DECIZIE Nr.
140 din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 253 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Liliana Pălimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal
şi asistat de apărător, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând, în esenţă, că soluţiile procurorului de reluare a urmăririi
penale nu pot fi atacate în faţa instanţelor de judecată. Se mai apreciază că
textul criticat contravine art. 1 alin. (4) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16,
21, 53 şi 124 din Constituţie, datorită existenţei sistemului discreţionar al
parchetului, care poate abuza de puterea sa prin soluţiile succesive de reluare
a urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în
realitate, se doreşte modificarea textului dedus controlului de
constituţionalitate. In subsidiar, apreciază că în toate cazurile când
procurorul spune dreptul există o cenzură din partea instanţei de judecată,
însă toate celelalte acte ale sale nu sunt supuse acestui control. Totodată, se
mai susţine că o situaţie de fapt particulară, precum cea din speţă, nu poate
prejudicia cu nimic asupra constituţionalităţii textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 30.056/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Liliana
Pălimariu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva
sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva
unei ordonanţe de infirmare a scoaterii de sub urmărire penală.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia apreciază, în esenţă, că textul legal criticat încalcă dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale sus-menţionate, întrucât nu toate persoanele
nemulţumite pot ataca un act al procurorului, discriminarea dintre acestea se
produce datorită limitării soluţiilor ce pot fi atacate în justiţie, jocul
soluţiilor de neîncepere şi reluare a urmăririi penale nu asigură un proces echitabil
soluţionat într-un termen rezonabil, se produce o restrângere a dreptului de a
exercita calea de atac a plângerii în justiţie şi justiţia nu se înfăptuieşte
prin instanţele de judecată, nemaifiind unică, egală şi imparţială pentru toţi.
Se mai arată că, neputându-se cenzura actele procurorului, care se află în
subordinea ministrului justiţiei, în faţa instanţelor judecătoreşti, se încalcă
prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In susţinerea acestei opinii, se arată că textul contestat este expresia
Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 şi reglementează
într-o manieră unitară controlul asupra măsurilor luate şi a actelor efectuate
de procuror, finalizate prin soluţii de netrimitere în judecată, asigurând
verificarea acestora de către instanţa de judecată. Acest control exercitat
prin instanţele judecătoreşti, fiind esenţa accesului liber la justiţie,
asigură toate garanţiile procesuale. Totodată, se invocă, în susţinerea opiniei
prezentate, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
se arată că textul criticat nu cuprinde nicio dispoziţie cu caracter
retroactiv, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei
juridice, fără nicio discriminare, şi asigură accesul la justiţie în cauzele în
care procurorul a emis acte
de netrimitere în judecată. Se mai apreciază că părţile care se plâng împotriva
ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată au posibilitatea să
demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată
a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de procuror. Totodată, se
susţine că textul contestat este o concretizare a principiului constituţional
al realizării justiţiei prin instanţele judecătoreşti.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost
modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr.
356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au următorul
cuprins:
„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278
împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori,
după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de
încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi
orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face
plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a
modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată
cuprinse în rechizitoriu."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5)
privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, respectiv
supremaţia Constituţiei, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) -(3)
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat
într-un termen rezonabil, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind
înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) privind instanţele
judecătoreşti.
Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile
art. 6 par. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică
reglementarea art. 2781 din Codul de procedură penală, întrucât nu
asigură posibilitatea atacării în instanţă a actelor procurorului prin care
acesta dispune reluarea urmăririi penale. Curtea reţine că prin critica de
neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului art. 2781 din Codul
de procedură penală, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe autorul
excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
aceasta „se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată,
fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează
să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale
modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Liliana Pălimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly