Decizia Nr.151 din 17.03.2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 308 din 21 aprilie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, excepţie ridicată de Magdalina Cărăuşu în Dosarul nr. 978/113/2015 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.482D/2015.2. La apelul nominal răspunde avocat Geanina Voinea, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că legiuitorul este liber să instituie condiţii pentru ocuparea unei profesii, însă reglementarea trebuie să nu fie discriminatorie. Totodată, arată că posibilitatea cumulului pensiei cu alte venituri nu este exclusă de legiuitor şi, astfel, exercitarea dreptului la muncă pentru persoanele care activează în domeniul privat nu poate fi îngrădită. Aşadar, susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că exercitarea profesiei de biolog în sistemul privat este condiţionată, pe de-o parte, de deţinerea titlului de doctor în ştiinţe şi, pe de altă parte, de neîmplinirea vârstei de 65 ani de către femei, respectiv de 70 de ani de către bărbaţi. Depune concluzii scrise în acest sens.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instituirea unor condiţii pentru continuarea activităţii profesionale după împlinirea vârstei de pensionare nu contravine Constituţiei. Mai mult, criteriul vârstei nu se regăseşte printre criteriile de discriminare aşa cum sunt prevăzute de Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Sentinţa civilă nr. 543 din 9 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 978/113/2015, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Magdalina Cărăuşu în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ prin care aceasta a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Brăila, la emiterea autorizaţiei de liberă practică.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens arată că intenţia legiuitorului la elaborarea Legii nr. 460/2003 nu a fost aceea de a limita exercitarea profesiilor de biochimist, biolog şi chimist până la 65 ani, aşa cum rezultă din interpretarea istorico-teleologică a formei iniţiale a proiectului de lege avizat favorabil de Consiliul Legislativ. Mai mult, şi celelalte categorii profesionale care acţionează în domeniul sănătăţii - medici, asistenţi medicali, moaşe îşi pot continua activitatea în sectorul privat fără a se limita vârsta la 65 ani. Prin urmare, consideră că se îngrădeşte dreptul la muncă pentru persoanele care activează în sectorul privat prin impunerea unei limite maxime de vârstă şi/sau a deţinerii titlului ştiinţific de doctor. În concluzie, susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că exercitarea profesiei de biolog în sistemul privat este condiţionată, pe de-o parte, de deţinerea titlului de doctor în ştiinţe şi, pe de altă parte, de neîmplinirea vârstei de 65 ani de către femei, respectiv de 70 de ani de către bărbaţi.7. Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că „este adevărat că legiuitorul a omis să reglementeze şi categoria persoanelor care au profesia de biolog, biochimist şi chimist şi care au depăşit vârstele de 65/70 ani, însă acest aspect nu poate echivala cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate, chiar dacă, prin lipsa acestei reglementări, ar putea fi atinse drepturi constituţionale".8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 223 din 2 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. c) şi ale art. 69¹ din Legea nr. 360/2002 privindStatutul poliţistului, dispoziţii referitoare la menţinerea poliţiştilor în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie apreciază că nu poate fi reţinută critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât situaţia juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Mai mult, criteriul vârstei nu se regăseşte printre criteriile de discriminare enumerate de art. 4 alin. (2) din Constituţie, acesta având în speţă doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică. În ceea ce priveşte îngrădirea dreptului la muncă apreciază că art. 41 alin. (1) din Constituţie nu se referă la obligaţia statului de a garanta efectiv accesul tuturor cetăţenilor la toate profesiile, ci la posibilitatea concretă de alegere pe care o are fiecare cetăţean, în condiţii identice cu cele ale oricărei persoane. Cu alte cuvinte, alegerea profesiei este liberă din momentul în care condiţiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. În acest sens, stabilirea unor condiţii pentru exercitarea profesiei de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar reprezintă o condiţie legală aplicabilă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără discriminare, astfel încât nu se poate susţine că norma legală criticată încalcă art. 41 sau 53 din Constituţie. În final, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.003 din 7 octombrie 2008 şi nr. 689 din 12 iunie 2008.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei şi concluziile scrise depuse de aceasta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 25 noiembrie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut: „Biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1), numai cu acordul angajatorului."14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar este autorizată de Ministerul Sănătăţii. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 460/2003, „Exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar se face pe baza autorizaţiei de liberă practică, care se acordă de Ministerul Sănătăţii pe baza următoarelor acte: a) diplomă eliberată de o instituţie de învăţământ superior de profil biochimic, biologic sau chimic, recunoscută de lege; b) certificat de cazier judiciar; c) certificat de sănătate; d) avizul Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor." Art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că „Profesiunile de biochimist, biolog şi chimist pot fi practicate în unităţi sanitare publice sau private şi în instituţii de învăţământ şi cercetare cu profil biomedical."16. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, Curtea reţine că autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate instituie discriminări faţă de alte categorii profesionale din domeniul sănătăţii care îşi pot continua activitatea după vârsta de pensionare, fără a fi limitate la vârsta de 65 ani. Cu privire la această critică, Curtea observă că biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 460/2003, iar art. 6 prevede că aceştia se pensionează la împlinirea vârstei standard de pensionare. Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, „Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5." Prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a acordat posibilitatea continuării activităţii biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe, până la împlinirea vârstei de 65 ani pentru femei şi 70 ani pentru bărbaţi.17. Celorlalte categorii profesionale din sistemul medical la care face referire autoarea excepţiei de neconstituţionalitate - medici, farmacişti, asistenţi medicali li se aplică, cu privire la vârsta de pensionare, alte reglementări speciale, potrivit cărora aceştia se pensionează la împlinirea vârstei de 65 ani, după cum urmează: „Medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex" potrivit art. 391 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 cu modificările şi completările ulterioare, care face parte din titlul XII al legii, denumit „Exercitarea profesiei de medic. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România"]; „Farmaciştii, indiferent de sex, se pensionează la vârsta de 65 de ani" [potrivit art. 575 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care face parte din titlul XIV al Legii nr. 95/2006, denumit „Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România"]; „Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex" [potrivit art. 22 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare.]18. Având în vedere aceste reglementări, reiese că vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru categoria biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar este vârsta standard de pensionare, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar, spre deosebire de aceasta, pentru celelalte categorii profesionale din sistemul sanitar la care se raportează autoarea excepţiei, legiuitorul a prevăzut vârsta de pensionare de 65 ani, indiferent de sex.19. Totodată, Curtea observă că prevederi de lege speciale referitoare la condiţiile în care se poate continua activitatea profesională în unităţi sanitare publice după împlinirea vârstei de pensionare sunt instituite de legiuitor pentru anumite categorii profesionale, cum sunt: medici, farmacişti, biochimişti, biologi şi chimişti, asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali. Astfel, potrivit art. 391 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în unităţile sanitare publice, medicii membri titulari sau membrii corespondenţi ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Medicale, profesorii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe medicale, care desfăşoară activităţi medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani; potrivit art. 575 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în unităţile sanitare publice, farmaciştii, membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Medicale, profesorii universitari, cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe farmaceutice, care desfăşoară activităţi farmaceutice, pot continua, la cerere, activitatea până la împlinirea vârstei de 70 de ani.20. Prin urmare, Curtea constată că atât vârsta de pensionare, cât şi limita de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională în unităţile sanitare publice, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, sunt stabilite diferit de legiuitor pentru categoriile profesionale invocate de autoarea excepţiei. Astfel, biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar pot continua activitatea profesională până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, iar medicii şi farmaciştii - care, potrivit legii, se pensionează la vârsta de 65 ani - pot continua activitatea profesională, în unităţi sanitare publice, până la 70 ani.21. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând aceste considerente de principiu la speţa de faţă, având în vedere faptul că, sub aspectul vârstelor de pensionare, categoriile profesionale invocate de autoarea excepţiei nu sunt în aceeaşi situaţie juridică, Curtea constată că tratamentul juridic aplicabil cu privire la vârsta-limită până la care se poate continua activitatea profesională poate varia, în funcţie de opţiunea legiuitorului. Aşadar, este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte vârsta de pensionare.22. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la muncă include, după cum indică şi prevederea constituţională, libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă, protecţia socială a muncii, retribuţia pentru munca depusă, dreptul la negocieri colective, dreptul la repaus săptămânal şi la concediu de odihnă plătit etc., toate aceste drepturi componente fiind stabilite prin lege (Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006). Cu privire la art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea a mai reţinut, prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005, că acest text constituţional nu poate fi interpretat în sensul că oricând orice persoană poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales.23. Dispoziţiile de lege criticate prevăd că biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1), numai cu acordul angajatorului. Curtea observă că textul criticat prevede posibilitatea biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar de a-şi continua activitatea profesională, la cerere, după împlinirea vârstei standard de pensionare, în anumite condiţii cumulative, şi anume: deţin titlul de doctor în ştiinţe; până la vârsta maximă de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii; prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din lege, ce prevede eliberarea autorizaţiei de liberă practică, care se acordă de Ministerul Sănătăţii; acordul angajatorului.24. Curtea constată că textul de lege criticat nu distinge între sistemul sanitar public şi sistemul sanitar privat, aşadar, toate aceste condiţii, inclusiv condiţia de a deţine titlul de doctor în ştiinţe, precum şi limita de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională după împlinirea vârstei de pensionare se aplică atât biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice, cât şi celor care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare private.25. Curtea mai reţine că, aşa cum reiese din prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 460/2003, exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar este autorizată de Ministerul Sănătăţii, care acordă autorizaţia de liberă practică. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, profesiunile de biochimist, biolog şi chimist pot fi practicate în unităţi sanitare publice sau private şi în instituţii de învăţământ şi cercetare cu profil biomedical.26. Aşa cum s-a reţinut la paragraful 19 al prezentei decizii, legiuitorul a instituit condiţiile în care se poate continua activitatea profesională în unităţi sanitare publice după împlinirea vârstei de pensionare pentru medici şi farmacişti. Instituirea unor asemenea condiţii aplicabile sistemului sanitar public intră în competenţa legiuitorului de a legifera, acesta fiind liber să stabilească anumite condiţii de studii sau limite de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională în unităţile sanitare publice.27. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte posibilitatea continuării activităţii profesionale în unităţi sanitare private după împlinirea vârstelor de pensionare prevăzute de lege pentru fiecare categorie profesională din sistemul medical, Curtea constată că legiuitorul nu a impus nicio limită de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională sau vreo condiţie suplimentară de studii referitoare la activitatea profesională a medicilor [art. 391 alin. (4) din Legea nr. 95/2006], farmaciştilor [art. 575 alin. (4) din Legea nr. 95/2006], asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali [art. 22 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008], ci doar, evident, condiţia obţinerii autorizaţiei sau avizelor anuale cerute de lege pentru fiecare categorie profesională şi condiţia asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.28. Însă, în cazul dispoziţiilor de lege criticate -art. 6 din Legea nr. 460/2003, care impun limită de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională după împlinirea vârsteide pensionare, precum şi condiţia deţinerii titlului de doctor în ştiinţe, fără a distinge între situaţia continuării activităţii în sistemul medical public şi situaţia continuării activităţii în sistemul medical privat, Curtea constată că biochimiştii, biologii şi chimiştii care au depăşit vârsta standard de pensionare şi care nu deţin titlul de doctor în ştiinţe nu pot continua activitatea profesională în unităţi sanitare private, chiar dacă ar îndeplini celelalte condiţii prevăzute de lege (autorizaţia de liberă practică acordată de Ministerul Sănătăţii, prin prelungiri anuale şi acordul angajatorului). De asemenea, chiar dacă ar deţine titlul de doctor în ştiinţe, biochimiştii, biologii şi chimiştii nu pot continua activitatea în unităţi sanitare private după împlinirea vârstei de 65 ani pentru femei şi de 70 ani pentru bărbaţi.29. Or, dacă reglementarea criticată are o justificare obiectivă şi raţională pentru biochimiştii, biologii şi chimiştii care doresc continuarea activităţii profesionale în sistemul sanitar public, după împlinirea vârstei standard de pensionare, legiuitorul având libertatea de a stabili condiţiile pentru continuarea activităţii profesionale în sistemul public, aşa cum a procedat cu celelalte categorii din sistemul medical, reglementarea criticată nu este justificată, nefiind bazată pe considerente obiective şi raţionale, în ceea ce priveşte biochimiştii, biologii şi chimiştii care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare private. Astfel, interdicţia aplicabilă biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul medical de a-şi continua activitatea profesională în unităţi sanitare private după împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă nu deţin titlul de doctor în ştiinţe, precum şi interdicţia absolută de a-şi continua activitatea profesională în unităţi sanitare private după împlinirea vârstei de 65 ani pentru femei şi de 70 ani pentru bărbaţi nu au nicio justificare obiectivă şi raţională, în situaţia îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de textul de lege criticat (prelungiri anuale ale autorizaţiei de liberă practică acordate de Ministerul Sănătăţii), ceea ce conduce la încălcarea dreptului la muncă al acestor persoane.30. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, precitată, obţinerea unor avize, autorizaţii sau atestări pentru exercitarea unor profesii este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Însă, în speţa de faţă, dispoziţiile de lege criticate impun pentru biochimiştii, biologii sau chimiştii din sistemul medical limite de vârstă şi condiţia de deţinere a titlului de doctor în ştiinţe, pentru continuarea activităţii în unităţi sanitare private, ceea ce reprezintă negarea libertăţii de exercitare a profesiei, fără a avea nicio justificare obiectivă şi raţională, conducând astfel la încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul fundamental la muncă.31. Mai mult, Curtea reţine că aceste interdicţii nu sunt prevăzute de lege pentru celelalte categorii profesionale din sistemul medical, care îşi pot continua activitatea profesională după împlinirea vârstei de pensionare în unităţi sanitare private, doar cu condiţia obţinerii avizelor anuale prevăzute de lege pentru fiecare categorie în parte şi a asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv. Aşadar, pentru celelalte categorii profesionale din sistemul medical, aceste două condiţii, şi anume obţinerea avizelor anuale prevăzute de lege şi asigurarea de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv sunt necesare, dar şi suficiente pentru continuarea activităţii profesionale în sistemul medical privat.32. În consecinţă, Curtea constată că sintagmele „care au titlul de doctor în ştiinţe" şi „până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii" cuprinse în textul art. 6 din Legea nr. 460/2003 sunt constituţionale în măsura în care se aplică doar biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul medical care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice. Aşadar, urmează ca, pentru biochimiştii, biologii şi chimiştii care solicită continuarea activităţii profesionale după împlinirea vârstei standard de pensionare, în unităţile sanitare private, să fie necesare şi suficiente obţinerea prelungirilor anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 460/2003, adică autorizaţia de liberă practică emisă de Ministerul Sănătăţii şi acordul angajatorului.33. În final, cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea constată că analizarea acesteia nu mai este necesară, din moment ce sa reţinut încălcarea dreptului la muncă, drept fundamental prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie.34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Magdalina Cărăuşu în Dosarul nr. 978/113/2015 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagmele „care au titlul de doctor în ştiinţe" şi „până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii", cuprinse în textul art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, sunt constituţionale în măsura în care se aplică doar biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean