DECIZIE Nr.
1388 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin.
(2) teza a doua si art. 11 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind
somatia de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 886 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
maqistrat-asistent-sef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin.
(2) teza a doua şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind somaţia de plată,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Metropolitan" - S.R.L. din
localitatea Ovidiu în Dosarul nr. 2.071/118/2008 al Tribunalului Constanţa -
Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 iulie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.071/118/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) teza a doua şi art.
111
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind somaţia de plată.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Metropolitan" - S.R.L. din localitatea Ovidiu într-o cauză comercială
având ca obiect o cerere privind emiterea somaţiei de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 24 alin.
(1)şi art. 44 alin. (2). In acest sens, arată că, „având un caracter
necontencios, procedura prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă drepturile
părţilor dintr-un contract sinalagmatic, lipsind pe debitor de posibilitatea de
a invoca apărări de fond şi încălcându-i acestuia dreptul la apărare şi, pe
cale de consecinţă, dreptul de proprietate".
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
prevederilor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) teza a doua
şi art. 111 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din
30 iulie 2001.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a
intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina
cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile
şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen
potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se
va comunica fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.";
- Art. 10 alin. (2): „Prin
contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului
executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în
anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
- Art. 111: „(1)
Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu
privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă înfrângerea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura
recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor.
Acest caracter special al procedurii a determinat
limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri,
completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Potrivit art. 1 alin.
(1) din ordonanţă, această procedură se aplică doar în cazul „creanţelor
certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii
de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
[... ]". Intrucât ordonanţa cu somaţia de
plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de
plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este
justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte
aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform
reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele
părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.
In continuare, se constată că este justificată
limitarea formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la
executare, dacă anterior s-a formulat cerere în anulare la a cărei judecată se
puteau valorifica apărările de fond. De altfel, dispoziţiile art. 10 din
ordonanţă nu sunt determinate în soluţionarea cauzei, întrucât obiectul
acesteia nu este contestaţie la executare.
Ordonanţa cu somaţia de plată, emisă de judecător, în
măsura în care a rămas irevocabilă, are autoritatea lucrului judecat în
privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001. Art. 111 din ordonanţă exclude autoritatea lucrului judecat, „cu privire
la fondul raporturilor juridice dintre părţi" tocmai în scopul de a da
posibilitatea părţilor ca ulterior să îşi valorifice, conform normelor din
dreptul comun, eventualele pretenţii de altă natură, izvorâte din aceleaşi
raporturi juridice.
In jurisprudenţa sa constantă Curtea Constituţională a
stabilit că ordonanţa criticată este constituţională atât în ansamblu, cât şi
examinând separat dispoziţiile sale.
In cauza de faţă neînvederându-se elemente noi, de
natură a duce la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele anterioare se impun şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) teza a doua şi art.
111 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind somaţia de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Metropolitan" - S.R.L. din localitatea Ovidiu în Dosarul nr.
2.071/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman