DECIZIE Nr.
1348 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea
nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 803 din 25 noiembrie 2009
Nicolae Cochinescu -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea
nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată din
oficiu de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.580/102/2008.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
2.820D/2009, nr. 2.821D/2009, nr. 3.919D/2009, nr. 3.920D/2009 şi nr. 3.921
D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată din
oficiu în'dosarele nr. 2.309/102/2008, nr. 2.164/102/2008, nr. 2.270/96/2008,
nr. 2.062/96/2008 şi nr. 2.227/96/2008 ale aceleiaşi instanţe de judecată.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.921 D/2009, nr.
3.920D/2009, nr. 3.919D/2009, nr. 2.821D/2009 şi nr. 2.820D/2009 la Dosarul nr.
2.819D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece
critica de neconstituţionalitate formulată vizează o problemă de interpretare a
textelor de lege examinate, problemă soluţionată însă recent printr-o decizie a
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru soluţionarea unui recurs
în interesul legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 7 aprilie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 2.580/102/2008, nr. 2.309/102/2008, nr. 2.164/102/2008, nr.
2.270/96/2008, nr. 2.062/96/2008 şi nr. 2.227/96/2008, Curtea de Apel Târgu
Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat din
oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din
oficiu de instanţa de judecată în cauze referitoare la soluţionarea unor
recursuri având ca obiect litigii privind drepturi salariale ale funcţionarilor
publici.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, formulată în dosarele nr. 3.919D/2009, nr. 3.920D/2009 şi nr. 3.921
D/2009, instanţa de judecată arată, în esenţă, că sporul constând în
suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare,
prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, devenit,
ulterior renumerotării şi republicării actului normativ, art. 31 alin. (1) lit.
c) şi d) din aceasta, a fost aplicabil în diferite perioade, astfel: 1 ianuarie
2004-22 mai 2004, 1 ianuarie 2006-23 ianuarie 2006 şi 1 ianuarie 2007 până la
zi. Aceste susţineri sunt întărite şi prin considerentele Deciziei nr. 185 din
12 februarie 2009 a Curţii Constituţionale. Legiuitorul a reglementat ipoteza
normei prin art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, nu însă şi
dispoziţia normei, prin care să indice modul concret de aplicare a ipotezei,
respectiv cuantumul şi modul de calcul al acestor drepturi băneşti, acestea
urmând a fi prevăzute într-un alt act normativ privind stabilirea sistemului
unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, act normativ ce, până la data
invocării excepţiei, nu a fost adoptat. Urmare a unei practici judecătoreşti
neunitare în această materie şi a situaţiei legislative arătate, la data de 13
mai 2009 Procurorul General al României a promovat un recurs în interesul
legii. Deoarece Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat încă în
această privinţă, iar judecătorul învestit cu soluţionarea unor litigii în
această materie nu se poate erija în legiuitor şi nici nu poate refuza
judecarea lor, pe motiv că legea nu prevede (fiind pasibil de denegare de
dreptate), instanţa de judecată apreciază că lipsa reglementării dispoziţiei
normei cuprinse la art. 31 alin. (1) lit. c) şi d)din Legea nr. 188/1999, şi
anume a modalităţii concrete de calcul a drepturilor salariale reglementate
doar la nivel de ipoteză a normei, duce la încălcarea următoarelor texte din
Constituţie:
- art. 21 alin. (1), întrucât respingerea acţiunii pe
motiv că legiuitorul nu a prevăzut dispoziţia normei determină ca accesul la
justiţie, tocmai prin denegarea de dreptate, să fie unul iluzoriu şi golit de
conţinut;
- art. 41 alin. (2), deoarece măsura de protecţie
socială care vizează prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale şi
care se concretizează în cele două suplimente, componente ale salarizării, nu
este îndeplinită, datorită lipsei dispozitivului normei juridice criticate;
- art. 44 alin. (1), prin aceea că neîndeplinirea
obligaţiei pozitive a statului de a consacra, alături de ipoteza normei, şi
dispoziţia acesteia, determină atingerea dreptului de proprietate a
destinatarului acelei norme;
- art. 53, întrucât, prin lipsa reglementării asupra
modului de calcul a celor două suplimente, legiuitorul a restrâns exerciţiul
dreptului bănesc recunoscut, fără a respecta condiţiile prevăzute limitativ de
textul constituţional invocat.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea
nr. 188/1999 sunt constituţionale, fiind conforme cu normele art. 41 alin. (2)
şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în timp ce prevederile
art. 21 alin. (1) din aceasta, invocate, nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
până la data întocmirii raportului.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având
următoarea redactare:
„(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii
publici au dreptul la un salariu compus din: (...)
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de
salarizare."
Textele din Constituţie pretins încălcate sunt cele ale
art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2)
referitoare la măsurile de protecţie socială a salariaţilor, art. 44 alin. (1)
cu privire la garantarea dreptului de proprietate şi ale art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că motivarea acesteia priveşte, în realitate, aspecte
legate de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi
d)din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,
pe fondul unei lacune legislative referitoare la reglementarea cuantumului şi a
modului de calcul al sporurilor constând în suplimentul postului şi în
suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Or, instanţa de contencios
constituţional nu are competenţe în materia legiferării, deoarece, astfel, ar
încălca rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, consacrat
de art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi nici atribuţii de interpretare într-un
sens pozitiv a normelor juridice pentru aplicarea unitară a acestora. Acesta
este scopul promovării unui recurs în interesul legii, soluţionat, potrivit
competenţei sale, de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi nu poate justifica
invocarea în mod întemeiat a unei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi d)din Legea
nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată din
oficiu de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ si fiscal în dosarele nr. 2.580/102/2008, nr. 2.309/102/2008, nr.
2.164/102/2008,'nr. 2.270/96/2008, nr. 2.062/96/2008 şi nr. 2.227/96/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi