DECIZIE Nr.
528 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 669 din 3 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea contenciosului
administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de Universitatea „Al. I. Cuza" din laşi în Dosarul nr.
7.458/2005 al Curţii de Apel Iaşi
- Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens arată că textul
de lege criticat a fost abrogat prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004, însă
soluţia legislativă pe care o conţine a fost preluată în art. 7 din acest act
normativ. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr.
554/2004 Curtea s-a mai pronunţat, respingând de fiecare dată excepţia, aşa
încât se impune păstrarea jurisprudenţei în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.458/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Excepţia a fost ridicată de Universitatea „Al. I. Cuza" din laşi într-o acţiune în
contencios administrativ în care i s-a pus în vedere prezentarea unei dovezi cu
privire la îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.5
din Legea nr. 29/1990.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţia legală criticată, prin care se
instituie parcurgerea în mod obligatoriu a procedurii administrative
prealabile, îngrădeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie,
încălcând totodată şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ale art. 52 privitoare la dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică la recunoaşterea dreptului pretins
sau a interesului legitim şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De
asemenea, se susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată se arată că, în speţă, actul administrativ a
cărui anulare se cere a intrat în circuitul civil, situaţie în care autoritatea
administrativă emitentă nu îl mai poate retracta sau modifica. Procedura
administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ, în
acest caz, nu mai are niciun sens şi nu poate avea nicio eficienţă.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia
ridicată nu este întemeiată, deoarece, după cum a statuat în mod repetat Curtea
Constituţională, instituirea procedurii administrative prealabile nu îngrădeşte
exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi nici al dreptului de a ataca
în contencios administrativ actul autorităţii publice, ci reprezintă o
modalitate de rezolvare mai rapidă a cererilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990. In realitate, critica de
neconstituţionalitate priveşte numai dispoziţiile alin. (1) al art. 5 din Legea
nr. 29/1990.
Având în vedere că, la data ridicării excepţiei, textul
de lege criticat nu mai era în vigoare, întrucât Legea nr. 29/1990 a fost
abrogată prin Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, Curtea urmează să reţină că, în
realitate, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din
noua lege a contenciosului administrativ, text care preia soluţia legislativă
de principiu din dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Aşadar, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa cu
privire la constituţionalitatea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care
prevede: „Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau
într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să
solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se
poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21, 44, 52 şi 53. In realitate, astfel cum rezultă
din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă la textele constituţionale
ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind
garantarea dreptului de proprietate şi alin. (2) teza întâi privind garantarea
şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular,
ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim şi ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
totodată în susţinerea acesteia şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 39 din 27 ianuarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, şi nr. 670 din 15 decembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 77 din 27 ianuarie 2006.
Cu aceste prilejuri Curtea a examinat dispoziţiile art.
7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţă de prevederile art. 21 din Constituţie,
reţinând, în esenţă, următoarele: „textul constituţional care se referă la
caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este
aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligaţia persoanei
vătămate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent, pe calea recursului
graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai
înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat
ilegal. [...] Nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se
instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional,
cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui
ierarhic." „Instituirea unei proceduri administrative prealabile,
obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului
liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi
atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti."
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în acestea îsi menţin valabilitatea si în cauza de faţă.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prin
textul de lege criticat a prevederilor art. 52 din Constituţie, Curtea observă
că nici aceasta nu poate fi reţinută. Procedura administrativă prealabilă
reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o condiţie a
exercitării dreptului de a sesiza instanţa, stabilită în acord cu prevederile
art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală.
Nu se poate reţine nici critica privind încălcarea art.
53 din Constituţie, întrucât prin textul de lege criticat nu se aduce nicio
restrângere exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la prevederile art. 44 alin.
(1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta
nu poate fi reţinută, întrucât textele constituţionale invocate nu au incidenţă
în cauză.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la
încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi
reţinută, atâta timp cât prin textul de lege criticat nu este împiedicat
accesul la justiţie, părţile beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile
procedurale specifice unui proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Universitatea „Al. I. Cuza" din Iaşi în Dosarul nr. 7.458/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu