DECIZIE Nr.
1329 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 si art. 481 din Codul civil si
ale art. 304 si art. 305 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 812 din 6 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil şi
ale art. 304 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Cornelia Todean în Dosarul nr. 42.820/3/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 9.664 din 26 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 42.820/3/2007, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
480 şi art. 481 din Codul civil şi ale art. 304 şi art. 305 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Todean într-o cauză având
ca obiect o revendicare imobiliară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 480 şi art. 481 din
Codul civil sunt de natură a limita caracterul exclusiv şi absolut al
exercitării dreptului de proprietate, atenuându-l prin formularea unei sintagme
generale „în limitele determinate de lege". In temeiul acestor texte de
lege, instanţa procedează la compararea a două titluri de proprietate,
aparţinând părţilor în proces, iar în speţă, autorului excepţiei, care are atât
titlul de proprietate, cât şi posesia bunului, prin compararea titlului său cu
cel al reclamantului, i se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de
Constituţie.
De asemenea, apreciază că prin aceste prevederi de lege
sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi art.
21, întrucât autorul excepţiei, în calitate de parte interesată în soluţionarea
în mod corect a litigiului, nu poate administra decât proba cu înscrisuri, iar
aceasta în condiţii deosebit de restrictive. Totodată, prin reglementarea art.
305 din Codul de procedură civilă, neexistând posibilitatea de a administra
probe în recurs, care să conducă la soluţionarea justă a litigiului, se aduce
atingere principiului egalităţii părţilor în faţa legii şi liberului acces la
justiţie. In final, apreciază că, prin existenţa unor motive de recurs
limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, este exclusă
posibilitatea de a se supune instanţei de recurs motive de natură a conduce la
casarea deciziei şi pronunţarea unei hotărâri juste.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In
acest context, apreciază că prevederile art. 480 şi art. 481 din Codul civil şi
cele ale art. 304 şi art. 305 din Codul de procedură civilă nu contravin
normelor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 480
şi art. 481 din Codul civil, precum şi ale art. 304 şi art. 305 din Codul de
procedură civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 480 din Codul civil: „Proprietatea
este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod
exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate
de lege.";
- Art. 481 din Codul civil: „Nimeni
nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate
publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.";
- Art. 304 din Codul de procedură civilă: „Modificarea sau casarea unor
hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de
nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit
dispoziţiilor legale;
2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât
cei care au luat parte la dezbaterea în fond a
pricinii;
3. când hotărârea s-a
dat cu încălcarea competenţei altei instanţe;
4. când instanţa a
depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin
hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub
sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;
6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut,
ori ceea ce nu s-a cerut;
7. când hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii
ori străine de natura pricinii;
8. când instanţa,
interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori
înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;
9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei
legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.";
- Art. 305 din Codul de
procedură civilă: „In instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu
excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea
dezbaterilor."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul
liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) potrivit cărora proprietatea privată
este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. De asemenea, apreciază că
prevederile legale criticate aduc atingere şi dispoziţiilor Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale
invocate în prezenta cauză, având motivări similare.
In acest sens, prin Decizia nr.
565 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, Decizia nr.
1.646 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, sau Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, Curtea a statuat că prevederile art. 480 şi art. 481
din Codul civil sunt constituţionale.
Astfel, Curtea a reţinut că „prevederile art. 480 din
Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de
proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3
atribute ale acestui drept real (usus, fructus şi abusus), cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care
îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a
dispoziţiilor imperative ale legii. Aşa fiind, textul de lege criticat este în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza
a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege. Pentru aceleaşi considerente, se constată că textul de lege
criticat este în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la respectarea bunurilor.
Totodată, Curtea a mai reţinut că principiul accesului
liber la justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală,
implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reglementări prin
care pârâţii să îşi poată susţine şi valorifica dreptul de acces la
justiţie."
De altfel, cu privire la acţiunile întemeiate pe
dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, formulate după
intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele
judecătoreşti, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
a stabilit că atunci când intervine concursul dintre legea specială şi legea
generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar
dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe
între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a
drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate
fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în
măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori
securităţii raporturilor juridice.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut în Decizia nr. 399 din
19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223
din 7 aprilie 2009, că acestea reglementează „regimul juridic al exproprierii,
consacrat, de altfel, constituţional în alin. (3) al art. 44 din Legea
fundamentală".
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 304 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, prin Decizia
nr. 1.116 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009, şi Decizia nr. 476 din 10 aprilie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 mai 2010,
Curtea a constatat că „textul de lege criticat cuprinde norme de procedură, ce
au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale,
astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Soluţia
legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de
neconstituţionalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de
drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului."
Totodată, Curtea a reţinut că „instituirea unor reguli
speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este
contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a
părţilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate
exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente
procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta
să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
De altfel, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei
hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la
motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza
sub toate aspectele."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil şi
ale art. 304 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Cornelia Todean în Dosarul nr. 42.820/3/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora