DECIZIE Nr. 157 din 3 iunie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art.
330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 10 iulie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Nanul Gabriela impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 mai 1997, recurenta fiind
reprezentata prin avocatul Aurel Sitaru, si in lipsa celorlalte parti cu care
procedura de citare a fost legal indeplinita, si au fost consemnate in
incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea la data de 3 iunie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997 s-a respins ca vadit nefondata
exceptia invocata de Nanul Gabriela, retinandu-se ca asupra
constitutionalitatii art. 330, a art. 330^2 alin. 2, a art. 330^3 si a art.
330^4 din Codul de procedura civila, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73
din 4 iunie 1996, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constitutionale.
Cu privire la dispozitiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civila,
prin aceeasi decizie, nr. 73/1996, Curtea a constatat ca acestea sunt neconstitutionale.
Referitor la dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila s-a retinut
ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca aceste
prevederi sunt neconstitutionale, in masura in care se aplica hotararilor
pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a Legii nr.
59/1993.
Impotriva acestei decizii Nanul Gabriela a declarat recurs, sustinand, in
esenta, ca hotararea completului de fond s-a intemeiat pe o decizie anterioara
a Curtii, fara a analiza si a raspunde care dintre cele trei puteri statale
solutioneaza cauzele generate de incalcarea art. II din Decretul nr. 92/1950,
deoarece art. 21 din Constitutie prevede ca puterea judecatoreasca are
competenta exclusiva de a solutiona litigiile privind drepturile, libertatile
si interesele legitime ale cetatenilor.
Intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, potrivit art. 24
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Comisia juridica de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului
"constata ca exceptia ridicata este nefondata".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neintemeiat,
deoarece Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997 se intemeiaza pe deciziile Curtii
Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996 si nr. 96 din 24 septembrie 1996, care,
potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constitutie si ale art. 26 alin.
(5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii.
Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de
vedere ale Senatului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
prevederile art. 330 si urmatoarele din Codul de procedura civila, raportate la
dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
Motivul de recurs privind intemeierea solutiei pe decizii anterioare ale
Curtii este nefondat. Adoptarea acestei solutii se bazeaza pe prevederile art.
145 alin. (2) din Constitutie si ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
potrivit carora deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt
obligatorii si au putere numai pentru viitor. De asemenea, art. 29 din
Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale prevede ca
aceasta statueaza numai asupra problemelor de drept, asa incat o prevedere
legala nu poate fi apreciata constitutionala intr-o cauza si neconstitutionala
in alta, cat timp legitimitatea sa constitutionala se determina prin raportarea
acestei prevederi la dispozitiile sau principiile constitutionale, astfel cum
dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
practicii Curtii, in mod intemeiat, la judecata in fond, exceptia de
neconstitutionalitate invocata a fost respinsa ca vadit nefondata.
Nici sustinerea facuta in sensul ca prin decizia atacata nu se analizeaza
si nu se stabileste care dintre cele trei puteri ale statului sunt competente
sa solutioneze litigiile privind incalcarea Decretului nr. 92/1950 nu este
intemeiata. Se constata ca aceasta problema nu are relevanta in contenciosul
constitutional, ea fiind strict de domeniul interpretarii si aplicarii legii,
care, potrivit practicii constante a Curtii, este de competenta exclusiva a
instantelor judecatoresti. Situatia de fapt, prezentata de reprezentantul
recurentei la sedinta de dezbateri din 27 mai 1997, in sensul ca imobilul in
litigiu nu a intrat niciodata in proprietatea statului prin efectul Decretului
nr. 92/1950, ci a facut obiectul unui schimb fortat de proprietati pe baza unui
act in care consimtamantul proprietarului a fost viciat, nu intra in competenta
de solutionare a Curtii Constitutionale. Cu privire la acest aspect, competenta
sa se pronunte este instanta de judecata.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Nanul Gabriela impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 3 iunie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu