
circumscripţie se află penitenciarul, astfel încât instanţa de judecată decide
asupra legalităţii măsurii contestate.
In legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 din
Constituţie, Curtea constată că individualizarea regimului de executare a
pedepsei prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de săvârşire a
infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificată de situaţia
diferită în care se află fiecare persoană condamnată în parte. Prin urmare,
textul de lege criticat este în concordanţă cu principiul constituţional al
egalităţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în
jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel că
situaţii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic
diferit. Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la lipsa de claritate a
sintagmei „în mod excepţional", cuprinsă în textul de lege ce face
obiectul excepţiei. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în
ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi interpretarea sa
teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără a lăsa vreun
dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicării în concret a
acestui text de lege, invocată de autorii excepţiei, care susţin că, în
practică, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar,
excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie ridicată de Grigore Adalbert Louise (Loise)
Dănuţ în Dosarul nr. 15.773/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru