DECIZIE Nr.
139 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale
art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a
unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 16 aprilie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de
convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,
excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Matei în Dosarul nr.
2.561/306/2008 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr.
5.594D/2009 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
5.595D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate ridicată de Lucian Matei în Dosarul nr.
2.559/306/2008 al aceleiaşi instanţe de judecată.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.595D/2009 la Dosarul
nr. 5.594D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având
în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale
în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 19 iunie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 2.561/306/2008 şi nr. 2.559/306/2008, Tribunalul Sibiu -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum
şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea
faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a
ordinii şi liniştii publice.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost
ridicate de Alexandru Gheorghe Matei şi, respectiv, de Lucian Matei în
cauze de contencios administrativ având ca obiect acţiuni în anulare a
unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a
contravenţiei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, având un conţinut
identic, se susţine că textele de lege criticate contravin normelor
constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece „sarcina
probei în cazul plângerii formulate de contravenient împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei revine contravenientului,
iar nu organului care i-a aplicat sancţiunea". Totodată, deşi
prevăd obligaţia, şi nu latitudinea de a lăsa la aprecierea
organului constatator conţinutul procesului-verbal, ele nu stabilesc nicio
sancţiune în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii. Mai
menţionează autorii excepţiei că prevederile art. 2 pct. 1 din
Legea nr. 61/1991 au constituit temeiul legal pentru întocmirea
proceselor-verbale contestate.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială
şi de contencios administrativ opinează
în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, având în
vedere, în principal, că acestea nu operează în sensul
răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, ci al
aplicării principiului general al procedurii civile, potrivit căruia
cel ce face o afirmaţie în cadrul judecăţii trebuie să o
dovedească.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 15-19, 21, 24 şi 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Textele art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea
contravenţiei", şi reglementează aspecte procedurale
referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal
de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia.
Dispoziţiile art. 21, 24 şi 30 fac parte din
cap. III al aceluiaşi act normativ, intitulat „Aplicarea
sancţiunilor contravenţionale", şi reglementează
aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de
contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de
către agentul constatator.
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 2 pct. 1 din
Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor
norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387
din 18 august 2000, având următoarea redactare: „Art. 2. - Constituie
contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele
fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau
gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare,
ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau
bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi
liniştea publică sau să provoace indignarea
cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora
sau a instituţiilor publice."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit
cărora „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei
sale şi a legilor este obligatorie", ale art. 16 alin. (1)
şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) care
consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie, ale art. 24
privind dreptul la apărare, ale art. 124 - Infăptuirea
justiţiei, şi ale art. 126 - Instanţele
judecătoreşti. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la
instanţă şi la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că s-a mai pronunţat
asupra conformităţii dispoziţiilor legale criticate
faţă de normele şi principiile constituţionale şi
convenţionale invocate în cauză.
Astfel, cu referire la dispoziţiile art. 15-19 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, Curtea a pronunţat, de pildă, Decizia nr. 520
din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
403 din 29 mai 2008, prin care a respins excepţia de
neconstituţionalitate, constatând, pentru argumentele acolo reţinute,
că acestea nu instituie privilegii sau discriminări şi nici nu
afectează dreptul părţilor la un proces echitabil sau la
apărare.
Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie
2009, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi
30 din acelaşi act normativ nu încalcă nici prezumţia de
nevinovăţie, deoarece instanţa competentă să
soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată
să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina
probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu
celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 pct.
1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a
unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii
publice, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a
reţinut, prin Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, că
„dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate
în ipoteza normei şi nu afectează în niciun fel dreptul la un proces
echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi de
art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu
instituie vreo măsură menită să lezeze dreptul
oricărei persoane de a fi ascultată în mod echitabil şi public
de un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra
drepturilor sale. In plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul
de a formula la judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de
constatare a contravenţiilor".
Intrucât în prezenta cauză au fost criticate
aceleaşi dispoziţii de lege, prin raportare la aceleaşi norme
fundamentale şi critici asemănătoare celor analizate în
deciziile menţionate, atât soluţia, cât şi considerentele acolo
reţinute îşi păstrează valabilitatea si în dosarul de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale
art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi
liniştii publice, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Matei
în Dosarul nr. 2.561/306/2008, respectiv de Lucian Matei în Dosarul nr.
2.559/306/2008, ambele cauze fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Sibiu -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi