DECIZIE Nr. 15 din 20 februarie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 84 din 24 aprilie 1996
Ioan Muraru - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Graure Ioana impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59 din 6 iunie 1995.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 februarie 1996, in
absenta partilor si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp
pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 20 februarie
1996.
CURTEA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 59 din 6 iunie 1995, hotarand conexarea dosarelor nr. 131
C/1994 si 137 C/1994, Curtea Constitutionala a respins ca nefondata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 18/1991, invocata
de Graure Ioana in fata Judecatoriei Craiova si de Schall Erwin si Schall Roza
in fata Tribunalului Brasov.
Prevederile art. 10 din Legea nr. 18/1991 instituie, alaturi de alte texte,
procedura de urmat pentru a face posibila stabilirea dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor, inclusiv termenele de 30 de zile pentru
inregistrarea cererii la primarie si de 90 de zile de la publicarea legii,
pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata pe motiv ca aceste
dispozitii ar fi contrare dispozitiilor art. 41 din Constitutie privind
ocrotirea si garantarea proprietatii.
Prin decizia recurata s-a retinut ca art. 10 din Legea nr. 18/1991 nu
contravine prevederilor art. 41 din Constitutie, dat fiind ca problema
garantarii si ocrotirii proprietatii se pune numai dupa reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate, iar existenta a doua termene diferite -
unul pentru inregistrarea cererii, altul pentru incheierea procedurii de
stabilire a dreptului de proprietate - nu lezeaza nici un text sau principiu
constitutional.
Impotriva deciziei a declarat recurs Graure Ioana, aratand, in esenta:
1. Textul art. 10 din Legea nr. 18/1991 nu reglementeaza regimul juridic al
suprafetelor de teren aduse in cooperativa, al celor preluate de cooperativa si
al celor detinute de cooperativa agricola.
2. Dreptul de proprietate, preexistand cooperativizarii agriculturii nu a
putut fi pierdut nici in urma acesteia, deoarece, potrivit art. 16 din H.C.M.
nr. 1.650/1953, celor care ieseau din cooperativa li se recunostea dreptul de a
primi, la sfarsitul anului, o suprafata de teren egala cu aceea cu care au
intrat in cooperativa agricola, in afara perimetrului comasat al acesteia.
3. Titlul provizoriu de proprietate, pe care l-a primit in conditiile Legii
nr. 18/1991, este o dovada in plus ca nu si-a pierdut vreodata dreptul de
proprietate.
CURTEA,
examinand decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, precum si dispozitiile art. 10 din Legea nr. 18/1991,
raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Motivul de recurs, potrivit caruia art. 10 din Legea nr. 18/1991 nu este
aplicabil terenurilor aduse in cooperativa, preluate de cooperativa si celor
detinute de aceasta, este neintemeiat si urmeaza a fi respins. Scopul acestui
articol este tocmai reconstituirea sau, dupa caz, constituirea dreptului de
proprietate, deci in favoarea titularilor prevazuti de Legea nr. 18/1991. De
aceea nici una dintre modalitatile prevazute de art. 10 nu ingaduie sustinerea
ca dreptul fostului proprietar asupra terenului adus in cooperativa a continuat
sa existe in perioada functionarii acesteia. Dimpotriva, intreaga reglementare
cuprinsa in cap. II al legii se intemeiaza pe dreptul de proprietate al
cooperativei asupra terenurilor care cad sub incidenta art. 10.
Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit caruia dreptul de proprietate
asupra terenului nu s-ar fi pierdut o data cu intrarea in cooperativa agricola,
bazat pe prevederile art. 16 din H.C.M. nr. 1.650/1953, care recunostea dreptul
celor care ieseau din aceasta de a primi, in anumite conditii, o suprafata de
teren egala cu cea cu care au intrat, urmeaza a fi, de asemenea, respins,
deoarece chiar Constitutia din 1965 stabilea, prin art. 9 alin. (1), ca
pamantul cooperativelor agricole de productie este proprietate cooperatista si,
prin art. 120 si art. 121, ca orice dispozitii din legi, decrete si alte acte
normative contrare sunt abrogate la data adoptarii sale. De altfel, statutul cooperativelor
agricole de productie din anul 1965, nemaiprevazand posibilitatea restituirii
terenurilor aduse de cooperatori, nici chiar la iesirea lor din cooperativa, a
inlocuit implicit prevederile art. 16 din H.C.M. nr. 1.650/1953.
Nici ultimul motiv de recurs, prin care se sustine ca titlul provizoriu de
proprietate, pe care l-a primit recurenta in conditiile Legii nr. 18/1991, este
o dovada in plus ca aceasta nu si-a pierdut vreodata dreptul asupra terenului
cu care a intrat in cooperativa agricola, nu poate fi retinut, urmand a fi
respins.
Titlul de proprietate se emite ca rezultat al reconstituirii sau, dupa caz,
al constituirii dreptului de proprietate, fiind deci rezultatul ultim al
procedurii prevazute de Legea nr. 18/1991, in scopul stabilirii dreptului de
proprietate privata.
Fata de considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c)
si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 1, art. 3, art. 13 alin.
(1) lit. A. c), ale art. 23, art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Graure Ioana impotriva Deciziei nr. 59,
pronuntata la data de 6 iunie 1995 de Curtea Constitutionala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 20 februarie 1996.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Valer Vasilie Bica